Poate va mai amintiti de scrisorile nigeriene? In caz ca sunteti prea tineri sau aveti filtre de spam excelente, scrisorile nigeriene sunt e-mail-uri prin care esti contactat de un individ dintr-o familie puternica din Nigeria, care iti spune ca niste rai ii ameninta viata si averea si care vrea sa-i dai detaliile tale bancare, pentru a-ti vira averea familiei, pana reuseste sa scape din tara. Evident, ca sa aiba omul o garantie, te roaga sa-i virezi tu in avans vreo 5 mii de dolari, ceea ce e foarte putin, avand in vedere ca el iti va vira cateva milioane.
N-am verificat personal, dar cineva de incredere mi-a povestit ca sunt site-uri in care pagubitii isi spun povestea. Ceea ce trebuie sa fie ilar.
In fine, n-am mai auzit nimic recent de Nigeria - in afara de faptul ca in continuare lapideaza femeile infidele - si credeam ca acest fenomen simpatic al anilor '90-2000 a disparut. Asta pana intr-o zi, cand, la nunta fiind, primesc un apel de pe un numar cu prefix +234. Am raspuns, ca nu stii niciodata daca nu e vreun prieten calatorind pe cine stie unde. Eu am zis un "hello", el un "hello", apoi n-a mai zis nimic. S-apoi daca el, ca barbat, n-a zis nimic, eu, ca femeie, ce sa zic? Si-am inchis, doar ca el a revenit. Dupa ce m-a lasat cu niste "hello" fara raspuns, mi-am dat seama ca n-are sens sa mai raspund, prin urmare l-am lasat sa mai incerce - bateria era aproape descarcata, asa ca el n-a facut decat sa-i puna cruce. Am impartasit intamplarea convivilor, iar unul dintre ei mi-a spus ca a doua zi urma sa am telefonul plin de mesaje. "Ei, as!", am comentat de incheiere.
Ei bine, a doua zi am avut doar un mesaj: "Am victor from nigeria, i have tried to call ur number but it wasn't go pls call me". Hmmm, ia sa vedem cat e de serios Victor asta, oare mai revine? Mda, a revenit cu cate 10 apeluri pe noapte si 5 in timpul zilei. Bietul de el nu stie ca iPhone-ul meu e pe silent, deci cred ca singura fiinta pe care poate a alertat-o a fost Norisor, care ar fi putut vedea ecranul luminat (Norisor nu mi-a confirmat informatia). Strategia mea de a-l scoate din carapace a dat roade, pentru ca, dupa vreo 3 zile, am mai primit un mesaj: "Love is sweat with d write person and who is d write one??". OK, nu cred ca a vrut sa spuna ca dragostea e transpiratie, dar e clar ca omul vroia ceva de la mine. Din pacate, am decis a omor din fasa idila, asa ca va spun voua mesajul pe care as fi vrut sa i-l trimit: "Victor, draga, esti print? Ai bani? Cati? Ce, dragoste imi trebuie mie? Zi un comision corect si ne intelegem cu transferul bancar".
Dupa cateva zile nu m-a mai sunat. I-oi fi frant inima.
duminică, 25 mai 2014
Evolutia nigeriana
Eurovisionul si urmarile lui
N-am terminat inca cu Conchita Wurst. Sunt prea multe comentarii si glume in jurul personajului ca sa nu revin.
Sa fie clar de la inceput - pentru mine, Rise like a Penis, pardon, Phoenix, nu a fost cea mai buna piesa din concurs (nici pe departe, daca ma intrebati pe mine). Deci voi ramane mereu la parerea ca a fost fie controversa, fie oferta Austriei de a fi gazda, fie amandoua ceea ce a castigat concursul.
Mesajul important e ca Europa este ultra-toleranta. Intr-adevar, poti sa fii cat vrei tu de ciudat si tot poti fi mai mult decat tolerat - apreciat. De asemenea, cu votul acesta, Europa si-a exprimat aprobarea in legatura cu pilozitatile feminine. Deci, daca femeia cu barba e OK, nu mai vreau sa aud niciodata vreun comentariu legat de epilarea la femei: mustata, par pe brate, picioare, etc. Prin urmare, victoria Conchitei este o victorie a feminismului. In numele femeilor de pretutindeni, Conchita, iti multumesc.
