Exerciţiu

OK, România a câştigat, după 80 de minute de joc. Cred că sunteţi de acord că meciul a fost senzaţional. Eu nu-mi amintesc vreunul pe măsură. Haideţi să vedem câte ziare şi buletine de ştiri sportive va deschide acest subiect. Mai puţin de 100% mi se va părea lipsă de profesionalism.

Hai România!

Iubesc echipa de handbal feminin a României. Şi, implicit, iubesc Oltchim Rm-Vâlcea. Sper ca în seara asta să aibă un meci suficient de bun ca să ajungă în semifinale. Şi mai sper ca audienţa meciului să fie măcar jumătate din cea a unui meci banal de fotbal, gen Mioveni-Vaslui. Oricum, pentru fetele astea aş fi în stare să iau avionul până la Paris şi să cumpăr la suprapreţ un bilet la finală... acum e cam târziu...poate la finala Ligii Campionilor? ;;)

Of, presa mea!

Încep să cred din ce în ce mai mult, asemenea lui Mircea Badea, că presa e plină de fătuci - denumire generică pentru tinerei fără cultură generală, fără logică şi fără simţul lingvistic care te împiedică să pui virgula între subiect şi predicat sau să foloseşti expresii nepotrivite.

Jur că în fiecare zi găsesc minim 3 mostre de pus la panoul de onoare - de la corespondenţi, la jurnalişti de presă scrisă, la ştirile TV. De exemplu, ieri, citesc în Cluj Expres (n-am ce face, mi se pune în braţe în fiecare dimineaţă de către un nene înfricoşător, pe care mi-e teamă să-l refuz) despre Premiul pentru o contribuţie excepţională în muzică, acordat lui Sir Paul McCartney la Brit Awards. Şi ce mai zice jurnalista? Păi uite-aşa: "Sir Paul McCartney calcă astfel pe urmele unor mari artişti precum Oasis, Paul Weller, sir Bob Geldof, John Lennon, colegul său din trupa Beatles, şi Sting, care au fost recompensaţi cu prestigiosul premiu, votat de reprezentanţi ai industriei muzicale". OK, las la o parte sfârşitul forţat al frazei. Dar nu pot să trec peste "Sir Paul McCartney calcă pe urmele unor mari artişti precum Oasis". Fătucă, nasol te-ai exprimat, maică!!! McCartney n-are cum să calce pe urmele lu' Gallagheri, că era superstar când ăia abia se năşteau! McCartney nu putea să calce nici pe urmele lui Weller (cunoscut foarte puţin pe plan internaţional), nici pe ale lui Geldof (mai degrabă vizionar, fundraiser genial, activist decât mare artist) şi măcar pe ale lui Lennon, căci au scris istorie împreună. Iar Sting le-a urmat Beatles-ilor - deci acceaşi imposibilitate. OK, pot să recunosc că acele premii s-au acordat cumva într-o ordine în contra istoriei, dar asta nu e o scuză pentru o exprimare improprie. Era aşa de greu să spună “Acest premiu a fost acordat în trecut trupei Oasis, lui... şi lui...”?!

PS: din câte ştiu, Geldof nu e cetăţean al Imperiului Britanic şi, deşi e Cavaler al acestuia, nu poate folosi titlul de Sir. Dar asta e o greşeală comună, oarecum scuzabilă.

Învăţăturile Laviniei pentru cei care doresc să-şi înmatriculeze maşina

Vă avertizez din start că nu va fi cel mai simpatic post. E strict utilitar. Şi e pentru cei care, ca mine, cred că pot să ducă singuri la capăt un demers birocratic, fără a apela la firme intermediare.

Vorbesc aici despre cazul în care vă luaţi maşină second hand adusă din străinătate, posesoare de numere roşii, de la persoană fizică din alt judeţ, uşor evazionistă fiscal. Nu ştiu dacă e valabil pentru toate situaţiile, dar eu voi vorbi despre experienţa mea.

Trec peste partea în care vă alegeţi maşina, o căutaţi la dinţi etc. Căutaţi-o la acte. Musai să aveţi brieful mare, breiful mic, contract de vânzare-cumpărare, numerele din ţara de origine, copie după buletinul vânzătorului şi, la modul ideal, fişa de înmatriculare semnată şi ştampilată de administraţia fiscală din localitatea de domiciliu a vânzătorului, care să ateste că vehiculul poate fi vândut. La o adică – şi aşa a fost şi în cazul meu – merge şi fără.

