Jurnal de TIFF

Doar ce-am scris titlul ăsta şi mi-am amintit de perioada în care chiar făceam jurnalul online al festivalului, împreună cu nişte colegi talentaţi. Se pare că eu din vremea aceea apar într-un clip de prezentare al TIFF care rulează pe canalele Transilvania. Eu nu l-am văzut - încă - dar mi s-a spus din două părţi, deci musai că e real. Între timp, am rămas un fan al festivalului, din categoria "vede 10 filme". Am devenit şi foarte selectivă - de exemplu, nu mă duc la nimereală, prefer filmele cu premii, mă uit la notele date de public şi pe IMDB (dacă e cazul), şi aşa se face că până acum am mers la 4 filme şi n-am dat nicio gherlă. Mai aveam 10 pe listă, dar biletele au început să se epuizeze. Oricum, ce vroiam să punctez e că am 5 filme pe listă sâmbătă, deci mi se potriveşte sloganul de anul acesta - TIFF cu filme m-o hrănit...

Cred că fiecare dintre filmele pe care le-am văzut până acum merită un post. Dacă-mi mai rămâne timp de atâtea filme de pe listă marcate cu "de văzut", o să le onorez pe toate 4: Nuits Fauves, Hotelul Marigold, Numai vântul, Un bărbat şi o femeie (cu Claude Lelouch în sală!). Jur că era mai uşor să am cont de Twitter şi să comentez la cald, da' amu' o mere ş-aşa...

O teorie despre femei şi bărbaţi

Context: 6 femei stau la o masă şi discută despre noua prietenă a unui cunoscut.

Fitilul: Întrebarea părea simplă: "E frumoasă?", dar de aici au început controversele. Prima a răspuns "E drăguţă" (ceea ce înseamnă că nu e chiar frumoasă), însă a alta a zis că "nu-i urâtă". Prima insistă "deci eşti de acord că e drăguţă", dovadă clară pentru a doua că prima nu a înţeles nimic. Precizarea trebuia făcută exclusiv: "Una e să fie drăguţă şi altceva să nu fie urâtă" (evident, erau deja de acord că "e frumoasă" e o categorie distinctă). Disputa trebuia rezolvată prin implicarea celorlalte. Aşa că s-au uitat pe Facebook şi au făcut un tur de masă. Au rezultat 3 de "nu-i urâtă" şi 3 de "e drăguţă". Dar mai presus de asta, s-a conştientizat nevoia de a crea o scală clară pentru toată lumea, care să simplifice comunicarea în situaţiile de acel gen. Una dintre femei a fost rugată să consemneze concluziile, pentru claritate şi referinţe ulterioare.

Teoria: Scala privind frumuseţea femeilor este următoarea:
- urâtă
- la un năcaz...
- nu-i urâtă
- drăguţă
- frumoasă
- superbă
Câteva precizări despre fiecare categorie: în varianta extremă, categoria "urâtă" poate să-şi adauge spume. Categoria "superbă" poate eclipsa într-atât de mult femeile din jur, încât individia le va face să folosească raţionalizări, de genul "precis e proastă ca noaptea". Pe principiul "strugurii sunt acri", bărbaţii refuzaţi de superbe e posibil să devină mai puţin galanţi, chiar peiorativi în aprecieri. Poziţia autoarelor este că e crud să-i spui unei femei că "nu-i urâtă".

Scala privind frumuseţea bărbaţilor este următoarea:
- urât
- la un năcaz...
- interesant
- husband material
- bunoc
Precizări: şi aici, "urâţii" pot cu "cu spume". "Interesant" este un bărbat mai arătos decât "la un năcaz...", pentru că are "ceva" - ori e deştept, ori amuzant, ori are o maşină tare, ori e artist etc. "Bunoc" e un bărbat la care frumuseţea eclipsează orice altceva. Evident, "husband material" sunt toţi soţii prietenelor, şi soţul tău. Odată căsătorit, bărbatul e "husband material", deci orice clasare anterioară în categoriile inferioare se prescrie. Atenţie mare la "bunocii" care vor să se dea "husband material" - de obicei urmăresc să vă aburească şi încearcă figura în mai multe contexte sau cu mai multe femei. Răzbunarea Universului e că, de multe ori, sfârşesc prin a fi cu "nu-s urâte".