In rest, piesa Frantei - elogiul mustatei - a fost ultima. Prin urmare, dupa cum observa cineva pe Twitter, daca barba e pe locul intai, iar mustata e pe ultimul, Europa si-a exprimat clar topul preferintelor in legatura cu pilozitatea faciala. Deci, domnilor: barba e OK, mustata nu e OK. Doamnelor, puteti sa va pastrati parul unde vreti.
Nu pot trece cu vederea nici niste poze simpatice. N-am stat sa caut, dar astea 2 mi-au ajuns pe wall pe Facebook:
In rest, ma alatur demersului celor de la Times New Roman de a-l felicita pe Gheorghe Gheorghiu pentru castigarea Eurovisionului:
Ca ultima remarca, barbati imbracati in femeie, avand si barba sau mustata, s-au mai vazut - de exemplu, Freddie Mercury in I Want to Break Free. Doar ca acolo mesajul de toleranta era transmis intr-o nota parodica, pe care a inteles-o toata lumea. De asemenea, pe Gheorghe Gheorghiu il intelege toata lumea, avand in vedere ca si-a pastrat si parul de pe piept. Confuzia vine cand ai o imagine intre sexe, iar creierul privitorului nu mai computeaza (nu stiu, zau, cum se descurca al Conchitei, ca tot pomenii). Daca ajuta cu ceva in decizia dificila pe care trebuie s-o iei, Conchita, sa stii ca de plans plangi ca o femeie. Decat zic.
Pentru cei care citesc blogul asta, dar acorda zero atentie Eurovisionului, iata o poza a lui Concit si performanta Conchitei din concurs (nu, piesa n-a fost ingrozitoare; i se poate gasi un locsor in urmatorul film cu Bond):
Oricum, partea cea mai buna e ca la anul Eurovisionul se va organiza la doi pasi si poate ajung si eu pe acolo...
sâmbătă, 10 mai 2014
Eurovision 2014 live
Cum trece vremea! Iar sunt de serviciu cu comentariile live la Eurovision (da, da, nu ma pune nimeni, eu ma sacrific...). Anul asta am auzit doar de 4 ori cantecul Romaniei inainte de concurs (din care de 3 ori azi) si imi place din ce in ce mai mult. Mult succes Paula&Ovi!
***
Mamaaaa, de la partea de prezentare se anunta super show, nu de alta, dar sunt deja 2 femei cu barba.
Sa inceapa muzica si fie ca geopolitica sa fie mereu de partea voastra!
***
Ucraina: Acuma, din principiu, Europa ar trebui sa dea un mesaj de incurajare Ucrainei. Eu o sa trimit un SMS. Cat despre prestatie: am senzatia ca piesa e una care pe care a ales sa n-o puna pe album Geri Halliwell dupa ce a plecat din Spice Girls. In rest, imi vine greu sa respect masculinitatea unui barbat pus sa alege ca un soarece... Oricum, vor fi piese mai rele.
de exemplu, Belarus: Partea buna e ca fanii vostri gay (nu e nimic rau in asta) care v-au insotit in Danemarca s-au simtit bine.... Nu pot sa nu observ insa ca omul si-a facut un clip de prezentare cu ajutorul unuia dintre cele mai masculine sporturi - hocheiul - si a setat gresit asteptarile.
Azerbaijan: Ce emotii a avut fata asta care habar n-are de engleza! Cred ca erau pentru sora-sa, care putea sa-i pice in cap. Plictiseala maxima. Departe de anul in care au venit cu "Drip drop" (piesa pe care eu o consider mult mai buna decat cea cu care au castigat).
Iceland: Mie mesajele impotriva discriminarii imi plac atunci cand sunt transmise inteligent. Ei parca isi bateau joc. Cine o sa-i ia in serios? Drept comparatie, cine-i ia in serios pe travestitii exibitionisti de la paradele gay pride? Prea tipator; parca s-au parodiat singuri.
Norvegia: Prin comparatie cu momentul anterior, asta pare o piesa serioasa, asezata si frumoasa. Primul like.
