Sicilia

Când ai zbor din orașul tău către Catalnia la 119 lei pe sens... îți.faci.rezervare.punct.

*

Așa a început un super-agreabil city-break de 3 zile jumătate, în care am bifat Catania, Taormina și Siracuza. Perioada 24-28 august.

*

Catania a fost un oraș de tranziție pentru excursia noastră. Gazda s-a oferit să ne ridice de la aeroport seara (am plătit 20 de euro, în condițiile în care taxiul ar fi fost 25-30... pe de altă parte, probabil am fi găsit un autobuz la 1 euro, însă am ales să nu căutăm). Tot ea ne-a dus în zona în care se mănâncă, în mod tradițional, carne de cal la grătar... dar am ales să mâncăm în altă parte.

Centrul Cataniei arată impresionant seara și mai puțin impresionant ziua, când îți dai seama câte clădiri ar avea nevoie de renovare... Drumul pe care l-am făcut pe jos din centru la gară ne-a dus prin niște cartiere lipsite de strălucire. Sicilia e o zonă relativ săracă a Italiei și asta se vede pe clădiri. Am văzut apartamente la 1000-1100 EUR/mp.

Câteva ore seara și câteva ore dimineața îți ajung să-ți faci o impresie asupra orașului. Merită să te pierzi pe bulevarde, în parcuri și, desigur, să mănânci canolli la cea mai celebră cofetărie, Savia (mă rog, îți iei canolli la pachet și îi mănânci în parc, că e greu să prinzi masă). Deci, iată, momentul acela din Nașul:

Leave the gun, take the canolli!

*

Drumul cu trenul de la Catania la Taormina durează cam o oră și costă vreo 5 euro, dacă nu mă înșală memoria.

Taormina are un vibe deosebit. Ne-am simțit extrem de bine aici, deși am avut o oarecare strângere de inimă referitoare la faptul că o cazare la hoteluri decente costă 600-700 de lei pe noapte.

Ce să faci în Taormina? Să te plimbi pe Corso. Să mânânci!!! Să mergi la plajă. Să urci sus, pe cetate. Să stai în parc. Să te dai cu cabina. Să vizitezi teatrul antic. Să te duci pe Corso, din nou și din nou. 

Pro tip: de la gară spre centru ia autobuzul - costă 1 euro - în loc de taxi - 25-30 de euro.

*

Poate vă așteptați deja să zic ceva despre Etna. Da, Etna e aproape și multă lume merge acolo din Catania sau din Taormina. Excursiile organizate cu autocarul costă vreo 80 de euro. Noi am ales să nu facem acea excursie, din motive subiective: am urcat deja pe Teide, în Tenerife, care cred că e culmea experienței de vulcan din Europa de sud.

*

Ultima destinație a mini-vacanței: Siracuza. Am luat trenul 2,5 ore din Taormina (vreo 10 euro biletul). Un sicilian autentic mi-a spus că e frumos pe Ortigia. Dacă te uiți pe hartă, vezi că Ortigia e unde e orașul vechi. Ne-am cazat la Piazza Duomo nr. 1. Mai bine nu se putea. Cost cu mic dejun inclus: 500 de lei pe noapte.

Sunt unele orașe cu care rezonezi de la prima vedere. Așa a fost Siracuza pentru mine. De la gară până în centru îmi spuneam la fiecare pas: "Orașul ăsta îmi place mult de tot!"

Ce să faci în Siracuza? Să te plimbi pe străzi. Să mănânci!!! Să te duci la plajă. Să vizitezi biserici. Să te tot plimbi. Să înveți despre cel mai de seamă fiu al urbei, Arhimede. În paranteză fie spus, am devenit obsedată de Arhimede. Probabil cel mai mare geniu al omenirii până la Leonardo da Vinci. Am petrecut ore în șir citind despre el. Ansamblul sculptural care i s-a ridicat e absolut senzațional (nu ca locație, ci dpdv al conceptului) - îți explică în simboluri contribuțiile pe care Arhimede le-a avut la știință. De la legea cu corpurile scufundate în lichid, la calculul lui pi, la geometrie, la legea pârghiilor, la proprietățile oglinzilor... Și când te gândești că a trăit între 287 și 212 î.e.n. Absolut uimitor. Dacă am simțit vreodată nevoia să îngenunchez în fața unei statui, a fost în fața statuii lui Arhimede...