Limitarea responsabilităţii: Nu este recomandat să-i dezvălui cuiva categoria în care îl plasezi, chiar dacă te întrebă direct. Oricum, este şi mai puţin recomandat să întrebi pe cineva în ce categorie te plasează (dacă eşti "nu-i urătă", de exemplu, îl obligi pe om să mintă în sus; dacă eşti "superbă" şi întrebi, va părea că eşti narcisistă, căci, da, superbele ştiu că sunt "superbe"). Prin urmare, încercaţi să evitaţi astfel de întrebări capcană, iar, în ultimă instanţă, răspundeţi "cel puţin drăguţă" fiecărei femei şi "husband material" oricărui bărbat - asta dacă nu cumva e "cel puţin frumoasă", respectiv "bunoc". De fapt, în general, şi "bunocii" îşi doresc să fie în categoria "husband material", dacă ar reuşi să pună mâna pe o "superbă".

Considerente finale: Această scală nu este pentru comunicarea explicită cu persoana evaluată. Orice sugestii de reconsiderare vor fi analizate de autoare, care vă încurajează să acordaţi feedback.

Eurovision live comments

Sunt fan Eurovision, după cum am mai afirmat-o şi e al 3-lea an când comentez live concursul. Gânduri de început: melodia de anul trecut a fost forgettable (totuşi, am auzit-o şi am recunoscut-o în Janis Caffe - cred că merit un premiu pentru asta), dar se pare ca azerii aveau 10 milioane de euro de dat pentru a construi o sală; România ar trebui să fie în top 10 - cu tot izul ei de manea (sau poate datorită acestuia), "Zaleilah" e contagioasă.


1. UK - wow! nenea ăla care a copilărit cu Elvis şi Johnny Cash, celebru pentru perciuni şi numele-i care e o probă de dicţie în sine. Deci am început solemn, cu un imn.


2. Ungaria. În primul rând, încă mă obişnuiesc cu ideea că Ungaria e în final pentru al doilea an consecutiv! În al doilea rând, nu am comentarii negative. De urmărit piesa în comparaţie cu restul (da, îmi place să fiu surprinsă şi nu prea ascult piesele înainte). Cea mai bună prezenţă a lor de până acum.


3. Albania. Bjork de Albania, cântând într-o limbă la fel de ininteligibilă şi îmbrăcată la fel de şui! De păr nu mai zic nimic. Cineva să-i dea "ceai"-ul ăla pe care îl cerea pe refren. Sau noi trebuia să ne întrebăm "Ce-ai, fată?". Voce bună, în orice caz. Aş reasculta şi piesa.


4. Lituania. Vaaai, cât de penibil! Bandană cu paiete peste ochi, timp de un minut!!! Chiar nu găsea un mod mai subtil de a sugera că dragostea e oarbă? Mai trebuia doar să scrie cu paietele "Love is blind. Vote 04". Iar în partea a doua omul dansează ca Michael? Hai, mă!

5. Bosnia i Herzegovina. Rămâne!

6. Rusia. Încă un candidat la titlul de cel mai penibil moment. Astea parcă ar fi cele mai afoane fete de la Căpâlna, generaţia 1940. Asta cu "come on and dance" e expirată, cu toţii ştim "Alors on danse". Iar bunicuţe pe scenă au mai fost - ba chiar au bătut şi doba în casa mare. Cine ar reasculta chestia asta şi în ce context?

7.  Islanda. Numai buni de coloană sonoră pentru "Dracula" sau "Twilight". Bridge-ul de vioară a fost superb. În rest, teatral, dar nu rău.

8. Cipru. Vai, ce bine arată Rona Hartner în ultima vreme! Dar nu ştiam că reprezintă Ciprul. Şi parcă a fost sub ton şi în vreo două locuri - total pe lângă. În rest, uşor de reţinut, şi ar putea fi hit internaţional; probabil că vor bubui discotecile. E genul de melodie scrisă pentru Inna. Mare potenţial!

9. Franţa. O ador pe Anggun! "La neige au Sahara"/"Snow over Sahara"!!! Cu genele ei asiatice, pare că a descoperit fântâna tinereţii. Îmi place şi piesa şi cred că merge bine pentru radio. Câteva note false, totuşi. Gimnaştii nu mi-au plăcut.

10. Italia. Love at first sight! Îmi place cel mai mult până acum. Noua Amy Winehouse ar trebui să-şi îmbunătăţească pronunţia în engleză, dar ce mai, piesa e excelentă!

11. Estonia. Asta-i piesa Monicăi Anghel şi gata! Estonia, mulţumim pentru Făt-Frumos (în alte cuvinte, categoria "bunoc", dar ăsta e un alt post - coming soon)!