Buun. Pasul 1: faceţi RAR-ul. Foarte important: cel puţin o parte dintre oamenii de acolo crapă de incompetenţă şi vă pot crea neplăceri. De exemplu, s-ar putea să sunaţi de 30 de ori pe zi şi să vi se răspundă o dată. Sau: s-ar putea să vă faceţi programare telefonic şi să vă zică să aveţi inspecţia tehnică periodică atunci când ajungeţi la ei. SĂ NU CREDEŢI! ITP-ul îl fac ei. În plus, ca să fiţi siguri că nu mergeţi degeaba cu maşina la ei, faceţi-vă programarea personal sau trimiteţi pe cineva, ca să aveţi o ţidulă de probă. Nu de alta, dar când Adi şi Seb mi-au dus maşina la RAR, cică nu era pe listă, deşi făcusem telefonic programarea! Eu nu aveam pe atunci CIV – că tot ei îl dau – şi am dat numărul breifului. Probabil le-a dat eroare în soft şi m-au tăiat de pe listă.

Pasul 2: de pe site-ul Prefecturii, de la secţiunea Serviciul permise auto şi înmatriculări, faceţi rost de lista documentelor necesare (v. Documentul cerere_inmatriculare.doc). Important e să extrageţi de acolo fişa de înmatriculare (FISA_super_noua.doc) şi cererea de înmatriculare (cerere_inmatriculare.doc). Vestea tristă e că nu găsiţi fişa de înmatriculare la Poliţia rutieră, că deh! trebuie să trăiască şi firmele de profil din zonă. Acuma mă gândeam să printez nişte fişe şi să le fac cadou Poliţiei...Altă opţiune ar fi, deci, să apelaţi, contra sumei de 20 de lei, la firmele de pe lângă Poliţia rutieră de pe strada Albac. Ca observaţie, nu vă îngrijoraţi că în fişa de înmatriculare se face referire la caseta F (care conţine datele maşinii), iar această casetă nu există. Am întrebat şi mi s-a răspuns că fişa e OK aşa cum se găseşte pe site.

Pasul 3: faceţi copii după toate actele. De exemplu, după Cartea de Identitate a Vehiculului vă vor trebui vreo 3.

Pasul 4: declararea maşinii la Primărie/Consiliul Local (pe Eroilor), în termen de 30 de zile de la dobândire. Nu de alta, dar în caz contrar se plăteşte o amendă de 25 RON. Pe de altă parte, aşteptând să-ţi vină rândul la camera 3 la Primărie pentru a-ţi plăti impozitul, e amuzant să vezi reacţia contribuabililor când funcţionarele îi informează relativ neutru că au o amendă de plătit. Deci, la Consiliul Local plătiţi impozitul pe anul în curs, dar şi TAXA DE INMATRICULARE, de 52 de lei. Foarte important e să primiţi pe fişa de înmatriculare viza că aţi plătit impozitul.

Pasul 5: mergeţi la Poliţie, pe Albac şi plătiţi la ghişeu taxa de talon (30 de lei; deci nu trebuie neapărat să o plătiţi la CEC), taxa de primă înmatriculare (trist, dar adevărat), iar la ghişeul unde predaţi actele plătiţi şi taxa pentru numere. Vă recomand să mergeţi la sfârşitul programului. De exemplu, eu am fost, a doua oară, joi seara, la ora 18.00 şi nu era nimeni în faţa mea. În aceeaşi zi, la 12.00, era plin. Apropo, joi e singura zi când se lucrează până la 19.00. Oricum, găsiţi orarul tot pe site-ul Prefecturii.

În rest, în maxim 24 de ore aveţi şi talonul şi CIV-ul completat cu numele vostru şi numerele. Conduceţi cu grijă şi nu uitaţi de dotările obligatorii ale maşinii (de exemplu: triunghi, trusă, stingător – 75 de lei în Carrefour).

Între timp...

...mi-a adus Moşu' multă ciocolată, ca să-mi stric dinţii, mănuşi de schi, triunghi, trustă, stingător şi vestă şi dreptul de a-mi ridica în 7 decembrie numerele maşinii. Revin cu învăţăturile promise:)

Apropo de Moş, ştiţi poza asta?