luni, 30 mai 2016

Dude cu staif

A inceput TIFF-ul si cu el o serie de filme de 2 bani care te iau prin surprindere. La cei 15 ani de experienta ca spectator, am invatat demult sa nu ma duc la niciun film, daca nu a luat ceva premii. Asa ca azi am fost la "Statele Unite ale dragostei", film polonez, care a luat Ursul de Argint pentru scenariu la Berlin. Cica povestile a 4 femei nefericite, imediat dupa caderea Zidului Berlinului. In realitate, o colectie de nuditate gratuita, urmarita insistent, un voyerism premiat. O colectie de cururi si penisuri goale in ipostaze explicite, si sa mor daca am inteles valoarea artistica! Povestile celor 4 femei se intersecteaza in anumite scene, care sunt prezentate apoi si din perspectiva unui alt personaj. Un procedeu atat de ras-utilizat, incat, sincer, l-as cataloga drept facil. O singura poveste s-ar salva din mizeria asta de film: cea a directoarei de scoala, amanta doctorului din localitate, care constata uimita, ca, dupa 6 ani de relatie, la moartea sotiei, doctorul o paraseste. Socata de respingere, se razbuna spunandu-i adevarul fiicei adolescente a doctorului. Fata e socata si fuge de directoare pe un rau inghetat. Gheata se rupe, fata dispare in adancuri, iar directoarea ramane pe mal, fara sa schiteze vreun gest. In rest, aproape irelevant ca actiunea se intampla in 1990 - OK, sunt blocuri comuniste (alea-s acolo si acum), profesoara de rusa isi pierde postul, exista magazine de inchiriat casete video (si porno, si pentru toata familia), oamenii pleaca sa lucreze in Germania. Deci slabuta si localizarea temporala.

In concluzie, 100 de minute din viata pe care n-o sa le recuperez niciodata. Sutele de spectatori de la Republica au iesit si s-au dus cu capul invartindu-li-se, desi regizorul era in sala si ar fi asteptat intrebari. Am preferat sa ies la aer, pentru ca altfel i-as fi spus de la obraz ca a facut un film stupid si irelevant, care m-a invatat, totusi, ca faptul ca ai luat un premiu la Berlin nu inseamna mare lucru. Probabil de-aia n-o sa ajung in juriu la festivaluri:) Nu in ultimul rand, merita consemnata conversatia unui cuplu tanar:
El: Ei, si pe o scala de la 1 la 10, ce nota i-ai da filmului?
Ea: Zero.
El: Mda...

Sau observatia unei fete: "Daca m-as fi uitat la Sex and the City ala penibil din Dubai or something, as fi fost de 1000 de ori mai castigata".

Ce mai, genul de film care a umplut casa, pentru ca oamenii pun pret pe premii. Asa cum, recent, cineva si-a pus ochelarii pe podeaua unui muzeu, si fraierii au inceput sa le faca poze, ca, deh! credeau ca se afla in prezenta unui act artistic. Deci, daca va intrebati "oare sunt prea prost sa inteleg arta?", raspunsul este "Nu. Unii ne iau pe toti de prosti".

Apropo, s-ar fi impus steluta rosie pentru film nerecomandat minorilor.

***

Care erau sansele sa dau a doua gherla consecutiva, o ora mai tarziu, de data asta la un film "distins" cu marele premiu special al juriului la Venetia - "Anomalisa"? Nu stiu, dar s-a intamplat. Alte 90 de minute din viata irosita. Apropo, nu putea scrie dracului nimeni in AperiTIFF ca filmul asta e o ANIMATIE 3D? In gen Guinoles? Penibil - din nou asteptari inselate. De remarcat ca papusile erau corecte anatomic si atentia la detalii in timpul scenelor sexuale nu a lipsit. O alta prostie cu staif. Sa nu ziceti ca nu v-am prevenit! :)


