duminică, 13 februarie 2022

Orașul de 5 stele în care se mătură doar în centru

 Nici nu trebuie să menționez numele orașului, nu? Chestia asta care se vrea un brand, "orașul de 5 stele", a devenit o glumă proastă.

De ce Clujul nu are nici 3 stele? Pentru că e multă delăsare. Dar pentru că, în comparație cu alte locuri, e relativ bine, tindem să ignorăm faptul că serviciile publice nu sunt nici pe departe ceea ce ar trebui să fie.

Exemplu: salubrizarea pe străzile semicentrale. Am peste 6 luni de poze, prin care voi arăta că plătim firmele de salubritate degeaba și, prin urmare, și pe ăia din Primărie tot degeaba.

În drumul meu spre serviciu, trec pe Bulevardul 21 Decembrie, apoi pe Crinului, Iazului și Henri Barbusse. Din luna august 2021 încoace, am documentat gunoaiele pe care le întâlnesc pe acești 500-600 de metri. 



A fost modul meu de a fi schimbarea pe care vreau s-o văd în lume. În august 2021, deja vedeam aceleași gunoaie (ajunsesem să știu unde e doza de RedBull, sticla de bere, ambalajul de șuncă de Praga, punga cu rahat de câine etc.) de câteva săptămâni, chiar luni bune. Ceea ce-mi indica faptul că aceste străzi semicentrale nu au fost curățate de foarte mult timp. Am folosit aplicația My Cluj, unde se pot face diverse sesizări și am trimis câteva din pozele de mai jos. Am primit număr de sesizare #CAS-0085831:
















Pe lângă solicitarea de a curăța gunoaiele, am cerut și instalarea de coșuri de gunoi. Pe acest traseu există fix un coș de gunoi, în fața unui magazin alimentar de pe strada Crinului.

În 30 august primesc următorul răpuns:


Cu alte cuvinte - totul e bine, se respectă programul. Doar că reperele celebre erau tot acolo. Așa că nu m-am lăsat. Și le-am mai scris un mail, în 1 septembrie:

Strada a devenit si mai murdara, intre timp. Unele gunoaie sunt de 2-3 luni acolo. Deci intrebarea ramane: cand anume - in ce data - se curata aceste strazi? Sa inteleg ca frecventa curateniei e lunara?

Spre plăcuta mea surprindere, am primit un email să le dau numărul meu de telefon (deși... ar fi trebuit să-l aibă deja din aplicație) și am fost sunată în următoarele 24 de ore, să discutăm problema. Ce a urmat a fost mai puțin plăcut. 

Un angajat al Primăriei, care spunea că este responsabil cu respectarea curățeniei în zonă, dorește să primească mai multe detalii.

- Unde mai anume sunt gunoaie? Că eu vin de pe teren și nu le-am văzut...

- Domnule, dacă mergeți pe Crinului și Iazului, între bordură și boscheți e plin de gunoaie. Unele sunt acolo de câteva săptămăni. Deja le-a decolorat soarele. Și nici nu sunt coșuri de gunoi.

- Eu tare mă mir. Mă mai duc o dată să mă uit. Dar unde sunt gunoaiele astea? Poate sunt ascunse în boscheți, că așa înțeleg că nu au fost văzute?

- Nu, nu sunt ascunse, sunt evidente. [Oricum, de aici înțeleg că gunoaiele băgate în boscheți nu vor fi curățate niciodată]. Cât de des ar trebui să fie curățată strada? O dată pe lună?

- A, nu. O dată pe săptămână.

- Vă garantez că n-a trecut nimeni pe acolo de cel puțin 2-3 luni, de când am început să-mi fac repere din anumite gunoaie. Și apropo, unul din motivele pentru care, probabil, unii le aruncă e că lipsesc coșurile de gunoi.

- Păi, cum, că acolo există un coș de gunoi. Acolo la magazinul alimentar.

- Da, e fix un coș de gunoi pe cele două străzi. În loc să fie vreo 4-6. Și să fie pe ambele părți ale străzii, nu doar pe unul.

- Bine, mă duc și revin.

