În bună vecinătate...

Conflictul deschis cu Baba Cloanţa s-a stins. Cel puţin, aşa cred eu. Cine ştie ce mai coace, împreună cu fătuţa pe care o găzduieşte... Am promis să pun mostre ale gândirii bunei creştine. Iată-le mai jos.
Aşa... între timp, buna vecină şi-a pus blocul în cap pentru că îşi lasă gunoiul pe coridor, aşteptând să i-l ducă cineva. I s-a dus de 2 ori, dup-aia i s-a înfundat. A fost întrebată, seren, dacă n-a văzut cine e nesimţitul care îşi lasă gunoiul la noi pe etaj... şi s-a simţit. Şi l-a dus bombănind uimită că nu l-a dus nimeni...

De atunci, am mai văzut ceva simpatic, la ştirile ProTV. Un băieţel de 6 luni a stârnit mânia a două vecine ce locuiau în apartamentul de sub el, pentru că face zgomote când merge în premergător. Poliţia a venit în urma sesizării, a constatat, a dat amendă de 200 RON. Mama băiatului a crezut că e o glumă. Vecinele au zis că ele nu îl acuză pe băiat, că nu cred că face singur gălăgia, ci o suspectează pe mamă că sare şi bate step în ciuda lor, o dată cu pruncul. Cele două reclamante lucrează la Protecţia Copilului...

Numai eu am voie să zic despre mine că sunt varză, CLAR?!

Acum, când scriu aceste rânduri, am depăşit deja limita celor 100 de km conduşi. Nu mi-a trebuit decât un an să o fac... Primul drive test a fost cel mai greu. L-am luat pe Adi în dreapta şi am pornit-o spre Iulius Mall. Am avut câteva intersecţii cu probleme. De exemplu, eu nu ştiam unde prinde ambreiajul şi omoram motorul din când în când. De preferinţă, la sensurile giratorii aglomerate. Şi ce credeţi că păţeam? Păi... câte un idiot începea să claxoneze isteric. Moment în care Adi pornea avariile şi-mi zicea calm să încerc din nou. Pe această cale, vreau să le spun idioţilor din trafic, presupunând prin absurd că vor intra vreodată pe acest blog, că NU MĂ AJUTĂ DACĂ MĂ CLAXONAŢI. DE ASEMENEA, NU O SĂ MĂ MIŞC MAI REPEDE. ÎN PLUS, PUŢIN ÎMI PASĂ CĂ VOI VĂ ENERVAŢI. DE ASEMENEA, NU MĂ IMPRESIONEAZĂ CÂND ÎMI FACEŢI SEMNE CU FARURILE PE DRUMURILE EUROPENE. EU RESPECT LIMITA DE VITEZA ŞI ŢIN LA VIAŢA MEA. VOI N-AVEŢI DECÂT SĂ MURIŢI.

Buuun. Între timp, după ture în parcarea de la Iulius, drumuri în afara oraşului şi vreo 2 ore cu un instructor, cred că mă descurc mai bine. Dramatică a fost doar acea primă seară, când am evitat ca un mare maestru un obstacol de pe carosabil, aducându-i pe băieţi în pragul infarctului... În rest, am făcut vreo 2 chestii pentru care cred că ar fi fost posibil să mi se ia carnetul, doar n-o să le destăinui aici, nu de alta, dar ştiu cazuri în care astfel se spovedanii au fost pedepsite...

Înainte să închei, mi-am amintit ceva legat de condus. Ieri seara am lăsat maşina în faţa blocului, dar nu pe locul obişnuit, ci lângă maşina care l-a ocupat. De dimineaţă n-am avut timp să o mut, deşi cealaltă maşină plecase. Maşina mea a rămas, deci, oarecum „în mijloc”. Ar fi fost în interesul meu să o mut, pentru că aşa e mai ferită de posibile zgârieturi produse de camioanele de la Rosal care circulă în zonă. Problema a fost că n-am avut timp. De altfel, am chemat un taxi să mă ducă la serviciu. Concomitent cu taxiul a ajuns şi un camion de la salubritate, al cărui şofer a coborât pentru a-şi evalua şansele de a trece pe lângă maşina mea. Pe scurt, dau un telefon şi-mi rog prietenul să mute maşina. După ce închei convorbirea, şoferul de taxi începe să facă conversaţie... „Maşina dumneavoastră e cea cu numere roşii de Sălaj?”. „Da”, zic eu. El, distrat: „Oare de ce nu mă miră?!”. Eu, în gând: „Mama ta de idiot sexist!”. Şi apoi cu cel mai tăios ton, deşi, aparent calmă: „Pentru că aveţi prejudecăţi”. El, un pic şocat, conştient că a dat cu bâta-n baltă: „Păi...ce prejudecăţi am?”. Eu, condescendent-tristă: „Sunteţi misogin. Credeţi că femeile nu ştiu să conducă”. El, după o pauză în care a căutat să-şi măsoare cuvintele şi să afişeze un ton jovial: „Păi, ştiţi, din experienţa mea, femeile care conduc stau cam prost cu orientarea în spaţiu”. Eu mă abţin să zic că aşa cred şi eu. Oricum, n-aş fi recunoscut-o în situaţia dată. De obicei o recunosc la training-uri şi cuplez această idee cu aceea că bărbaţii stau mai prost la comunicare (cel puţin la cea non-verbală) decât femeile. El, după pauza în care răspunsul meu n-a venit: „Şi...parcarea maşinii ţine tot de orientarea în spaţiu”. Eu, cât pot eu de ironică (şi pot!): „Da, într-adevăr. Când ai o maşină care parchează pe locul tău, e o chestiune de orientare în spaţiu să nu te sui pe ea şi să-ţi pui maşina unde se poate”. Ne-am despărţit amical.

Şoferiţele, între ele

Mi-a trimis Radu acest link către o discuţie între femei, pe teme tehnice. Cică eu am fost prima fată căreia i l-a trimis...

Update Fiesta

No, i-am făcut casco, pe o mică avere... Pentru că modelul e Ghia, cu valoare de catalog de 14375 euro, şi pentru că n-am decât un an pe carnet şi o vârstă, se pare, fragedă în buletin, prima e de 2600 RON pe an... Noroc că se împarte la 2. Şi că eu îmi preţuiesc liniştea la mai mult de 100 RON pe lună (plus franşiza de 500 RON)...

Fiesta

Gata, sunt liniştită în sfârşit! Mi-am luat maşină. Na, vorba vine că sunt liniştită....sunt mulţumită că de-acum ştiu ce maşină am şi în ce bag banii... Ne-am oprit (că, de fapt, posed doar jumătate de maşină) la un Ford Fiesta Ghia, gri metalizat, din 2003, motor 1,4 pe benzină. 54000 km făcuţi în Germania, de un domn născut în 1940.

Am găsit maşina chiar când eram hotărâtă să renunţ la căutări şi să-mi iau un Ford Fiesta nou. Am hotărât că 17 noiembrie va fi ultima zi a anului când mai merg în piaţă, iar în ziua cu pricina, pe când am pornit glonţ spre ieşirea din parc (nu-mi mai simţeam degetele de la picioare de îngheţate ce erau), am găsit-o.

Acuma e în faţa blocului, o verific de la geam de câte ori mi se pare că aud vreun zgomot (să prind numa’ vreun copil cu minge prin preajma ei!) şi trebuie să investesc în ea. Trebuie să fac RAR-ul, azi îi fac CASCO...o tunez un pic în interior (husă volan, ieşire MP3...), mai iau nişte lecţii pentru parcat şi... feriţi-vă!