12. Norvegia. Au venit cu un piţiponc. Are sânge oriental - se vede şi se aude. Piesa în sine nu e rea, dar chiar nu e genul meu şi pariez că nu câştigă.

13. Azerbaijan. Ivanka Trump asta a început într-o tonalitate greşită, zic eu. Dar piesa e ok, chiar frumoasă. Totuşi, anul ăsta mizez pe o piesă mai ritmată de atât.

14. România. Trăiască cimpoiul şi fata în combinezon! Cel mai interesant spectacol scenic de până acum. Păcat că ea nu are o voce genială şi păcat că nu a avut backing vocals. Varianta de studio sună mult mai bine... Dar suntem acolo sus, încep să cred că în primii 7.

15. Danemarca. Refrenul e copiat din Seal. Dar, fată, dacă vrei să fii Taylor Swift, ruşinică pentru tatuaj şi hainele ridicole!

16. Grecia. Sună bine, iar reţeta Elena Paparizou e una bună. Ritmuri disco, acorduri greceşti tipice, moment de dans şi o fată frumoasă. Top 10. Pentru mine în top 3 de până acum. Dacă câştigă, vor refuza premiul, pentru că nu sunt bani de organizare.

17. Suedia. Piesa asta ori e copiată, ori genială, pentru că mi se pare că o ştiu dintotdeauna şi nu-mi explic cum. O fată care umple scena singură, cu mişcări de yoga meets kung fu, fără să fie ridicolă. Şi pentru că are origini marocane, îmi place şi mai mult. Poate trimit un SMS.

18. Turcia. Slab de tot. Pe alocuri parcă erau babele din Rusia. Pe alocuri se învârteau ca Mandinga. Şi nu mi-e clar: dansatorii vroiau să fie marinari sau lilieci?

19. Spania. Bună de coloană sonoră. Cuvinte simple, să le înţeleg şi eu. Asta mi-a plăcut. Dar ce-i cu atâta înverşunare, că s-a făcut roşie până la final? Nici nu-şi doresc să câştige, că nici ei nu au bani de organizare. Voce bună de tot.

20. Germania. Şi piesa asta o ştiu, deşi n-am mai auzit-o până acum. Perfectă pentru radio. Băiatul ăsta nu are nu ştiu ce voce, dar pare genul celor care câştigă X Factori, Magastar şi altele similare. Un fel de Cătălin Josan. Deci agreabil.

21. Malta. Insipid. Fata a cântat pe lângă. Singura salvare pentru piesă e să fie preluată într-o competiţie sportivă. "E, e, e, e, e, e, e! Tonight's the night!"...

22. Macedonia. Remarcabil cum cineva poate fi, în acelaşi timp, şi Iris şi Felicia Filip. Compoziţie interesantă. Poate lua puncte de la juriu.

23. Irlanda. Beavis şi Butthead s-au întors! Nici măcat nu pot să dea din cap sincron. "Highschool musical" face furori în Irlanda sau de ce îi tot trimit pe puberii ăştia jenanţi? Unde eşti tu, Johnny Logan, ca punând mâna pe ei...?

24. Serbia. Pune o vioară în melodie şi ai o piesă interesantă. Pune încă una, plus un pian şi ai puncte asigurate, cel puţin de la juriu. Începutul îmi aminteşte de un câştigător din anii '90 - Norvegia, cu piesa Nocturna. Finalul seamănă cu finalul piesei de la Apprentice. Cred că vor fi în top 5.

25. Ucraina. Schimbare de schemă mentală. Nu e blondă cu ochi albaştri, ci e mulatră. Piesa e un plagiat ordinar. "When love is oveeeeeer, yeah-y-yeah". Nu merge nici de imn de Euro, cum tot zic ăştia. Poate pentru brandul de ţară - "be my guest".

26. Moldova. Îmi place cum Moldova trimite piese care integrează mereu influenţele populare româneşti. Piesa asta a avut  şi influenţe lăutăreşti, şi ruseşti. Fetele alea 3 din spatele lui (pe cele din backing le scutesc) au marcat doza obişnuită de ridicol fără de care Moldova nu apare pe scenă la Eurovision. Vom uita cu totul această piesă, dar mulţumim pentru cele 12 puncte. Şi vouă, cu plăcere!

***

Topul meu pentru primele 10 locuri e Suedia, Italia, Serbia, Grecia, România, Cipru, Germania, Bosnia, Azerbaijan, Franţa.