Și cum să nu iubești un oraș în care municipalitatea are grijă de pisici?!

*

Și pentru că ne-a plăcut așa de mult în Siracuza, era să rămânem, din greșeală, acolo. Credeam că va fi simplu să luăm trenul spre Catania într-o sâmbătă dimineața, dar n-a fost așa. Nu mai erau bilete și am avut noroc că o doamnă conductor ne-a zis că stația de autobuz era după colț. Și am prins la mustață unele dintre ultimele bilete și astfel am ajuns la timp la aeroport. Lecția? Rezervați-vă biletele de întoarcere la timp, online, fie la tren, fie la autobuz.

*

Urmarea la acestă excursie e că ne-am uitat la Nașul 1, 2 și 3 pe HBO. Pe curând, Sicilia!

Zakynthos, 200 de nuanțe de albastru

Postarea asta e un fel de looking for the summer... Nu cred că mai merge cineva în Zakynthos în octombrie, dar poate vă puneți destinația pe listă pentru anii viitori.

De ce Zakynthos? Pentru că aveam două zboruri din Cluj vara asta și pentru că locurile în Madeira erau ocupate. Am constatat că în Zakynthos e cea mai apropiată destinație la mare pentru noi - dacă ne va fi vreodată dor de mare, hop în avion și ajungem acolo în mai puțin de două ore.

*

Dintre zborurile cu Wizzair și cu Animawings am ales Wizzair, pentru că îți dă câteva ore în plus în Grecia. Planul, ca de obicei, a fost să explorăm cât de poate de mult. Pentru o vacanță de o săptămână, am decis că ne vom caza la început în nord, urmând să mergem în sensul invers acelor de ceasornic și să ne mutăm în sud-vest, apoi, la final, în sud-est, în zona Laganas, unde e toată viața de noapte.

Evident, pentru a explora, ai nevoie de mașină. Nu ne-am hotărât de acasă de la ce firmă să închiriem, așa că am depins de ce am găsit la fața locului. Practic, am mers vizavi de aeroport și am ales o firmă locală. Șefa de agenție ne-a plasat la o fată care vorbea românește - mama ei era din Vrancea, iar fata tocmai petrecuse câteva săptămâni la mamaia ei. Toată ideea la închiriatul mașinilor în Zakynthos e să nu semnezi pentru o franșiză prea mare - am văzut oferte cu 1200 EUR franșiza; noi am găsit cu o limită de 300 EUR și am fost foarte mulțumiți. Închirierea, cu full insurance, a fost 34 de EUR pe zi. Vorbind cu lume care și-a făcut rezervarea din România, am aflat că au plătit 33 de EUR pe zi. Ca idee, închirierea unui scooter era 30 de EUR pe zi.

*

Toată insula se parcurge de la sud (unde e aeroportul) la nord (unde am avut prima cazare) într-o oră. Așteaptă-te la străzi șerpuite, care nu-ți vor permite viteze mai mari de 50-60 km pe oră.

*

În drum spre prima cazare, ne-am oprit pentru o gustare și o primă baie la Xigia Beach, plaja cu sulf. Va dura 3 zile să scoți mirosul de sulf din tine.

*

Am ajuns în Zakynthos la două săptămâni după redeschiderea insulei. În special în nord, erau puțini turiști. Am stat primele 3 zile la Lithies Boutique Hotel în Korithi, unde numărul turiștilor (4) era egal cu cel al personalului de serviciu. Proprietara a fost extrem de drăguță și ne-am dat seama cât a apreciat fiecare bănuț pe care l-a primit - blocajul provocat de pandemie i-a adus în situația de a trăi de pe o lună pe alta. Recomand locația asta pentru liniște, pentru piscină și pentru proximitatea de 1. cel mai fain loc de scăldat ever (jos, pe scări, de la Potamitis Windmill) 2. Cape Skinari, cel mai bun loc de a lua barca spre atracția absolută a insulei, epava Navagio 3. Blue Caves. Lumea se îngrămădește în sud, la un fel de Mamaia, pe când în nord ai parte de liniște și pace - de gustibus...