Romania: M-am hotarat ca-mi place piesa asta. Mult. Mai mult decat "Playing with fire", care avea parti mai tampitele ("boy, boy, boy can't you see...aha", etc.). Mi-ar fi dorit sa fie mai dinamici pe scena (daca Paula ar fi avut tocuri mai mici) si sa interactioneze mai mult unul cu celalalt. Bine ca i-au iesit trilurile Paulei.
PS: Voi ati observat ca Ovi se scrie cu all caps?!?
Armenia: Vai, cat de slab a inceput sa cante baiatul asta! Viorile alea meritau o voce mai buna. Dar imi place foarte mult cum e facuta piesa. Iar pe partea rock a crescut si el vocal. De reascultat.
Muntenegru: Cand a intrat pe scena tipul asta, am crezut ca e bodyguardul artistului; probabil fost handbalist. In rest, motivele traditionale sunt frumos integrate, iar mie imi cam plac piesele din Balcani. Faza cu patinajul pe scena s-a fumat de cand a venit Dima Bilan cu Pluschenko...
Polonia: Tocmai ati urmarit varianta feminina si poloneza a trupei Subcarpati! Mesajul: Suntem slave si un pic cam vulgare?
Grecia: Ioi, bumti-bumti de doi bani. Cam cati au mai ramas si-n tara...
Austria: Concita Carnacior va invata pe propria-i barba ca nu toata lumea poate fi Dana International. Cred ca aici trag linia intre extravaganta si prostie. Dar ma gandesc ca poate, daca din Romania s-ar fi calificat Naomi, ar fi pus de un duet...
Germania: M-am si dus sa-mi pun o bere in timpul piesei. Cam atat.
***
EuroNews au fost draguti cu postarea lor de pe Facebook: "So now we're onto some proper Euro-pop with the sixth entry, Romania".
***
Suedia: Mi-a placut piesa, dar era nevoie de o cantareata mult mai buna. De reascultat.
Franta: Refrenul e copiat dupa "Dur dur etre bebe". Atitudine asortata. Cea mai buna piesa de aerobic de pana acum.
Rusia: Avem obsesia dublului in seara asta. Piesa, ca piesa; ca doar nostalgii dupa anii '70 s-au mai vazut (si ce mandra era URSS pe atunci...), dar prostia scenografiei e de neegalat. Siameze elfe blonde cu sabii din Razboiul Stelelor. Iar Putin a aprobat asta?!!
Italia: Tare piesa asta! Toata admiratia pentru orice supravietuitor al cancerului. Laurii cam auriti...
Slovenia: Adevarata provocare era sa cante refrenul in timp ce canta la flaut! Asa, oricine isi pune o rochie de Alba-ca-Zapada poate sa mearga la Eurovision!
Finlanda: Piesa asta e corect compusa si corect prezentata. De maine poate fi pe MTV.
Spania: Cea mai buna piesa pe care mi-amintesc s-o fi trimis vreodata Spania. Super scenografia si performanta solistei - e ceva sa umpli singur o scena (fara aluzie la faptul ca rochia o facea sa para grasa).
Elvetia: Mi-am mai pus un pahar de bere. Si am desfacut si o ciocolata Heidi. Si am invatat si fluieratul!!!!
Ungaria: Stiu ca suna aiurea, dar eu ungur negru n-am mai vazut! E mult mai bine decat in oricare din anii trecuti. Macar acum intelege si ne-ungurul european ceva. Anticipez 6 puncte de la Romania. Sa fie primite!
Malta: Pe asta l-a laudat Simon Cowell? Cu freza asta?!?!
Danemarca: Au si danezii astia un Bruno Mars meets Scatman. Adolescentele de acolo vor avea postere cu astia.
Olanda: Avand in vedere ca abia azi m-am intors din tara in care inca n-am vazut nicio lalea, pot sa spun ca piesa asta e peste media muzicii lor. M-am dat de ceasul mortii 4 zile sa gasesc un radio cu muzica buna acolo. N-am reusit, dar ma mai duc si sapatamana viitoare si mai caut. In rest, daca au bani de organizare, ar putea sa si castige.
