Întrebările zilei

Dacă ești BCR, cam după cât timp începe să-ți fie rușine că nu-ți funcționează site-ul de internet banking? Pot să confirm că se primește mesajul de mai jos de peste 36 de ore.


*
Dacă ești la o vârstă la care îți trebuie un aparat de tăiat părul din nas și din urechi (sau, pur și simplu, dacă ești păros ca o gorilă, fie și la o vârstă fragedă - apreciem dorința de a corecta natura), oare te prinzi la eMag că trebuie să cauți produsul ăsta drept "trimmer pentru nas și urechi"?

*
Dacă ești curier la Fan Curier și mă taxezi 18 lei (mai mult de 10% din valoarea produsului comandat, în cazul meu) și practic, misiunea ta profesională este să-mi livrezi un colet, cum de ți se pare normal să mă chemi la subsol în Iulius Mall pentru livrare? A, că afară e frig (parcarea aia nu e închisă, apropo! Dacă vin acolo îmbrăcată cu o cămașă de birou, nu mi-e bine) și că n-ai card de acces și că trebuie să te treci în registru. N-a zis nimeni să stai în frig, nu-ți trebuie card și durează 20 de secunde să te treci în registru. Vino și tu, ca toți oamenii botezați, în recepția călduță de la Iulius Business Center, la etajul II, unde vin toți vizitatorii. A, că tu nu vrei "să scoți 30 de colete din mașină ca să le aduci la recepție", e altceva. Poate te organizezi mai bine? În loc să-mi trimiți SMS că pachetul meu va fi livrat "azi între 9 și 17", poate îmi spui un interval mai mic și-mi ceri să confirm că voi fi acolo? Ce zici?

*
(Asta mă roade de mai mult timp, că am văzut materialul cam acum o lună). Dacă tu ești jurnalist și ți se cere să faci o știre locală de fapt divers, și se întâmplă să găsești un bătrân de 104 ani, în deplină putere, decorat de Primăria Oradea (și pentru longevitate și pentru eroismul din Al Doilea Război Mondial), căsătorit de peste 60 de ani, care are 2 copii, cum poți să-mi spui că omul e fericit că "copiii sunt la casa lor"? Pe bune? Cred că știrea ar fi fost să nu fie copiii la casa lor și să aibă omul grijă de micuții sexagenari. Și chiar dacă a zis el asta, n-ai văzut că e o frază de rahat? N-ai putut să zici că e mândru de familia lui? Sau să insiști pe partea de eroism? No, serios!

*
Dacă îmi trimiți pe LinkedIn mesaje ca următorul, oare chiar n-ai de lucru? Urările din mijloc nu-s rele, recunosc. Dar "prieten drag", zici? Și ce "relație dulce" tot visezi? Am interacționat vreodată?

Happy New Year 2016 to my dear Friend !! This New Year brings Happiness, Peace, Wealth, Prosperity, Health, Success in your life.... Thank you so much for sweet relationship....

Poate e timpul să refuz invitații pe LinkedIn (până acum numai pe un lunatic "terapeut" cu poză de profil nud frontal l-am refuzat). Poate e cazul să fiu mai selectivă?

Dacă ai trișat fără să știi și ai câștigat, ți se retrag titlurile?

Jucam deunăzi Catan în 6 și mă aflam în fața unei alegeri importante - unde să mă așez pe tablă? Am decis, conștient, să mă fac regina pietrei și - potențial - a grâului, ca să pot construi orașe multe și frumoase. Știam că drumurile se fac pe lemn și lut, dar știam că pot face suficiente schimburi.
Prin urmare, am construit un drum. Apoi, cum eram un pic blocată din a mă întinde cu rețeaua de drumuri, mi-am upgradat un sat în oraș. Apoi am așteptat cuminte să-mi plantez a treia așezare - un oraș. Lumea își vedea de treabă, eu dau să-mi așez orașul, când se trezește Sebi:
- Păi, ce faci? Cum îți faci tu direct oraș când mai ai un sat pe masă?
Eu, cu cea mai veritabilă inocență:
- Pe bune, nu pot face asta? N-am știut, îmi pare rău. Atunci îmi upgradez satul rămas lșa oraș.
- Așa da.
 S-ar fi trecut relativ ușor peste incident, dacă jocul nu ar fi evoluat în felul următor.
Eu, regina pietrei și proaspătă posesoare de grâu, la următoarea tură anunț că vreau să construiesc... un oraș. Lumea era, din nou, prinsă cu contorizatul propriei averi, când îl aud pe Sebi:
- Lume, lume, atenție! Lavinia vrea să construiască... un oraș!
 În momentul ăla s-a făcut liniște și îi văd pe toți uitându-se la mine, cu expresii variind de la consternare la nedumerire, la care eu mi-am închipuit ce poate gândi cineva în acel moment:
- Pe bune? A doua oară la rând?!
- Cred că glumești. Probabil vrei să trișezi, că nu poți fi chiar așa de grea de cap...
 Când au decis să verbalizeze, oamenii mi-au zis:
- Ai zis data trecută că ai înțeles...?
- Da, am înțeles. Dar credeam că regula că nu poți face direct oraș se aplică doar pentru primele două sate, cele din oficiu. Acum nu mai aveam sat pe tablă și am crezut că pot face direct oraș...
- De ce ai crede asta?
N-a fost nevoie să răspund.
- Pentru că a avantajat-o să creadă asta.
Destul de corect, ce să zic.
Am asigurat pe toată lumea că am înțeles că nu poți niciodată să faci oraș decât din sat (deși, termenul generic de așezare mi se părea că-mi lasă mie opțiunea de a face sat sau oraș...) și că nu se va mai repeta. Problema este că am trăit toată viața în minciună în legătură cu Catanul! Și că, în consecință, mi-am construit strategii greșite. Inclusiv de data asta, stăteam pe piatră, când, de fapt, îmi trebuia cu disperare lut și lemn... Și apoi m-a lovit o realizare mai profundă a acestei analizei, pe care am zis-o cu voce tare:
- Băi, joc Catan de peste 5 ani și n-am știut până azi regula asta. Credeți că am mai făcut direct orașe în trecut? De exemplu, când v-am bătut copios, de două ori în aceeași noapte, a fost pe bune sau am trișat? Oare m-ați verificat la fiecare construcție?
Am avut noroc să mi se spună "nu știu" și "ce a fost a fost", dar întrebarea morală tot rămâne: Dacă ai trișat fără să știi și ai câștigat, ți se retrag titlurile?
Dacă mă iau după cazul Andreei Răducan, cred că mi-am dat răspunsul. Dar, totuși, cazul acela a fost culmea injustiției pentru noi toți... un campion cu intenții bune rămâne un campion, nu?

