Granada, Cordoba, Sevilla

 20-27 februarie 2022

Nu obișnuiesc să merg în același oraș într-un interval scurt de timp, dar Malaga cred că se dovedește a fi excepția...

De data asta, planul a fost să ne îndreptăm spre est, pentru că toată lumea asociază o vizită în Malaga cu una la Alhambra (Granada), pe când noi am ales Marbella și Ronda, prima dată când am ajuns în zonă...

Planul inițial cuprindea 2-3 zile de schi în Sierra Nevada, însă câțiva factori au contribuit la schimbarea lui: temperaturile ridicate, lipsa mașinii, cazările scumpe, căzătura pe care o suferisem la schi la începutul lunii și după care m-am resimțit 6 săptămâni... Prin urmare, am înlocuit cele 2-3 zile la schi cu un alt oraș - iar mie, mare turist de oraș, mi-a convenit de minune planul nou.

Geografia arată așa, iar noi ne-am deplasat între destinații cu autobuzul:

Am ajuns din nou în Malaga pentru o seară și am revizitat câteva zone preferate - precum centrul și marina - și am descoperit restaurante noi. Nici de data asta n-am urcat în turnul Catedralei și n-am fost la Muzeul Picasso... cred că ne dăm motive pentru a reveni...

Prima destinație: Granada. Vremea a fost minunată (cam 21-22 de grade) și am prins primul bronz al anului. Un oraș cu un vibe deosebit. Am revăzut acum pozele și filmele și mi-am spus că aș vrea să revin. Ce să faci în Granada? 

În primul rând, să vizitezi fortăreața/castelul Alhambra. Nu uitați să vă luați bilete online cu vreo două zile înainte, pentru că altfel puteți avea supriza de a nu găsi locuri la ora dorită. Locul e absolut spectaculos, atât în interior, cât și în exterior. În prima zi, noi am mers în recunoaștere și am ajuns în curte și în zonele care se vizitează gratuit. De asemenea, ne-am asigurat că știm care e intrarea principală, pentru că nu e greu să te pierzi și să-ți refuze intrarea, dacă întârzii mai mult de 30 de minute de la ora scrisă pe bilet. Am văzut Alhambra din toate părțile - dinăuntru și din depărtare, de pe o parte de acces și de pe cealaltă și am făcut acest filmuleț. Nouă ne-a fost bine termic pe toată durata vizitei - am stat 5 ore -, dar îmi închipui că le va fi și mai bine celor care vizitează orașul vara și caută o oază de răcoare...

Un pic de documentare nu strică: în palat veți găsi peste tot caligrame foarte elaborate. De văzut niște filmulețe înainte, pentru a înțelege mai bine arta arabă. 

 

Chiar și ghizii spuneau că aceasta este cea mai celebră imagine din Alhambra...

... dar nouă ne-a plăcut cel mai mult în curtea celor 12 lei...

Ce altceva să faci în Granada? Să te duci la miradorul lui San Nicolas și să se uiți spre Alhambra :) Iar din Alhambra, să te uiți spre Sierra Nevada. Îți recomand să mergi pe jos spre Mirador, ca să vezi orașul vechi, o medina arăbească aranjată pe stil spaniol. Apoi...

...Să vizitezi Catedrala, dar musai să te îmbraci bine - noi am prins sub 10 grade înăuntru, deci nu știm cum am fi rezistat mai mult de 10 minute, dacă n-am fi avut gecile pe noi (avantajul de a vizita în februarie...). 

...Să te plimbi prin diverse zone și să te așezi pentru o sangria într-un loc care îți face cu ochiul. Din punct de vedere culinar, veți vedea o creștere a importanței porcului față de Malaga :) 

**

A doua destinație: Cordoba. Încă un oraș agreabil, care merită vizitat (măcar) o dată în viață. 

Prima zi a anului care ne-a permis purtarea de pantaloni scurți :)

De văzut: 

1. curtea interioară cu portocali a Catedralei-Moschee.