San Marino: Ceva din piesa asta ma duce cu gandul la filmele cu James Bond din anii '80. Ba, si mai demult: ar fi putut sa fie concurenta serioasa pentru "Waterloo".
UK: Cata comuniune cu universul (?!), nici indienii americani n-ar fi putut s-o ilustreze mai bine... Printre cele mai proaste concepte din tot concursul.
***
OK. Momentul pronosticului care nu se realizeaza niciodata (ba, parca in anul lui Loreen am ghicit!). Topul meu: Romania, Armenia, Finlanda, Spania, Italia, Suedia, Muntenegru, Ungaria, Norvegia, Slovenia, Ucraina. Ordinea e, deci, aleatoare. Oricum, imi pun sperante sa castigam, ca doar s-a spus de doua ori ca domnia sa dl. Victor Ponta si sotia sunt acolo sa ne sustina reprezentatii. Asta ne-a lipsit in toti anii trecuti, de-aia n-am urcat mai sus de locul 3 pana acum!
***
Cat de proasta sa fie prezentatoarea din Azerbaijan sa spuna "cu dragoste, pentru Rusia" ?! Multam de puncte, totusi.
***
Mno, bag seama ca Ungaria si Olanda au bani de organizare. Suedia e in top, ca de obicei, iar Europa vrea sa arate ca tolereaza si femeile cu barba. Dar, daca castiga carnacioara, jur ca voi reconsidera serios relatia mea cu spectacolul asta...
***
Super show-ul organizat de danezi!
***
Cat de divizata poate fi situatia in Moldova - se vede si din cum voteaza la Eurovision... 8 puncte catre Rusia, 12 catre Romania...
***
In concluzie: Doamne, feri! Deci mai bine mergeam cu Naomi (locul 12 nu e asa de rau, totusi).
duminică, 4 mai 2014
Adunate
Stăteam la cosmetică cu faţa în jos, în linişte, cu gândurile mele, când o aud pe cosmeticiană:
luni, 14 aprilie 2014
Învăţăminte din peregrinări
Cred că din fiecare excursie/vacanţă/delegaţie am învăţat câte ceva. Aici e o colecţie de învăţăminte. Ciudăţenii. Sau lucruri interesante.
În Bulgaria:
- aşteptaţi-vă să vă îndoape cu salată bulgărească = roşii cu castraveţi. Nota bene: salata se mânâncă de una singură, înainte de orice fel. Până n-o terminaţi, fără invitaţii speciale n-o să vă aducă felul principal.
- nu se recunosc drept ţară a castraveţilor; poate doar a trandafirilor
- dacă la aviziere, pe uşi, pe stâlpi vedeţi poze cu oameni, să ştiţi că sunt morţi
- ce arătau în reclama cu "hai, hallo, gospodin", e adevărat: datul din cap înseamnă "nu", iar clătinatul din cap înseamnă "da"
În Franţa:
- bacşişul e inclus în preţ; nu vă bateţi capul cu socoteli. Pentru că bacşişul e inclus la ei, francezii vor fi clienţi naşpa pe unde merg - cică sunt cei mai enervanţi pentru chelnerii şi ospătarii din alte ţări (evident, ar fi în avantajul lor să călătorească împreună cu olandezii, de exemplu)
- se fac bancuri despre belgieni şi elveţieni; cam ca la noi bancurile cu moldoveni, olteni, ardeleni
- când faci cunoştinţă cu cineva într-un context informal, îi zici noii cunoştinţe numele în timp ce vă pupaţi pe obraz; în funcţie de zonă, vă pupaţi de 2, 3 sau 4 ori. E amuzant să-i vezi cum se opresc să întrebe "COMMENT?", după ce tu tocmai le-ai zis pe lângă ureche "Lavinia" sau "Cătălina" sau "Ruxandra" etc.
- ideea lor de chef e să stai pe canapea toată noaptea şi să povesteşti la un pahar de vin şi o ţigară. Opţiunile variază.
- se mănâncă cel mai bine din lume
- n-au văzut supă de tăiţei, de zarzavat sau ciorbe de orice fel, niciodată; cea mai lichidă chestie pe care o mănâncă este o supă cremă din supermarket - verde sau portocalie
- minorităţile naţionale vor încerca să te agaţe în maxim 60 de secunde de când te întâlnesc; poate o să trec în revistă una dintre numeroasele poveşti de "auto-apărare" din tramvai, metro etc.