Familia Potamitis deține o tavernă tradițională aproape de parcarea de la debarcader, dar și un restaurant modern lângă moara de vânt. Mâncarea a fost gustoasă, iar priveliștea - minunată. Cu ei poți face și tururi în barcă.

Asta vedeam de fiecare dată când mâncam la ei.

De la debarcaderul Skinari, excursia la Blue Caves și Navagio costă 20 de EUR de persoană. Bani foarte bine cheltuiți! La început, am fost duși cu o barcă mică la Blue Caves (au așteptat să se strângă 4 turiști) și ne-au lăsat să facem baie în două locuri. Peisajele arată cam așa:

După aproximativ o oră, ne-au adus înapoi la debarcader și ne-au dus cu o barcă de viteză, într-un grup de 30-40 de oameni, la Navagio. Odată ajunși la Navagio, ești lăsat pe plajă o oră. În acest mod, se evită supraaglomerarea. Experiența la Navagio e ceva ce merită experimentat, mai degrabă decât explicat. Plaja a fost votată drept cea mai frumoasă din Europa. Ce ar mai fi de zis?

Toată experiența Navagio durează vreo 2,5 ore, dacă pornești din nord.

Dacă te-ai îmbarcat de la Argassi, de exemplu, va dura vreo 7 ore și poate îți va părea prea mult să stai atât de mult pe o barcă, la soare. Sfatul simplu este: îmbarcați-vă din nord.

Din discuțiile cu românii întâlniți pe barcă, am înțeles că în cadrul excursiei Argassi-Navagio, ești dus cu autocarul să vezi Nagavio și de sus. Cu siguranță, o experiență de neuitat, însă, din nou, n-aș recomanda-o în aceeași zi. Așa am găsit noi Navagio la apus:

Aceste poze sunt făcute din zona interzisă. Erau zeci de oameni care au trecut de barieră și fiecare a vânat pozele cele mai frumoase. Poate auziți de la localnici că în fiecare an mor 1-2 turiști, făcând poze de aici... am verificat și e adevărat (se poate vedea în presa internațională). Dar, cum ne-a ieșit foarte bine sesiunea foto de asfințit, am revenit a doua zi, să prindem lumina de dimineață. De această dată, locul era bine păzit, iar agenții fluierau după toți cei care voiau să treacă de semnul de acces interzis. Deci atenție cu Nagavio, că îți poți pierde capul aici...

*

Alte lucruri de făcut în nord: 

• Căutați taverne cu recomandări bune pe Google și bucurați-vă de bucătaria locală. Tocană de iepure, brânză în foitaj cu miere și susan, souvlaki, giros etc... Mâncarea e bună, iar dulciurile sunt, mai degrabă, turcești.
• Vizitați biserici.
• Plimbați-vă prin satele tradiționale... și, da, poate fi trist, dar jumătate din locuințe par abandonate...
• Mai ales pentru copii - vizitați parcul de animăluțe Askos Stone Park.
• Plimbați-vă prin grădinile de măslini (valabil pentru toată insula).

*

Ne-am despărțit cu greu de nord și am pornit să explorăm vestul. Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar pentru mine, zona respectivă a fost cel mai puțin interesantă. Nu cred că voi reveni. Porto Vromi e minuscul, Porto Limnionas are maluri betonate și o terasă supraaglomerată - pe scurt, nu au fost pe gustul meu.

*

Următoarea cazare a fost în Keri. Un fel de Costinești-sat. Am stat la un B&B unde era plin de pensionari olandezi. Foarte simpatici, de altfel. Distracția principală era piscina, plus terasa pensiunii, unde am văzut câteva meciuri de fotbal de la Campionatul European.

În satul respectiv se află Keri Beach, pe care chiar n-o recomand. OK, pot trăi cu faptul că e îngustă, că nu are umbră și că e plină cu pietricele; ce mi-a displăcut profund, însă, a fost mizeria: e plină de pene și de ulei de la bărcile care te duc la marea atracție a zonei - Marathonisi, insula cu țestoase.