***

Niciun punct după 6 voturi? Nu arată bine deloc!
Sunt mulţumită de votul românilor şi maghiarilor din România.
Sunt uimită de punctele primite de Moldova, dar mă bucur frăţeşte.
Mulţumim, Belgia (cred că ştiu 5 persoane care au votat)!
Bine că ritmul oriental a prins la azeri...
Am învăţat că în San Marino sunt moldoveni, nu şi români. Şi că în Franţa şi în Anglia românii dorm pe o ureche. Deci ne punem speranţa în ţările cu iz oriental-balcanic.
N-am înţeles ce legătură are Albania cu San Marino şi Elveţia - oare e afinitatea pentru ciudat?
Ce era cu prezentatoarea din Suedia - vor să-şi ruineze brandul de ţară? Am înţeles şi de ce Ciprul a luat 12 puncte de la Suedia: toţi tinerii lor îşi fac vacanţele în Ayia Napa.
Românii din Italia - oameni serioşi. La fel şi cei din Israel. Şi din Irlanda.
Nu mă mai joc cu vecinii bulgari, sârbi şi mai ales, unguri.
Când există câte o piesă atât de bună precum cea a Suediei, păleşte şi geopolitica. Piesa e minunată. Probabil un record la câte puncte s-au primit vreodată. Şi au şi resurse pentru organizare.
Locul 12 pentru România e acceptabil, deşi sub aşteptări. Rusia şi Turcia nu aveau ce să caute aşa de sus. Dar se pare că merită să rişti - vezi Rusia, Albania, Macedonia. 

Revelaţii

Cum n-am mai scris de prea mult timp, mi s-au acumulat poveştile în cap, deci trebuie să le dau drumul. Deodată. Şi, în compensaţie, voi încerca să scriu de 3 ori pe săptămână, cu obiectivul final de a scrie zilnic. Hai să încep cu câteva lucruri descoperite în ultima vreme.

1. După ce s-a terminat Prison Break, niciun serial nu m-a mai captivat la fel. Până la Homeland. Tot ce credeai că ştii despre personaje se schimbă în câteva secunde. Thrillerul perfect. Abia aştept seria 2!!!

2. Am fost la un concert Alexandrina Hristov şi aşteptările mi-au fost depăşite. Alexandrina e o fată frumoasă, care are o orgă şi un trompetist pentru backing. Alexandrina cântă ca o zână bună, iar versurile ei mi-au amintit că pe vremuri îmi plăcea poezia. Găsiţi pe YouTube zeci de înregistrări cu ea. O recomand cu căldură. Doar să nu vă limitaţi la a asculta doar "Femeile dietice", pentru că vă va da falsa impresie că e o Ada Milea mai evoluată. Nici gând! Diferenţa e de la cer la pământ. Dacă aveţi un colţ romantic îngheţat pe undeva, Alexandrina îl va topi, garantat. Câteva frânturi de Alexandrina:
Numai tu Cea mai frumoasă parte

3. Nu ştiu cum am trăit până acum fără smartphone, dar simt că mi-am irosit nişte ani din viaţă:) Abia acum mă simt "conectată cu tehnologia". Cea mai bună investiţie din ultimele luni.

4. Tot legat de smartphone, am fost la un training despre social media - unul dintre noile mele domenii de interes - şi am descoperit foursquare. Pare stupid, dar îmi place la nebunie! Vreau insigne şi vreau să fiu primar în unele locuri. Tot am zis eu că vreau să fiu primar în Ocna într-o zi - o să încep, probabil, pe foursquare:)

5. După încercări eşuate de a învăţa să cânt la chitară din cărţi, pe acorduri (colac peste pupăză - cărţile erau în engleză), am decis să învăţ pe melodii. Măcar aşa pot să-mi verific progresul şi să simt răsplata instant. Am început cu Tom Petty, Free Falling, iar degetele de la mâna stângă mă dor ca şi când le-aş fi ţinut în apă clocotită. În plus, au un miros metalic de care nu ştiu când am să scap. Azi am învăţat acordurile/mişcările, urmând ca pe viitor să lucrez la viteza şi corectitudinea execuţiei. Mi se pare cel mai greu lucru pe care am încercat să-l învăţ până acum...deci orice sugestii sunt binevenite.
Un tutorial care m-a ajutat:

6. Am descoperit şi am epuizat How I Met Your Mother. Awesome! Barney este cel mai tare personaj de sitcom pentru mine; undeva la egalitate cu Sheldon. Sunt în serialul ăsta nişte adevăruri profunde despre relaţii, pe care le tot verific statistic în practică. De pildă, că în fiecare relaţie există un reacher (cel care a pus mâna pe cel mai bun partener posibil) şi un settler (cel care se mulţumeşte să fie în relaţie cu reacher-ul). Sau că e normal ca partenerul de lungă durată să semene cu unul dintre părinţii noştri (dincolo de Oedip şi Electra; vorbesc de mici coincidenţe amuzante). Sau sindromul Sirenei: dacă un bărbat petrece suficient de mult timp în compania unei femei, mai devreme sau mai târziu va fi atras de ea, o va vedea transformându-se în sirenă. Ce nu se menţionează în serial - dar cred că e valabil în practică - e că există şi un sindrom al prinţului. Fetelor, e posibil ca după ce petreci suficient timp cu un broscoi, la un moment dat să-l vezi transformându-se în prinţ? Ca s-o spunem pe aia dreaptă, cred că e posibil să vorbim de o diferenţă considerabilă de viteză de manifestare între cele 2 sindromuri. Dacă pentru el e clar după câteva minute că ar vrea să... te sărute, de exemplu, s-ar putea ca ţie să-ţi ia vreo 2-3 ani. Totuşi, cred că e probabil că vei ajunge şi acolo. Totul e ca, după atâta aşteptare, el să te mai vadă ca sirenă şi să nu te fi transformat în focă, definitiv:) Până la urmă, totul e o chestiune de timing în relaţii, nu?

Gata, am reluat activitatea pe blog, şi voi fi mai serioasă decât oricând!

Educaţia după Facebook

Eram pe cale să ies de pe Facebook, după ce o întreagă dimineaţă m-am pus la curent cu ce au mai făcut prietenii şi cunoştinţele. Înainte de sign out, îmi vizualizez din greşeală profilul şi observ că am studiat la University of Bio-Bio. Say what? Eu scrisesem UBB...Deci bag seama că Facebook s-a hotărât să convertească acronimele. Şi toată lumea ştie că UBB e University of Bio-Bio. Oare ce e mai rău: să fi studiat la Univeristy of Bio-Bio sau la Babes-Bolyai University? Nu, n-am uitat diacrticele de la Babeş. Ştiaţi că dacă daţi search după "babes" pe Google, site-ul UBB e referenţiat printre primele? Ce dezamăgire pentru internauţi: să cauţi femei şi să dai de o universitate!

La propriu

Conversaţie între colege în pauza de masă:

- Ţie când îţi vine ceasul?
- După 15 februarie.

Say what?? Cum traduc chestia asta? A întrebat-o când va muri şi ea ştia? A întrebat-o când îşi dă demisia? Când se mărită? Când naşte? Nu, nu, nu şi nu. Toate variantele sunt ilogice. Deci, întreb.

- Ce ai întrebat?!!

Răspuns:
- Mi-am comandat un ceas şi nu-l vor primi decât după 15 februarie.

A, reconfortant. Vorbitul la propriu. Merită încercat mai des.

Despre ambiţii

Vrăjeală! Nu o să fac teorii; voi vorbi la concret. Despre schi.