- lumea e relativ familiară, totuşi, cu numele meu. Cică era pe vremuri un desen animat, "Princess Sarah", în care era o blondă rea, Lavigna. Prin urmare, nu ştiu niciodată să-mi scrie numele.
- a face autostopul e gratis. Cică e specific săracilor. O fi, dar mi s-a întâmplat de 4 ori ca şoferii să facă un ocol ca să mă ducă în siguranţă la destinaţie.
În Bosnia:
- e fascinant să vezi minarete. În Europa.
- pe indicatoarele rutiere nu este marcată distanţa până la punctele de interes. În principiu, ele îţi arată doar că eşti pe drumul cel bun, nu şi cât mai ai până la destinaţie.
- băieţii sunt ca Goran Ivanisevic, fetele ca Ana Ivanovic; e valabil şi pentru sârbi şi pentru croaţi. Spendide exemplare!
- oamenii sunt de treabă, iar omul de pe stradă vorbeşte engleza decent. Am fost impresionată că am găsit oameni dispuşi să dea telefoane ca să ne ajute să ajungem la hotelul unde aveam rezervare. Bine, şi eu aş fi făcut asta pentru un străin, dar nu ştiu dacă toate popoarele au această predispoziţie.
- ca în Serbia, de altfel, la locul accidentelor mortale sunt monumente de marmură, cu poza decedaţilor...
În Turcia:
- portretele lui Ataturk sunt peste tot, mai ales în instituţii. Să vă abţineţi de la comentarii răutăcioase, gen "ce blond cu ochi albaştri e părintele naţiunii voastre", că puteţi intra sub incidenţă penală
- am învăţat de unde ni se trag ş-urile: de la ei; cred că şi î-urile
- toată lumea te primeşte cu ceai (aşa se şi pronunţă şi la ei), într-un pahar special, de care musai o să-mi cumpăr într-o zi
- şerveţelele sunt gratis şi numeroase şi te aşteaptă pe masă în orice restaurant
- când te duci cu autocarul la drum lung, cam o dată la 4 ore, co-şoferul va veni şi-ţi va turna un parfum ieftin în palme, pentru dezinfectare
- veţi vedea o incredibilă varietate de feţe - poate că fetele blonde cu ochi verzi sunt descendente din tributurile date de români...
- veţi afla că bătălia de la Călugăreni a fost câştigată de turci
- va trebui să-i învăţaţi cine a fost Ţepeş şi ce metodă folosea cu "prietenii" poporului
- s-ar putea să ajungeţi la capătul răbdării cu atâtea negocieri; câteodată ai vrea doar să-ţi spună un preţ şi gata
În Polonia:
- nu faceţi concursuri de băut; sunt imuni la ţuică (nu ca turcii!)
- se mânâncă o senzaţională salată de castraveţi cu smântână, numită "mizeria", pentru că s-a mâncat multă în vremuri de mizerie
- fostele oraşe germane (gen Wroclaw - ex Breslau) arată senzaţional, oamenii sunt primitori, Varşovia refăcută e un simbol al renaşterii unei naţiuni; deci m-am simţit extrem de bine
- credincios sau nu, te va impresiona amintirea lui Karol Wojtyla, mai ales în Cracovia
În Cehia:
- vei auzi oamenii vorbind despre ţara lor, aşa cum vorbim noi despre a noastră: că e plină de politicieni corupţi
- vei auzi că nu românii, ci cehii sunt cei mai mari hackeri şi piraţi cibernetici
- berea e ieftinăăăă
- chelnerii se comportă de parcă nu şi-ar dori bacşiş
- se fac nişte feluri tradiţionale mai grele decât sarmalele; de exemplu, nu recomand plăcintele de pâine...
În Maroc:
- tajina te cucereşte pe veci
- aflaţi că preţul corect al fructelor de cactus e cam 50 de cenţi (nu 10 lei, ca la Cora, da!?); dacă vânzătorul se oferă să vi-l cureţe, acceptaţi, pentru că altfel vă veţi înţepa al naibii, cu nişte ţepi insidioşi
- se face fresh de portocale cu portocalele de pe marginea drumului. Cel mai bun fresh de portocale. 2 lei
- nu mergeţi în august, 44 de grade la umbră e cam multişor, nu?