(Aceasta e Marathonisi. Poza nu-mi aparține)

Am făcut din Keri un cartier general pentru explorarea împrejurimilor.

Seara, am mâncat la o tavernă de familie, din păcate fără prea mulți mușterii în perioada respectivă. Cu 20 de euro am hrănit doi oameni, un câine și 3 pisici. Vă recomand să le treceți pragul - Skaltsas Tavern.

Recomand și restaurantul panoramic unde găsiți și cel mai mare steag al Greciei.

La 15 minute de mers pe jos, veți ajunge la un loc minunat, Mizithres. Atenție, și aici se poate muri în căutarea pozei perfecte. Când admiram de sus stâncile de aici, am văzut niște bărci veninind și am fost invidioasă pe cei care făceau baie acolo. Partea asta rămâne un obiectiv pentru data viitoare.

*

Următoarea și ultima cazare a fost în Laganas. Aici găsești cazare pe plajă - multe construcții de prost gust - la preț dublu decât cele aflate la 5 minute de apă. Cam așa.

Evident, am ales ceva un pic mai departe de lumea dezlănțuită; 5 minute de plajă, renovat în 2020, piscină, gazdă prietenoasă. Foarte interesant că prețurile sunt afișate și că pe aceeași cameră plătești 50 de euro în iunie și 90 în august.

Laganas e fain pentru viața de noapte și opțiunile variate de restaurante. Poți chiar să bei un pahar cu picioarele în apă... Un cockteil e minim 9 euro. Probabil 11-12. În rest, ziua, am mers cât am văzut cu ochii. Plajele care merită vizitate sunt St. Nicholas, Banana Beach și Porto Zorro (aici ne-a plăcut cel mai mult).

*

Odată cazați în zonă, n-aveți cum să ratați o vizită în Zakynthos Old Town. Vă recomand o oprire la restaurantele panoramice de lângă cetate.

*

7 zile vor trece ca gândul în Zakynthos și, probabil, veți dori să reveniți. Prin urmare, până data viitoare... Concluzia acestei destinații a fost: peste așteptări.

Eurovision 2021

 După ce pandemia ne-a făcut să sărim un an, este timpul, din nou, pentru unul dintre cele mai tari show-uri de televiziune ale anului. Am pierdut numărul anilor de când comentez Eurovisionul, but here we go again!

***

Să începem prin a spune că țara gazdă este Olanda, datorită acelei piese frumoase din 2019, Arcade. 

*Loving you is a losing game*

***

România nu s-a calificat (de trei ani nu ne-am mai calificat în finală!). TVR-ul a ales-o netransparent pe Roxen să ne reprezinte în 2020. Atunci au făcut selecția piesei și a ieșit Alcohol You. Apoi a mai trecut un an și ne-am trezit cu Amnesia. Am văzut semifinala și Roxen a cântat așa și așa. Liana Stanciu, șefa delegației României, a dat vina pe Roxen, mai exact pe lipsa ei de experiență. Așa e cel mai simplu, nu? Apropo, piesa sună mult mai bine în varianta de studio.

În fine, suntem live.

***

Cipru: Prima din multe fete nici îmbrăcate, nici dezbrăcate care vor cânta în seara asta însoțite de 4-5 dansatori. În cazul ei, 4 dansatoare și show-ul e mișto. Îmi amintește de anul cu Fuego. O fi același compozitor? Că e același scenariu - hai să punem niște cuvinte în spaniolă pe ici, pe colo. El diablo, mamacita, loca... Știți că s-a făcut petiție să se interzică piesa, că e satanistă:)? Cea mai mișto satană pe care am văzut-o în ultima vreme. Oricum, a sunat Rita Ora și a zis că nu apreciază că i s-a copiat linia melodică din Anywhere... Pe alocuri și lui Lady Gaga i s-a părut că și l-a recunoscut pe Alejandro...

***

Albania: Costumația e J-Lo de anul trecut, iar piesa e din anii 90. Merge când sunteți în vacanță în discotecă în Albania.