Deci: mi-am reamintit în weekend cât sunt de ambiţioasă. Ultima dovadă - mă încăpăţânez să merg la schi la Şureanu. Cum se face: păi, de obicei, se porneşte cu o zi înainte şi se face escală în judeţul Alba. Apoi, se ia una bucată jeep şi noaptea-n cap şi se porneşte. Pit stop în Alba Iulia pentru alimentare cu de-ale gurii. Apoi, încetişor spre munte. Treci de barajul de la Oaşa, şi apoi... Domnul fie cu tine:). Drum înzepezit, necurăţat. De ce? Pentru că nenea care conduce vehicolul de deszăpezire se respectă şi nu se trezeşte cu noaptea-n cap ca să fie pe traseu la 6 am. Aşa că la ora 9 am, ai un strat de 20 de cm de zăpadă pe asfalt. Jeepul merge bine, deci nicio problemă. Doar că după câte o curbă, dai de oameni mai ambiţioşi decât tine, care cred că pot să ajungă în vârf cu Tico, Logan, Citroen s.a. şi fără lanţuri. Ce faci? Păi... pui mâna şi împingi la deal, să-i urneşti (nu, nu - nu eu, băieţii). Şi jeepul merge mai departe. Mai ales dacă ai şi lanţuri - eşti în siguranţă. Doar că nici cu lanţurile nu e bucată de prăjitură. Dacă nu ţi le pui bine, îţi taie ceva furtun de frână la roata din spate şi te lasă-n drum. În fine, jeepul merge mai departe. 5 ore după plecarea de acasă, ajungi la părtie. Faci pe dracu-n patru şi parchezi. Şi după toate astea, vrei să mergi la toaletă. Doar că la Şureanu te aşteaptă primitoare două WC-uri de lemn - da, da, exact ca la ţară - doar că separate pe sexe. Dincolo de regresia cognitivă spre vremurile copilăriei, nu poţi ignora piramida lui Maslow, deci intri. Şi observi că te-ai înşelat. Faţă de vremurile copilăriei, aceste toalete de lemn au şezut de plastic. O dai dracului de treabă şi zici că are pădurea copaci, cum are balta peşte. Şi pe când te plângi, ţi se spune că lângă restaurant s-a dat în folosinţă o toaletă din vremurile noastre. Partea bună că existenţa ei e secretă, deci e foarte curată (gata, s-a dus naibii secretul). Bun. Şi ajungi la casa de bilete. Ce alegi, schi pass pe o zi, un număr de urcări sau pass pe o jumătate de zi, că doar e amiaza? Păi, judecând după mărimea cozii, mai bine pe puncte. În principiu, într-o zi de vârf, cum e sâmbăta, stai cam 25 de minute la teleschi ca să urci, iar pârtia, albastră ca cerul senin, o cobori în 2 minute. În rest, n-ai cum să nu te molipsească revolta maselor, care nu înţeleg de ce telescaunul nu merge. Auzi că nu merge pentru că e ceaţă. Te uiţi - şi nu e ceaţă! Ba, chiar e soare! Deci, nu e bine nici cu soare. Vrei doar să vină cineva să-ţi dea o explicaţie - şi aici se vede lipsa unui manager de comunicare pentru Domeniul Schiabil Şureanu...Afli până la urmă că e vântul bate cu 70 km/h şi că e interzis să porneşti telescaunul la peste 40. Şi că se tot ia curentul, deci e pentru binele tău că stai la coadă. Şi stând la coadă cu gloata te gândeşti că ar fi mişto de tot să faci o pancartă cu "Jos Băsescu", să faci o poză şi s-o dai la presă. Cine ar rezista să o difuzeze? Doar e vorba de judeţul domnului solitar din Baia de Arieş! În fine, schiezi şi te gândeşti la diverse. Dacă eşti bărbat, nu te gândeşti la nimic; doar ajunge că schiezi. Schiul ca schiul, vine vremea cazării. Căci da, dacă ai 3 cutezători lângă tine, ei cred că se poate găsi cazare bună la faţa locului. Iar tu îţi doreşti să-ţi fi pus mai multe întrebări sau să organizezi tu toată treaba. Şi o iei din cabană-n cabană, până găseşti o cameră dublă şi un living, într-o cabană nou-nouţă, închiriată de manelişti. Care manelişti îşi recunosc făţiş preferinţele şi au decenţa să te anunţe că au de gând să petreacă până târziu, dar te binevenesc, dacă vrei...Hmmm...evident, preferi să-ţi faci un iglu. Dar, stai, mai există o soluţie - tabăra sportivă! Te duci şi iei în primire o căsuţă cu 4 paturi şi un calorifer, la preţul de 25 de lei de persoană. Şi îţi dai seama că întreaga cabană e lucrul lui Dorel: materialul de construcţie e pal alb de 0,7 cm, dublat de cel mai subţire lemn nefinisat pe care l-ai văzut vreodată. Deci trebuie să dormi în costum de schi şi cu căciulă-n cap. Consecinţa - concediu medical, dar măcar spiritul ţi-a rămas liber; cu siguranţă ar fi fost mult mai rău la manelişti. A doua zi, iar bate vântul, dar eşti ambiţios şi călit deja, ce dracu! OK, te-ai gândit de o mie de ori că e mai bine să mergi în Austria, sau chiar în Slovacia pe weekend, dar, sincer, cu greu vei rezista să nu mai mergi. Peisaje ca la Şureanu, mai rar. Zăpadă până la Paşti, mai rar. Vei reveni. Mi se aplică şi mie, că doar sunt ambiţioasă. În plus, e în judeţul meu şi mi-e drag să aud de lucruri ştiute doar de cei aleşi:
1. Cuierul la cabana lui Dorel era făcut dintr-o leaţă cu multe cuie.
2. Am băgat maşina în pălant.
3. Căciula mea n-avea cănac.
4. Ie, ie:)

Cine nu înţelege, să ceară traducere.