2. Catedrala-Moschee, Mezquita. E, de departe, cea mai eclectică construcție religioasă pe care am vizitat-o. Se întâmplă câte ceva - altceva! - în fiecare colț în care te uiți. Fiecare fiecare religie a venit cu idei noi, fiecare stăpânire a venit cu idei noi, fiecare arhitect a venit cu idei noi. Îmi și închipui când venea câte un nou arhitect, se uita împrejur și zicea: "Cine v-a lucrat aici?!". Un mare pont este să mergi de dimineață, între 8:30 și 9:30, când intrarea e liberă.

3. Podul.

4. Promenada și centrul vechi. Pierdeți-vă printre străduțe și faceți tone de poze :) Opriți-vă la umbră și beți un vermouth.. și faceți rezervări seara pentru restaurante, deoarece cele mai bune se ocupă de către  clienții prevăzători...

**

A treia destinație: Sevilla. Un loc unde mi-am dorit întotdeauna să ajung datorită Stelei din '86... Bine, n-am ajuns pe stadionul cu pricina, dar am prins zi de derby local și vedeam hoardele de suporteri pregătindu-se cu o bere, două, trei... încă de dimineață.

Un oraș superb. De două ori mai mare decât oricare celălalte din zonă. Un oraș care mi s-a părut că are mai multe centre. Adică te tot duci 3 km și ți se pare că tot dai de câte o zonă demnă de a fi centru... 

Probabil cea mai frumoasă zonă și cea mai cunoscută este Piața Spaniei, construită ca atare cu ocazia Expoziției Spaniolo-Americane (menită a promova buna conviețuire dintre Spania și fostele ei colonii din America Latină) din 1929. Veți vedea 40 de mozaicuri dedicate orașelor principale din Spania și 4 poduri reprezentând cele 4 provincii istorice ale Spaniei. Imaginile vorbesc de la sine.

În Catedrală veți găsi mormântul lui Cristofor Columb. Informație interesantă: rămășițele lui Columb au călătorit la fel de mult ca trupul lui însuflețit... Născut la Genova (1451), descoperă America (1492), sub pavilion spaniol. Moare la Valladolid (1506), apoi e mutat în Sevilla, apoi în Republica Dominicană (unde unii spun că se găsesc adevăratele lui rămășițe pământești), apoi în Havana, apoi înapoi la Sevilla...

**

Ca de obicei, vacanțele în Spania sunt extrem de agreabile. Dacă voi găsi timpul și dispoziția necesare, voi face recomandări de restaurante și hoteluri (apropo, prețurile la cazare aproape că se dublează în weekend față de timpul săptămânii în aproape orice oraș spaniol). Doar că vacanța asta a avut niște momente mai dificile. Cred că am avut amândoi COVID la un moment dat, manifestat la mine printr-o durere de gât care nu m-a lăsat să dorm toată noaptea. Și apoi, izbucnirea războiului din Ucraina. Nu mai ai niciun chef să fii turist, dar nici să te întorci spre est, cu perspective de a te învecina din nou cu rușii...

**

Au trecut 5 luni și Ucraina nu a căzut. Războiul nu mai ține capul de afiș al știrilor; ba, mai grav de atât, se vorbește rar de războiul din țara vecină, acum că linia frontului e prin Luhansk... Toate printscreen-urile mele din acea perioadă mi-au amintit de cât de teribilă a fost frica... Așadar, să nu uităm... și glorie Ucrainei!