***

Israel: Am remarcat piesa în semifinală. E genul de piesă care nu mi-ar displăcea pe radio. Fata e o apariție interesantă. Are acel X Factor. La triluri e slabă de tot. Adică.. remember Paula Seling? Altă galaxie.

***

Belgium: Nu știu dacă sosia Patriciei Kass va face mare brânză, dar piesa e altceva față de toate piesele pop care vor urma. Îmi place versul cu tricoul cu Johnny Cash ;). O solistă cam îmbrăcată pentru standardele acestei competiții.

***

Rusia: Piesa se numește Russian Woman și aș vrea să înțeleg ceva din ea. S-ar părea că e ceva cu empowerment. You are strong enough, rise up, be the change, don't be afraid... O solistă care trece de la păpușile matrioșka la Casa de papel din punctul de vedere al costumației, iar ca stil de la rap la folk... Nu-mi pot imagina că ar fi Eurovision winner. Dar am apreciat diversitatea arătată, inclusiv pe ecranul cu fete/fețe.

***

Malta: Mno, fata asta poate să cânte. Și are lipici. Bosy positivity. If I show some skin it doesn't mean I'm giving in... Stare de bine. Piesă jazzy. Îmi amintește și de J Lo și de Aretha și de Netta (și-mi place mai mult decât piesa câștigătoare a Nettei). Una dintre favorite.

***

Portugalia: Un oarecare deja-vu - într-o competiție cu piese disco, vine o piesă de compoziție, cu un băiat care... doar cântă. Ca în anul în care a câștigat Amar pelos dois. OK, spre deosebire de Salvador Sobral, băiatul ăsta are pălărie și cântă în engleză :) Love it!

*** 

Serbia: Dacă Destiny's Child ar fi din Balcani, așa ar arăta. Sau dacă Shakira ar cânta cu încă două surori... Piesa bună, show-ul mișto. Dar de ce nu vine Serbia niciodată cu cântece în engleză? Mă bucur că li se permite un pic de spaniolă... loco, loco... Cea mai bună intrare de până acum.

***

UK: Cea mai bună parte a piesei e cea instrumentală. Cred că visul oricărui om care cântă la duș sau la karaoke e să cânte pe o scenă majoră. This guy is leaving the dream. Performanță vocală îndoielnică și factorul non-X.

***

Grecia: În prezentare era astronom-tocilar, pe scenă e Catwoman :) Cam jenantă coregrafia... Aș pune piesa asta pe ceva coloană sonoră la o urmărire cu mașini. Asta dacă o să mi-o amintesc vreodată...

***

Elveția: Wow, flashback din anii 80... În ceea ce privește costumația, dacă era fată, mă așteptam să mai aibă un outfit pe dedesubt... Apreciez să aud și un pic de franceză în concursul ăsta... OK, el n-are stil și nici mișcări, dar are voce bună. Merge pentru un film cu Bond?

***

Islanda: M-am prăpădit de râs. Parcă-s din filmul Eurovision cu Will Ferrell! Că filmul ăla clar e inspirat din fapte reale :) Nu știu cum și de ce, dar mi se zice că sunt unii dintre preferații publicului. Say what?!

***

Spania: Un băiat cântă singur pe scenă. Pe alocuri mi-a amintit de Enrique beat. Pe alocuri mi s-a părut că a sunat foarte bine. Cică Spania e pe ultimul loc la casele de pariuri. Totuși, în ce lume piesa Islandei e mai bună?!

***

Moldova: Încă o ținută de cabaret și 4 dansatori. Ce original... Ea e foarte simpatică. Iar piesa e cât se poate de forgettable.

***

Germania: Ăsta va deveni un clasic al Eurovisionului. Pentru momente din astea ne uităm cu toții, recunoașteți! Aș vrea să văd, totuși, profilul celor care au votat în selecția națională din Germania ;) 

***

Finlanda: Mai știți când Finlanda a șocat Europa cu Lordi? O intrare altfel atunci, o intrare altfel acum. Îmi amintește de Linkin Park. Genul de piesă pentru care aș vota.