În 21 septembrie primesc pe mail o adresă semnată (503560/461/13.09.2021), trimisă de un alt funcționar, prin care mi se spune că firmei responsabile "i s-a atras atenția".


Tot în acea perioadă am sesizat două angajate de la firma de salubritate mergând pe strada Crinului și adunând într-un sac tot a doua bucată de gunoi.

Prin urmare, n-am considerat că sesizarea mea s-a rezolvat și le-am mai scris odată:

Buna ziua,


Multumesc pentru raspuns. 

Unele gunoaie au disparut de pe str. Crinului, insa au aparut altele noi. Cred ca o parte a problemei este ca pe partea cu clinica Sante a strazii Crinului nu exista niciun cos de gunoi si, probabil, ar fi nevoie de doua.

In alta ordine de idei, sesizarea mea se referea si la strada Iazului. Gunoaiele zac acolo la marginea trotuarului de peste 3 luni. Ma indoiesc sincer ca a trecut vreun echipaj de la salubrizare pe acolo in ultimele luni. Si acum vorbesc doar de gunoaie mari (sticle, peturi, ambalaje), care ar putea fi luate usor; ce sa mai zic de restul mizeriei (chistoace, pene, samburi de corcoduse, frunze etc.)… E tot acolo, cu speranta ca o va acoperi zapada intr-o zi…

Daca o firma este platita pentru a face curatenie, e clar ca o platim degeaba.

Spor la toate.

Am primit alt număr de sesizare. 545803/46/27.09.2021

Și apoi nimic.


Apoi, în 21 octombrie mi-au închis tichetul.



Apoi a venit toamna, iar frunzele au acoperit mizeria. Am avut și eu altele pe cap. Lucrurile arătau cam așa: [Ce frumos, nu? Natura are grijă de toate]


Dar s-au dus și frunzele (nici nu știu dacă le-au măturat vreodată sau dacă le-a luat vântul), am mai stat și eu pe acasă cu pandemia, iar în decembrie, am observat că gunoaiele au reapărut la suprafață. Unele, aceleași din vară. Poză din 16 dec 2021:


Iar apoi, noroc divin!, a nins un pic. Și câteva zile nu s-au mai văzut gunoaiele.

Doar că luna februarie arată ca o lună de primăvară, iar gunoaiele noastre de toate zilele sunt tot acolo. În plus, când am făcut pozele astea (în 1 februarie), cineva își pusese chioloții și sutienele pe boscheții de pe strada Crinului.






Astăzi, 13 februarie, Bdul 1 Decembrie, între str. Buftea și str. Crinului, e inundat de măști, ambalaje și sticle. Singurul coș de gunoi e la Lidl și e gestionat de Lidl (arată cu totul altfel decât coșurile din oraș). Mulțumim, Lidl!

Strada Crinului și Iazului au aceleași gunoaie istorice, nemișcate. Și un singur coș de gunoi, pe Crinului, în fața unui magazin.

Deja aproape mă plictisește și pe mine problema, cum probabil i-a plictisit această postare pe unii dintre voi. Așadar, câteva considerente finale:
- De ce plătim Primăria și firma de salubritate? Și cât le plătim? Cred că e un subiect interesant pentru o interpelare din partea presei și a aleșilor locali.
- De ce nu există coșuri de gunoi pe Crinului și Iazului?
- De ce aruncă lumea gunoaie pe stradă? Lipsa educației în orașul de 5 stele? Lipsa coșurilor de gunoi? O combinație?
- Ăștia care stați la blocurile de pe traseul în cauză, ce așteptați? Să vină Primăria să curețe? În ultimele 6 luni nu a făcut-o. Iar dacă vor veni, vor curăța doar lângă trotuar. Ce e dincolo de boscheți fac pariu pe o ladă de sticle de vin că nu vor curăța niciodată. Poate puneți și voi mâna și strângeți gunoaiele de pe spațiul verde din imediata vecinătate a blocului vostru.
- Mai încerc să sensibilizez lumea prin această postare. În rest, aștept să treacă frigul, valul 4/5 (că le-am pierdut numărul) și să-mi revin dintr-o accidentare de la schi și voi curăța aceste două străzi. Mă gândesc să-mi iau mănuși și niște saci menajeri și să mă pun pe treabă. Pentru că așa e normal în orașul care-mi încasează taxele, nu? Orașul de 5 stele.