TIFF 2022

În ordinea vizionării, iată experiența mea de anul acesta:

Call Jane (Rețeaua Jane): Un film important, despre vremea de dinainte de Roe v. Wade. O serie de femei curajoase se organizează să ofere servicii de avort în condiții decente. Au avut 12000 de intervenții, cu nicio victimă, până au avut norocul să se autodesființeze după sentința din Roe v. Wade. Elizabeth Banks arată că poate avea roluri serioase. Sigourney Weaver e la fel de mișto și de badass ca în toate filmele ei. Un film calm, realizat cu blândețea pe care doar o femeie-regizor poate să o transmită, care arată cinismul bărbaților trecuți de prima tinerețe cu privire la viața femeilor: dacă ai 50% șanse să mori ducând o sarcină până la capăt, pe ei nu-i interesează; trag din trabuc și ridică din umeri. Secretara unuia dintre doctori îi spune jovială lui Banks: "Aruncă-te pe scări, dragă, eu așa am rezolvat". Credeam că e un film despre istorie, dar, din păcate, e un film despre prezent. Săptămâna următoare femeile din SUA au pierdut dreptul constituțional de a alege cu privire la viața lor. Pare că dorința de a controla tot, mai ales corpul, mintea și acțiunile femeilor, va fi o luptă de durată. America nu mai este farul călăuzitor al drepturilor omului, iar noi, femeile din lumea întreagă, trebuie să rămânem în alertă. Cum spunea o doamnă venerabilă printr-o pancartă după ce Polonia a restricționat dreptul la avort: "I can't believe that after all these years I still need to fight for this shit!"

Heaven Above (Precum în cer): O nebunie de film sârbesc. Poveste în 3 acte, oarecum interconectate. O incursiune în imageria Balcanilor de la începutul anilor '90, urmărită până în prezent  - de la baracă, la apartamentul de lux. Și 3 idei faine după scrierile unui autor căruia nu i-am reținut numele. 

1. Ce faci dacă-ți crește coroană de sfânt. Păi, protagonistul a fost pus să păcătuiască pentru a o pierde și... n-a ieșit bine.

2. Dacă un criminal ar renaște prin credință în dimineața execuției sale și ar reveni la forma de nou-născut, ai mai omorî bebelușul?

3. Dacă hrana sufletească ce vine din a privi un tablou s-ar transforma în hrană efectivă, ar deveni Pământul un loc mai bun? Surprinzător, nu neapărat. Unii nu vor să eradicheze foametea din lume, ci vor doar să fie ei bogați și să aibă controlul resurselor.

Bonus: veți afla că știți deja să înjurați în sârbă.

Despre trup și suflet: mult-premiatul film unguresc pe care nu l-am văzut acum 5 ani, când a apărut. Mai bine mai târziu decât niciodată. De neratat. El și ea, cu idiosincrasiile lor, își dau seama că noaptea visează același lucru. Dar oare vor reuși să-și găsească drumul unul spre celălalt și în viața reală? Nu vreau să dau niciun indiciu, dacă nu l-ați văzut. Un film care te unge pe suflet, care mie îmi amintește de Whisky, pe care l-am revăzut în primăvară la Victoria, la vreo 17 ani după ce a câștigat Trofeul Transilvania. Încă un film făcut de un rezigor femeie.

Alcarras: programarea la ore de vârf și în locațiile vedetă a crescut așteptările în legătură cu acest film. Doar că s-a dovedit un film numai bun pentru dormitat. Genul ăla de film spaniol de care am văzut cam multe în ultima vreme în care nu se întâmplă mai nimic. Adică filmezi niște personaje câteva zile și se ajunge la concluzia anunțată în primele 10 minute. Și dacă mă filmezi pe mine 3 zile în viața mea normală poți să scoți de-un film ca ăsta. Adică voi avea parte de o întâmplare sau două mai deosebite, de un dialog mai interesant, dar, în esență, nicio scenă memorabilă, niciun punct culminant. Îmi amintește de un alt film spaniol anost, văzut anul trecut, în care personajul principal feminin e filmat cum stă în orașul ei într-o săptămână de concediu. Nu știu, sincer, dar valul ăsta nou spaniol nu-mi spune nimic. Mai bine fac eu un film despre cum am fost în vacanță în Croația și mi s-a stricat mașina - e muuuult mai interesant.