***

Bulgaria: Alăturare mai ciudată ca Finlanda cu Bulgaria nu se putea... Fata asta are tristeți a la Lana del Rey. Un cântecel simpatic, dar nu prea e de Eurovision.

***

Lituania: Right Said Fred called and said... I'm too sexy :) Dance psihedelic. Dansatorii întăresc ideea de mișto. În sensul de 'la mișto' :) Nici măcar nu-s printre cei mai slabi.

***

Ucraina: Poate-ți place, poate nu, dar nu poți ignora piesa Ucrainei. Dacă vine ploaia, e din cauza paparudelor lor.

***

Franța: Piesa asta e ce a fost Amar pelos dois în anul ei. Cam așa îmi închipui că s-ar fi prezentat Edith Piaf dacă vremea ei ar fi fost acum. Minus scăpările de voce. Una dintre intrările mele favorite. Se preconizează o clasare în top 3.

***

Azerbaijan: Fata asta zice de Mata Hari și Cleopatra. Cică a câștigat selecția națională anul trecut cu piesa Cleopatra. Deci are continuitate în creație ;) Pare verișoara fetei din Cipru. Și-or fi plătit același coregraf fără să știe? Doar că are mai multe influențe etno. Și mai multă coerență. Pariuri la ordinea în finală pentru astea două țări?

***

Norvegia: Dacă nu te uiți ce ai pe ecran, ai zice că e un boys band din anii 90. Un Caught In The Act, de exemplu. Dar spectacolul e când te uiți la ecran. Boy George și-a pus aripi de înger și ochelari de soare. Și e ținut în lanțuri de patru drăcușori înaripați și ei. El diablo își mai face o apariție în seara asta :D. Nu e de ici de colo, căci băiatul ăsta a compus Sweet but Psycho. Și a cântat bine. Deci, dacă-l căutați cu răbdare, îl veți mai găsi pe Google.

***

Olanda: Mi-a apărut pe wall pe Facebook azi You will no broko me și nu știam de unde să-l apuc. Deci băiatul care reprezintă Olanda a strecurat în piesă niște cuvinte din limba lui maternă din Surinam. Mister rezolvat. Muzical vorbind, pare frate cu fata din Rusia. Așa, cam de mijlocul clasamentului.

***

Italia: O trupă rock. Trupă de trupă. Inclusiv cu o fată în componență. Și un solist carismatic. Noroc că noi pe aici înțelegem italiană. În rest, poate fi un handicap. Favoriți la casele de pariuri și înțeleg de ce. I-aș vota. Concurența Finlandei. 

***

Suedia: E a doua oară când văd intrarea asta. Voce bună, melodie OK, dar acum, după astea două piese rock și după piesa Franței, nu mă mai impresionează. Nu m-am prins de pronumele artistului; probabil e gender fluid - genul de diversitate pentru care iubim Eurovisionul.

***

San Marino: Piesa asta pare de undeva din Balcani. Sau din Orient. Deci: San Marino, cu o piesă de import (și artiștii par de import), e în finală, iar noi nu suntem... 12 puncte de la Serbia și Azerbaijan;)

***

Pariurile mele (în ordinea preferințelor): Finlanda, Franța, Italia, Serbia, Malta. Mențiuni speciale: Suedia, Portugalia. 

Constat că Roxen și piesa ei nu s-ar fi calificat nici dacă ar fi fost în cealaltă semifinală.

***

Să vedem lecția de geopolitică muzicală.

***

Au scurtat momentul turului televiziunilor și aflăm doar cele 12 puncte. prin transmisiune directă.. Cât de tare e să fii prezentator de televiziune și te pregătești o lună pentru o intervenție de 30 de secunde (sau de 10 secunde): Bună seara din ... Cele 12 puncte merg către ... 

***

Prima rundă - punctele juriului de specialitate.

Israel dă 12 puncte Elveției. Elvețianul e marcat de moment și se întreabă WTF?! 12 puncte de așteptat de la Albania, dată fiind comunitatea albaneză din țara cantoanelor.

San Marino 12 puncte de la Polonia. Stranger things...