- mergeţi în nord, către Tetouan, ca să descoperiţi un alt fel de Mediterană
- trebuie să mergeţi măcar o dată în viaţă
În Olanda:
- veţi găsi cea mai insipidă mâncare din lume. Hai, ex aequo cu Marea Britanie.
- cavalerismul a murit. Vreţi un exemplu: ăăăă, bărbaţi care te întreabă dacă nu le plăteşti cumva tu cina.
- vara durează 15 minute
În Anglia:
- la zero grade, fetele umblă în balerini, tricou, fuste extra-mini, fără ciorapi. Jumate bete. De unde şi rata cea mai mare de mame adolescente din Europa.
- e un soi de eleganţă şi linişte care ar fi senzaţionale, dacă n-ar fi triste şi reci.
- nu uitați de prize! Cereți adaptor la recepție sau încarcați-vă telefonul prin USB-ul televizorului (dacă are).
Generale:
- Dacă nu reuşeşti să-ţi printezi boarding pass-ul, codul de bare scanat de pe telefon e de ajuns
- Peste tot în lumea asta vei avea conversaţia: "De unde eşti?"; "Din România"; "A, Hagi!". Mai puţin în Vest, unde va fi "Ohh, oare e periculos să trăieşti acolo?" sau "Mda... ţigani".
- Nu poţi să faci pipi şi să-ţi legi şireturile în acelaşi timp.
- Dacă e să rămâi de izbelişte câteva ore într-un aeroport, probabil vrei ca acela să fie Munchen
- Nu poţi face baie în Oceanul Atlantic, pur şi simplu. E gheaţă oricând, oriunde. De exemplu, în august, în Maroc.
Sunt sigură că am uitat jumătate din ce puteam să scriu (poate revin cu adăugiri)... în plus, am auzit o grămadă de poveşti de la alţii, pe care nu le pot pune aici, pentru că nu sunt ale mele (printre altele, cum că filipinezii au un milion de complexe şi îşi albesc pielea). Oricum, săriţi cu experienţe!
miercuri, 9 aprilie 2014
Un fel de dietă?
Pentru cei care vă uitaţi la White Collar: ştiţi episodul ăla în care Neal şi Peter îl păcălesc pe unul că ar fi bolnav, prin 3 trucuri simple: 1. îi provoacă o alergie, 2. îi înlocuiesc costumul de la curăţătorie cu unul cu un număr mai mare 3. îi falsifică nişte analize? Ei bine, astăzi am detectat nişte similitudini ciudate. De când m-am trezit, mi-a venit să mă scarpin pe faţă, din cauza a ceea ce părea a fi o iritaţie neglijabilă (şi acum, la zece seara, sunt în aceeaşi situaţie). Yada, yada, yada, ora 18:30, îmi iau la întâmplare o pereche de blugi din dulap şi...supriză: intru perfect (dacă nu chiar prea bine) în acea pereche blugi pe care mi-am cumpărat-o prea mică de la început (da, domnilor, toate avem acea pereche de blugi, fustă etc. care e dovada clară că suntem nişte optimiste; toate credem că "într-o zi îmi va fi bună" şi, chiar dacă asta nu se întâmplă câţiva ani buni, nu putem renunţa la acel item, pentru că ar însemna că recunoaştem că ne dăm bătute). Nu-mi venea să cred! Ce bine cad! Ziua la care am visat a venit, în sfârşit! De acum, pot purta perechea respectivă şi în situaţii în care urmează să stau jos. OK, după 30 de secunde de narcisism, am început să analizez cum am atins aşa, pe nesimţite, acest rezultat nesperat? Chiar am slăbit? Păi, parcă am mâncat mai puţin, am fost stresată şi cu capsa pusă tot timpul...Dar oare asta să fie? Oare de ce mă întreabă oamenii care mă văd rar dacă am slăbit mult? (Ah, asta îmi aminteşte de ceva: de câte ori mă întâlnesc cu vreun coleg de facultăţi, am parte de aceeaşi reacţie: "VAAAAAI, CE-AI SLABIIIIIIT!!!"; fraţilor, să ne înţelegem, eu mai mult de 4 kg în plus decât acum n-am avut niciodată; cât de grasă puteam fi la 1,58m şi 52 de kg??!! Parcă aş fi avut 70 de chile vreodată, jur că aşa reacţionaţi!). Să mă cântăresc, totuşi, din când în când? Să mă duc la analize? Neh... o fi vreo farsă ca în White Collar.