Urare de anul nou

Am găsit pe Facebook imaginile cu acest copil confruntat cu o problemă. Modul cum a rezolvat-o mă duce cu gândul la Alexandru Macedon: eficiență maximă, gândire inovativă, îndrăzneală. Vă urez ca, dacă sunteți confruntați cu vreun nod gordian, să acționați ca Alexandru și să aveți gloria lui:)

Anul acesta, în Sala Sporturilor din Cluj...

Mi se pare că viața cultural-sportivă a orașului s-a schimbat complet, în bine, de când avem Sala Sporturilor cea nouă. De la concertul inaugural al lui James Blunt (n-am filmări, dar îl voi păstra în suflet), am tot mers acolo, pentru diverse ocazii.

De exemplu, să revăd generația asta de aur din handbalul feminin (și-mi pare tare rău că interesele economice în țări mai sus-puse ne vor priva, probabil, de a vedea turneul de calificare la Olimpiadă în România, recte, la Cluj, în favoarea Danemarcei...):

Sau pentru Eros, care a fost aici și a făcut un show foarte frumos (ar fi meritat mai mult decât doar o jumătate de sală plină; poate dacă biletul ar fi fost mai ieftin și promovarea mai intensă...)! Am așteptat să cânte Piu Bella Cosa și am învățat că aia e piesa de final. Un artist prietenos și talentat (dar, totuși, îmbrăcat în trening - sau nu mă pricep eu la moda italiană?).

Sau pentru concertul lui Jose Carreras. E fascinant că unul dintre cei 3 mari tenori, celălalt tip, cum se zicea într-un episod din Seinfeld, a ajuns și în Cluj. Aici mărturisesc că am fost un pic dezamăgită. Nu de voce, care e senzațională pentru vârsta de 69 de ani și după o luptă cruntă cu leucemia, ci de atitudinea distantă. Toată lumea a observat că tenorul nu a interacționat deloc cu publicul (cred că și dacă n-am fi fost acolo, fix așa ar fi interpretat), nu a salutat, nu a mulțumit, a intrat și a ieșit de 10 ori și si-a luat rundele de aplauze... Un pic ciudat. Mai jos, cele 3 momente pe care le consider cele mai bune (cu The Impossible Dream mi se pare că s-a apropiat cel mai mult de noi, muritorii de rând...). Iar pentru cine se aștepta să audă Nessun Dorma... se pare că acea arie e doar a lui Pavarotti (deși, l-am ascultat și pe Marcel Pavel atacând-o cu curaj în aceeași Sală a Sporturilor:). Apropo, Carreras a cântat jumătate de spectacol, fiind ajutat copios de invitații lui.

Spectacolul anului pentru mine (și pentru multă altă lume cu care am vorbit) a fost Kings On Ice. Am fost întotdeauna fascinată de patinaj, am văzut toate competițiile importante, am învățat o tonă despre patinatori...și toate au fost răsplătite cu acest spectacol. Evgeni Plushenko a fost aici!!! Cu senzaționalul Philippe Candeloro (care a fost cel mai spectaculos din show), cu nu-așa-de-timid-cum-îl-credeam Tomas Verner, cu frumoasa-de-pică Kiira Korpi și cu frumosul ciudat Johnny Weir(d), care, cu look-ul lui androgin, mi se pare cel mai artist dintre toți. O încântare!

Ia uite cum se începe un spectacol:

Și cum se continuă:

Pe parcurs, am avut parte și de umor neințenționat - cei mai slabi prezentatori din lume aici i-am întâlnit. Vreau să revăd oricând spectacolul ăsta, minus ăia doi. Ia auziți cum ni se spune că Johnny Weir a fost campion al SUA la patinaj... să mori tu că nu la ping-pong! A, încă ceva: Edvin Marton e puțin invizibil în acest show - dacă a cântat 5 piese. Poate pe Stradivarius se poate cânta maxim 10 minute pe oră?!? :)

În februarie avem Fed Cup, în aprilie vine Lara Fabian... și cine mai știe... I love this city!