***

Multe puncte pentru Elveția. Și cam neașteptat. Franța e în grafic.

***

Islanda, 12 puncte de la Austria. De gustibus...

***

12 puncte de la UK pentru Franța. Va fi o zi rece în iad :)

***

12 puncte de la Italia către Lituania. Uimire mai ales pentru artiști. Nu mai bine erau pentru Elveția?

***

10 puncte de la românii din Grecia pentru Moldova.

***

12 puncte de la Moldova către Bulgaria. Huh?

***

A, și reciproca. 12 puncte pentru Moldova de la Bulgaria. Huh? Ăsta-i ceva blat? te putea fi, că doar experții lor s-or fi vorbit...

***

Belgia a dat 12 puncte Elveției și 0 puncte Franței. Așa arată haterii. Cum te urăsc ăia de-o limbă nu te urăște nimeni.

***

Eu am zis că anul ăsta e rock sau francez. Văd că mai ales francez.

***

Băieții ăia din Italia nu și-au adus un sfetăr de acasă? Stă unul în costmul de scenă, adică la bustul gol, în camera verde, așteptând rezultatele... Atenție la șale.

***

România dă 12 puncte Maltei, prin vocea Cătălinei Ponor (sic!).

***

Rusia dă 12 puncte Moldovei. Slabă consolare, după câte i-a luat...

***

UK-ul reușește deosebita performanță de a nu obține niciun punct. Greu de egalat.

***

Acum să trecem la vox populi, vox Dei. Nu are cum să rămână Elveția pe primul loc. Nu are cum. Look at me doubling down :D

***

Punctele publicului se dau de la ultima clasată către prima.

Perfomanța UK-ului continuă. Zero puncte și de la public... Omul s-a consolat cu o bere.

Zero puncte de la public și pentru Germania. Meritat.

Nu pot să cred! Zero puncte și pentru Spania.

Și Olanda la fel. Cât de tare!!!

Pffff, Norvegia ia 60 de puncte. Cred că le înghețaseră aripile de emoție.

Serbia, mai bine clasată de public decât de juriu.

***

Patricia Kass de Belgia a luat 3 puncte. Ouch.

***

 218 puncte pentru Finlanda, 'cause they rock!!! Lider interimar.

***

267 de puncte pentru Ucraina. Wow! Noul lider.

***

Doar 27 de puncte pentru Portugalia. This guy is no Salvado Sobral.

Bulgaria, un mare flop de 30 de puncte, cum era de așteptat.

Islanda, 180 de puncte. În fine.

Acum devine interesant.

***

318 puncte pentru Italia. Nou lider, detașat. 524 de puncte în total!!!

***

Malta avea nevoie de 317 puncte. A luat 47. Ouch! Nu era un concurent serios pentru top 3.

***

Punctajul Franței e decisiv. Nu cred că Elveția ia mult.

***

251 de puncte pentru Franța. La mustață. Locul 2. Eu pariez pe Italia.

***

De unde 258 de puncte pentru Elveția? N-are cum.

***

160 de puncte pentru Elveția.

Victorie ITALIAAAAA! Foarte mișto! (Au luat 10 puncte și de la publicul din România și au fost cu 25 de puncte în fața Franței).

Top 3: Italia, Franța, Elveția.

Islanda - locul 4?! Error.

Ucraina - pe 5. Finlanda - pe 6. Malta - pe 7.

***

Câte ceva despre câștigători într-un articol aici.

Colectiv

Documentarul "Colectiv" este nominalizat la Oscar. Este primul film românesc care reușește această performanță. Și nu, "Mihai Viteazul" al lui Sergiu Nicolaescu n-a fost nominalizat - a fost doar propunerea României la acea vreme.

Am văzut "Colectiv" doar la începutul anului, pe HBO. Mă așteptam să fie doar despre incendiul de la Colectiv. Știam și că durează 3 ore și mă întrebam dacă nu e prea lung...

A fost o surpriză să constat că filmul este mai mult despre putreziciunea sistemului de sănătate relevată de incendiul de la Colectiv decât despre Colectiv în sine, dar titlul rămâne extrem de pertinent - situațiile prezentate ne afectează colectiv.