sâmbătă, 16 aprilie 2016

Despre eroii de altadata

Acum 3 zile discutam cu un domn englez despre fotbal. Cu un domn englez care isi aminteste cum Romania a eliminat Anglia cu un 3-2 dupa un penalty cauzat de Neville printr-un fault la unul de-ai nostri (omul credea ca era Hagi, pentru ca, uite, legendelor li se atribuie reusite chiar si in meciuri in care n-au jucat), si care stie jumatate din echipa noastra de aur din 1994 (I-am zis ca-i stiu pe toti din acea echipa si mi-a zis ca e normal - si englezii stiu toti componenta echipei campioane din 1966, chiar daca nu erau nascuti pe atunci). M-a intrebat ce face Hagi acum si i-am spus. Cred, apropo, ca e foarte frumos ce a realizat Hagi cu Viitorul. M-a intrebat si ce face Gica Popescu si i-am zis ca, in afara de faptul ca el si Hagi s-au casatorit cu doua surori si, deci, si-au facut copiii verisori, e in inchisoare. Si i-am zis provestea.

Nu mica mi-a fost mirarea sa-l intalnesc pe Gica Popescu aseara in aeroport (era cu sotia lui) si apoi sa calatorim cu acelasi avion spre Cluj. Mi-am dat seama ca timpul trece repede si ca cei 3 ani s-au scurs. Gica Popescu era jovial - lumea il aborda, el zambea si statea de vorba cu ei. Hamalii din Cluj i-au cerut autografe si au fost in al noulea cer ca le-au primit (se imbratisau ca dupa o mare victorie dupa ce Gica Popescu s-a urcat in autobuz). Insa eu ma gandeam la altceva (si mi se parea ca citesc aceleasi ganduri pe fetele altor pasageri): cat de trist e sa vezi un erou decazut! Cat de trist ca nu mai pot sa-l privesc ca inainte! Acum 5 ani i-as fi cerut, inevitabil cu emotie si un soi de smerenie, un autograf. Azi n-am cum sa nu-mi amintesc ca a facut inchisoare...

In acelasi avion era o fata care semana cu Alina Dumitru (campioana olimpica la judo), dar mi-a fost rusine s-o intreb daca e ea ( suspectam ca nu e...). Mi-as fi facut cu drag si mandrie o poza cu adevarata Alina Dumitru.

In alta ordine de idei, pe pagina de Facebook a lui Hagi se posteaza regulat imagini cu golurile lui. Primeste zeci de mii de like-uri, mii de share-uri si sute de comentarii TOATE positive (fanii sunt mai ales din Romania si Turcia). Totusi, mai exista respect si o scala a valorilor in lume...

joi, 4 februarie 2016

De sezon

Dacă te doar pometele ca și când ai fi încasat un pumn sau ca și când te-ai fi lovit de ușă, dar n-a fost cazul, să știi că ai sinuzită. De obicei, ca simptome auxiliare vei avea intensificarea durerii la aplecarea capului și secreții nazale. Cică contează și culoarea. Galbene.

Pași către un tratament:
1. suni la clinica privată și afli că te pot primi peste o săptămână
2. te și vezi mort peste o săptămână și te burzuluiești la clinica privată
3. clinica privată te primește printre programări și te tratează ca pe un star
4. cumperi medicamente de 100 de lei și urmezi tratamentul. Cu antibiotice, desigur.
5. hidratare și vitaminizare adecvată; mă tem că vinul nu e indicat
6. te bucuri oricum că n-ai Zika sau gripă porcină.

Sănătate!

marți, 26 ianuarie 2016

"Aproape" nu conteaza

Am fost la 4 lei distanta sa intru pe lista (scurta a) castigatorilor la loteria bonurilor fiscale, cu data bonului chiar de ziua mea. Daca am mai fi luat o Cola, ceva, in seara aceea, la restaurant...

In rest, recomand Cewe, via DM. M-am cadorisit de ziua mea cu un album printat cu pozele din vacantele din ultimii 3 ani.

Ce mi-ai adus?