Toate lucrurile norvegiene

 V-am povestit deja cât de frumos a fost în Norvegia. Și cum percepția orientează atenția, am analizat și alte lucruri norvegiene care îmi plac. Iată o listă:

1. Echipa națională de handbal feminin a Norvegiei. Generație după generație, norvegiencele joacă cel mai frumos handbal. Îmi amintesc de Tonje Larsen, Karoline Breivang și Heidi Loke în sala "Horia Demian". Îmi amintesc și victoria triumfală a României lui Neagu în Sala Polivalentă. Și, desigur, toate meciurile de la campionatele la care am asistat. În Franța, în 2018, am dat nas în nas cu Loke, Oftedal, Lunde, Herrem cum ele se întorceau de la antrenament. Practic, stăteam la hoteluri vecine. Datorită lor știu cum sună imnul Norvegiei.

2. Peder B. Helland. Muzica lui mă ajută să dorm, în special dacă sunt în locuri străine și vreau să maschez orice zgomot străin. Merci, Spotify și YouTube! Aveți aici link la canalul lui de YouTube.

3. Nocturne. Acest câștigător de Eurovision din 1995 e unul dintre cântecele mele preferate de la Eurovision. Și din lume. Are 24 de cuvinte (scrise de Petter Skavlan). Se găsesc acum și variante extinse, cântate de alți artiști. Aici e varianta în norvegiană, cu care au câștigat concursul.

Un sound magic, de Lord of the Rings, înainte de lansarea Lord of the Rings. Având în vedere că se pregătește un serial Stăpânul Inelelor, mi-ar plăcea ca acest cântec să-și găsească locul pe coloana sonoră... Muzica acestui cântec este scrisă de Rolf Lovland, care a scris și You Raise Me Up. O moștenire culturală foarte mișto lăsată umanității, nu?

Unii spun că melodia a fost copiată și inclusă în Shrek. Aici e cântecul din Shrek. Seamănă, dar nu răsare.

Bine, când vine vorba de Norvegia și Eurovision, probabil cel mai celebru câștigător este Alexander Rybak, cu Fairytale, în 2009. Dar nu e preferatul meu. Îmi plac doar viorile. Asta scriam atunci când am urmărit concursul live. Între timp, piesa îmi displace mai puțin.

4. Beforeigners. Un serial foarte mișto, care îmbină povești polițiste cu problema imigrației. Cum ar fi dacă țara ta ar fi invadată de locuitorii ei din alte vremuri? Sezonul 2 e senzațional. Vedeți-l pe HBO.

5. Norvegienii în sporturile de iarnă. Mă uit cu încântare la Olimpiada de Iarnă care se desfășoară acum la Beijng și văd norvegieni dezamăgiți de argint la schi fond...

6. Vikingii. Bine, ăștia-s de peste tot din Scandinavia. Dar nimeni nu le poate ignora influența asupra istoriei omenirii.

7. Roald Amundsen. Exploratorul exploratorilor. Am scris deja despre el aici.

8. Kon-Tiki. Ce nebunie frumoasă! Citiți aici și apoi căutați filmele (cel al lui Heyerdahl a luat Oscarul în 1951). Cel din 2012 e, probabil, mult mai ușor de găsit. Aici, despre el.

*

Bonus - Trivia

* Știați că dacă se întâmplă ceva catastrofal cu Pământul, în Svalbard, Norvegia, sunt depozitate semințe dintr-un milion de plante? Se numește "Doomsday Vault".

* Un sfert din ABBA e norvegian? Adică Anni-Frid Lyngstad, bruneta, s-a născut în Norvegia, din mamă norvegiancă și tată german, ca parte a dorinței naziștilor de a propaga rasa ariană. Mama, bunica și fetița au fost proscrise după război și s-au refugiat în Suedia. Mama a murit când Anni-Frid avea 2 ani, iar reuniunea cu tatăl s-a petrecut cu 30 de ani mai târziu... O poveste tristă de tot.