Partea despre investigațiile Gazetei Sporturilor este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism pe care le-am văzut, acolo sus în top cu "Spotlight" și cu "All the President's Men". 

Partea cu modul în care Vlad Voiculescu vine din mediul ONG să reformeze un sistem corupt, numai ca sistemul să se reimpună la alegeri, este partea care ne doare cel mai tare și nu credeam că va rezona în alte țări. Credeam că e doar partea noastră de mocirlă, de personaje abjecte, de neînțeles pentru oamenii care fac nominalizări. Dar s-a înțeles, povestea a trecut sticla. Cu atât mai puternic pentru români, pentru că am trăit zi de zi cu personajele alea.

Dar partea care m-a zdrobit e povestea celor direct implicați în Colectiv - părinții îndurerați și supraviețuitorii, care se au doar unii pe alții ca suport. Cele mai răvășitoare imagini sunt cele cu Tedy Ursuleanu, al cărei trup schilodit e o amintire vie a incendiului, dar și a imposturii criminale a autorităților, care ne-au asigurat în acele zile că avem tot ce ne trebuie și că în spitalele noastre e la fel de bine ca în Germania. Ședința foto a lui Tedy e, poate, cea mai puternică secvență vizuală creată vreodată într-un film. Pentru că viața bate filmul. Expoziția ei e un moment de speranță. La fel momentul când primește o mână bionică... Iar faptul că Vlad Voiculescu a ținut portretul ei în biroul de ministru e un gest care m-a impresionat. Mă întreb câți miniștri ar fi făcut la fel...

Ar fi minunat pentru memoria victimelor de la Colectiv și a victimelor sistemului medical din România ca acest documentar să câștige Oscarul. Măcar atât, ca reparație morală. Nu vor fi uitați. Ar fi bine și pentru România, chiar dacă cele arătate, în fond, sunt o mare palmă. Nu e o Românie pitorească, e o Românie abjectă, cu unele licăriri de speranță. Un portret corect pentru vremurile pe care le trăim, nu? Din păcate, în ultima vreme aud că favorit este documentarul cu scafandrul și caracatița... să vedem... decernarea premiilor este peste o săptămână.

Evoluția spam-ului

 Cu ani în urmă, când scriam foarte des pe blog, ajunsesem să am un număr de cititori pe care l-aș numi azi... impresionant. Pe atunci, erau tot felul de spam-uri în comentarii, de cele mai multe ori transparente în intenție. Gen "Cumpărați Viagra". Erau 5-10 pe zi. Le ștergeam și publicam doar comentariile de la cititorii adevărați. M-am luat cu alte activități în viață și am abandonat blog-ul. Acum, că m-am întors, am descoperit în inbox vreo 2000 de comentarii nemoderate. 99% în engleză. Și 95% mesaje pozitive și de încurajare în legătură cu articolele. Evident erau spam-uri, dar în zi de azi nu înțeleg ce câștigau inițiatorii dacă le-și fi publicat. Puținele comentarii de la cititori reali pe care le-am ignorat ani de zile (scuze!) erau în română și au fost ușor de găsit (vorba vine, ușor... mi-a trebuit un pic de răbdare). Dar, da, a durat cam 30 de minute să șterg tot inbox-ul și să ajung la zi.

Vă las aici câteva mostre, ca să vedeți ce insidioase au devenit spam-urile astea. Mă gândesc că dacă acest blog ar fi fost în limba engleză, aș fi publicat câteva dintre ele... cu bună-credință și pentru un pic de ego masaj.

N-am găsit o variantă mai bună să le public, deci dacă vreți să le citiți în toată splendoarea lor, trebuie să le expandați.

Ok, măcar aici am înțeles că se urmărea ceva. Un click. Sau o reclamă.

Aici m-aș fi prins că e spam. Plimbă ursul, spammere, greșeli de gramatică faci tu, bine?!

Dar, ca parte bună, am învățat multiplele sensuri ale cuvântului fastidious (adică în engleză nu e un cuvânt exclusiv negativ, cum credeam și cum e în română)...