Eu sunt Zlatan: un film din secțiunea EducaTIFF, drăguț și inspirațional. Cartea e, cică, mult mai bună. Bad boy Zlatan are fitilul scurt, face prostioare, dar, în esență e de treabă. Este povestea copilăriei lui, înainte de a fi recunoscut ca un superstar. Un băiat de 1.95, căruia îi place fotbalul și care s-a ridicat la nivelul de sportiv de performanță chiar dacă a făcut adesea foamea.

Cetățeanul Ashe: nu am prins nicio secvență cu Arthur Ashe la TV. Dar l-am prins pe Ilie Năstase, care ne povestește amintirile lui. Inclusiv la proiecția acestui film. Ashe a fost un băiat care a făcut totul ca la carte. Norocul vieții lui de tenisman a fost că tatăl lui era îngrijtorul unor terenuri de tenis aflate la 10 minute de unde locuiau. Un băiat inteligent și calm, care și-a câștigat prin valoarea personală dreptul de a fi singurul negru care intra în cluburile și vestiarele albilor. Când i s-a cerut să se manifeste zgomotos împotriva discriminării în SUA, nu a făcut-o; vocea lui a fost mult mai calmă și, pe termen lung, s-a dovedit a fi mult mai influentă. Genul de activist care a refuzat să aibă virulența "ortodoxiei negre", pentru că avea alt stil. Cam ca Obama. Corpul lui a fost, însă, prea fragil. Infarct și bypass la 36 de ani, tumoare cerebrală la 49 și ghinionul de a fi primit transfuzie cu sânge infectat cu HIV. Mort de SIDA la nici 50 de ani. Își dorea să fie ținut minte ca fiind mai mult decât un sportiv. Filmul ăsta îi va îndeplini dorința. Ah, da, iar la anul, la TIFF, vom vedea premiera filmului lui Tudor Giurgiu despre Ilie Năstase.

Rhino. Un film ucrainean, cu multă violență, dar pe care îl recomand. Scena de început e cea mai frumoasă poveste vizuală despre trecerea timpului - păcat că filmul nu a continuat așa și păcat de final, care a părut fușerit. Probabil s-a pus atâta suflet în început, că n-a mai avut timp și chef regizorul să se aplece și asupra sfârșitului. Actorul a luat, pe bună dreptate, premii de interpretare: n-ai ce să-i ceri mai mult unui actor.

Gotland (Tărâmul Domnului): Ne-am dus să-l vedem pentru că ne interesează tot ce e islandez, în perioada asta. Dacă totul merge bine, luna asta facem concediul acolo. Deci m-am dus pentru peisaje... și am adormit. E un film de autor, în care trebuie să ai răbdarea să privești un minut o erupție vulcanică. Un film care îmi amintește de The Power of the Dog, doar că n-a avut aceeași putere narativă și același final apoteotic. E, totuși, un film de 3/5, poate chiar mai mult, dacă te prinde în dispoziția necesară.

El Buen Patron (Cel mai tare șef): premiat de spanioli drept cel mai bun film al anului. Cu Javier Bardem. Un pic de pomul lăudat. M-am dus cu așteptarea să fie o comedie spumoasă, dar n-a fost. Dacă îl luați ca atare, poate vă va plăcea mai mult. Cel mai bine se doarme la Iulius Park Open Air, deci cred că am ratat niște secvențe, pe alocuri.