duminică, 30 martie 2014
Despre performanţă
Pentru cine mă cunoaşte câtuşi de puţin, e clar că nu sunt uşor impresionabilă. Cu toate astea, sunt lucruri care mă impresionează, literalmente, până la lacrimi. De exemplu, sacrificiul de sine, iubirea necondiţionată, dar, mai ales, performanţa. Nimic nu mi se pare mai sublim decât a fi cel mai bun - prin talent sau muncă, dar, de obicei, prin amândouă - într-un domeniu. Totuşi, să faci cele mai multe duble din lume cu piciorul stâng mi se pare mai degrabă o prostie decât o performanţă. Dar a fi, de exemplu, campion olimpic sau inventatorul a ceva revoluţionar, în fine, să ţi se scrie numele pentru eternitate în cartea de onoare a unui domeniu e ceva în faţa căruia mă înclin. De exemplu, să fii cel mai în vârstă actor în activitate. Da, acest articol este despre Radu Beligan, unul dintre oamenii care m-au impresionat cel mai mult în viaţa asta.
Radu Beligan are 95 de ani şi eu l-am văzut pentru prima dată pe viu pe scenă acum două săptămâni. Sunt supărată pe mine pentru asta. Poate că trebuia să fiu mai atentă în trecut cu lista spectacolelor din Cluj. Ţin minte că acum 10 ani o colegă se ducea la o piesă cu el, nu numai pentru că era un monstru sacru, ci şi pentru că "are, totuşi, 85 de ani...". Mie mi-a mai luat 10 şi mi se pare că miracolul e şi mai mare. Piesa a fost "Lecţia de violoncel", în care maestrul Beligan joacă rolul unui octogenar căsătorit cu o femeie cu 40 de ani mai tânără, care-l suspectează că o înşeală şi pe care el o lasă să se răzbune. O piesă modernă, cu umor, în care personajul lui Beligan e convalescent, deci nu trebuie să stea în picioare prea mult. O piesă în care joacă, de altfel cu mult talent, şi Marius Manole. De fapt, nu mai contează ce piesă era. În definitiv, jocul lui Beligan are ceva supraomenesc. Omul acesta a depăşit limitele biologice ale speciei noastre. Aud aşa de multă lume de 30 de ani care speră să se poată ţine pe picioare şi să aibă mintea întreagă la 65. Ei bine, pe Radu Beligan l-au cam lăsat picioarele (apare foarte fragilizat, are nevoie de ajutor pentru deplasarea pe scenă), dar mintea îi funcţionează perfect. Câţi dintre noi îşi pot proiecta mental viitorul? Aţi făcut-o? Şi câţi dintre voi vă vedeţi suficient de în putere să puteţi crea un act artistic în faţa a sute de oameni la 95 de ani? Şi ce poate fi mai impresionant decât să reuşeşti să faci asta şi să fii o inspiraţie pentru toţi cei care îţi cunosc povestea?
L-am văzut pe Radu Beligan acum câţiva ani la "Profesioniştii" Eugeniei Vodă; vorbind despre longevitatea lui, spunea că are impresia că trăieşte două vieţi - a lui şi a fratelui geamăn care a murit de mic. Oricare ar fi cauza, performanţa vieţii lui - umane şi artistice - mi se pare un miracol. Radu Beligan, e, pur şi simplu, dincolo de cuvinte.
PS: Am filmat câteva secunde ale aplauzelor de la finalul spectacolului. În drumul spre culise, maestrul Beligan s-a întors de 2 ori din drum, să se mai bucure de ele. Finalul filmuleţului îl fixează pe scenă - nu în culise. Aşa mi se pare mai potrivit.