Am fost in delegatie in Franta si, in loc sa-i aduc lui Sebi ceva, nu i-am adus incarcatorul de telefon pe care mi l-a imprumutat ( pentru ca eu mi-am pierdut de 2 ani incarcatorul de iPhone si de atunci mi-l incarc prin Mophie, cu incarcatoare de imprumut sau prin calculator). In aceeasi dimineata, pentru ca m-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am lasat cartea in avion, pe cand devenise mai interesanta. Incarcatorul ma asteapta la Receptia hotelului (trebuie sa gasesc un coleg francez sa mi-l ridice si sa mi-l trimita spre casa printr-un coleg roman - poate cei 2 se vor intalni in Olanda, de exemplu), pe cand despre carte n-am primit vesti de la Lufthansa lost property. Urati-mi succes la recuperat!

miercuri, 6 ianuarie 2016

Rezolutii de anul nou

Cred ca in fiecare noapte dintre ani, oamenii isi fac lor insilor promisiuni pe care nu le vor indeplini.
De exemplu, cred ca m-am intalnit azi la worldclass cu minim 50 dintre cei care si-au promis ca vor face mai mult sport. Cum spunea John Oliver in show-ul lui: secretul rezolutiilor de anul nou este sa accepti esecul. Sa faci sport e greu, deci, daca vrei sa-ti creasca ritmul cardiac, ai putea sa te uiti la filme de groaza si nu e nevoie sa mergi la sala. In felul asta, poate am si eu spatiu personal la yoga, la Pilates, la dus etc, etc.

Serios, oameni buni, imbratisati esecul. Cu cat mai repede, cu atat mai bine:)

marți, 5 ianuarie 2016

Întrebările zilei

Dacă ești BCR, cam după cât timp începe să-ți fie rușine că nu-ți funcționează site-ul de internet banking? Pot să confirm că se primește mesajul de mai jos de peste 36 de ore.


*
Dacă ești la o vârstă la care îți trebuie un aparat de tăiat părul din nas și din urechi (sau, pur și simplu, dacă ești păros ca o gorilă, fie și la o vârstă fragedă - apreciem dorința de a corecta natura), oare te prinzi la eMag că trebuie să cauți produsul ăsta drept "trimmer pentru nas și urechi"?

*
Dacă ești curier la Fan Curier și mă taxezi 18 lei (mai mult de 10% din valoarea produsului comandat, în cazul meu) și practic, misiunea ta profesională este să-mi livrezi un colet, cum de ți se pare normal să mă chemi la subsol în Iulius Mall pentru livrare? A, că afară e frig (parcarea aia nu e închisă, apropo! Dacă vin acolo îmbrăcată cu o cămașă de birou, nu mi-e bine) și că n-ai card de acces și că trebuie să te treci în registru. N-a zis nimeni să stai în frig, nu-ți trebuie card și durează 20 de secunde să te treci în registru. Vino și tu, ca toți oamenii botezați, în recepția călduță de la Iulius Business Center, la etajul II, unde vin toți vizitatorii. A, că tu nu vrei "să scoți 30 de colete din mașină ca să le aduci la recepție", e altceva. Poate te organizezi mai bine? În loc să-mi trimiți SMS că pachetul meu va fi livrat "azi între 9 și 17", poate îmi spui un interval mai mic și-mi ceri să confirm că voi fi acolo? Ce zici?

*
(Asta mă roade de mai mult timp, că am văzut materialul cam acum o lună). Dacă tu ești jurnalist și ți se cere să faci o știre locală de fapt divers, și se întâmplă să găsești un bătrân de 104 ani, în deplină putere, decorat de Primăria Oradea (și pentru longevitate și pentru eroismul din Al Doilea Război Mondial), căsătorit de peste 60 de ani, care are 2 copii, cum poți să-mi spui că omul e fericit că "copiii sunt la casa lor"? Pe bune? Cred că știrea ar fi fost să nu fie copiii la casa lor și să aibă omul grijă de micuții sexagenari. Și chiar dacă a zis el asta, n-ai văzut că e o frază de rahat? N-ai putut să zici că e mândru de familia lui? Sau să insiști pe partea de eroism? No, serios!

*
Dacă îmi trimiți pe LinkedIn mesaje ca următorul, oare chiar n-ai de lucru? Urările din mijloc nu-s rele, recunosc. Dar "prieten drag", zici? Și ce "relație dulce" tot visezi? Am interacționat vreodată?

Happy New Year 2016 to my dear Friend !! This New Year brings Happiness, Peace, Wealth, Prosperity, Health, Success in your life.... Thank you so much for sweet relationship....

Poate e timpul să refuz invitații pe LinkedIn (până acum numai pe un lunatic "terapeut" cu poză de profil nud frontal l-am refuzat). Poate e cazul să fiu mai selectivă?