Evenimentul: Un film extraodinar. M-am dus la cinemaul din cartier luată pe sus direct din meetinguri corporatiste, m-am bucurat de al doilea aur al lui David Popovici cu 2 minute înainte de începerea proiecției și mi-am dat seama destul de repede că e un film bun. Dar nu reținusem sinopsisul, nici ce premii a luat, nici cine e actrița. Când am văzut numele de Anamaria Vartolomei pe generic mi-am spus că toate premiile sunt meritate. Încă o poveste care credeam că este despre trecut, dar este, în mod dureros, încă actuală. Încă o poveste despre câte vieți s-au pierdut din cauza avoturilor ilegale. De data asta, scena este Franța. O poveste personală, după cartea lui Annie Ernaux. Povestea e din anii '60, cartea a ieșit în 2000, iar filmul în 2021, iar scriitoarea a fost implicată în producție. De data asta, regizorul-femeie spune povestea nu cu blândețe, ci cu furie. Scenele viscerale sunt absolut necesare. Ca să nu uităm. Anamaria Vartolomei spunea într-un interviu că un jurnalist bărbat a venit la ea și i-a spus că întotdeauna a fost împotriva avorturilor, dar că filmul ăsta l-a pus pe gânduri. Da, e un film pe care trebuie să-l vadă bărbații. Și trebuie să-l vadă și fetișcanele vesele din SUA care sărbătoreau deunăzi că guvernul a impus reguli noi ca să le controleze corpul și care ziceau că trupul lor nu e trupul lor. Un film care m-a făcut să mă gândesc la 4, 3, 2, la Decrețeii și la cele 10000 de românce care și-au pierdut viața din cauza decretului lui Ceaușescu.

Balaur: lungmetrajul de debut al unui IT-ist din Piatra Neamț. Pornind de la un fapt divers real - o preoteasă profesoară de religie are o aventură cu un elev de liceu -, credeam că se va ajunge într-o zonă interesantă. S-a ajuns într-o zonă de thriller filmat la Vâlcea, un fel de Fatal atraction meets Desperate housewives, care m-a dezamăgit. În fine, am știut că pot să-mi iau liniștită bilet la filmul câștigător al festivalului, pentru că nu urma să fie ăsta.

Full time: un film despre viața nebună pe care o ducem cu toții încercând să balansăm un job cu viața de familie. Un film despre oamenii muncitori cărora nu le ajung banii, despre dificultatea de a te angaja după o anumită vârstă, despre sacrificiile pe care trebuie să le facă mamele. Ritmul e amețitor, iar filmul își transmite eficient mesajul. Finalul este bine realizat: când, după ce ai peirdut tot, îți dai seama că, totuși, totul va fi bine, tragi un plâns care să spele toate relele.

Metronom: ritmul poate fi lent, dar are acel "ceva" pe care îl au toate filmele românești bune de după 2000 - o scenă care te zguduie. În cazul ăsta, e scena de la Securitate. Să nu uităm niciodată ce otravă a fost comunismul!

Crai nou: un film de debut premiat, cu o regizoare simpatică, pe care mi-a făcut plăcere s-o ascult povestind mai multe despre idee, intenție și procesul creativ. Mă bucur că poetul mi-a povestit ce a vrut să spună poetul, pentru că altfel rămâi foarte confuz după filmul ăsta. Cea mai amplă colecție de personaje disfuncționale pe care le-am văzut la un loc.

Navalny: un documentar despre un erou al zilelor noastre. Un masterclass de jurnalism. Sper doar ca Rusia să-l merite. Vă închipuiți o lume fără Putin și cu Navalny președinte al Rusiei...? Speranța moare ultima.

Fuga din Mogadishu: pentru mine, cinemaul corean e un brand. O promisiune a calității. N-am fost dezamăgită.

Casa noastră (Utama): în 20 de ani de festival, publicul și juriul de specialitate nu s-au pus niciodată de acord cu privire la cel mai bun film din competiție. Până acum. Un film absolut minunat. Încă un film sud-american de pus la colecția filmelor pe care mi le voi aminti întotdeauna: Whisky, La jaula de oro, Utama... Un film despre lumile pe cale de dispariție. Vorba lui Tudor Giurgiu - povestea putea să fie și în Apuseni. Totuși, avem ca locație Bolivia, lângă Uyuni (fun fact: redacția AperiTIFF are nevoie de Google maps, pentru că au prezentat povestea ca refuzul unui cuplu de bătrâni care refuză să se mute în orașul alăturat, La Paz (sic!)). Limbi: quechua, spaniolă. Predicție: extincție. Poveste spusă în ritmul realismului magic specific locului, prin lentila tragică a zilelor noastre dominate de tehnologie. Film făcut cu oamenii locului și cu un actor profesionist. Personaje la fel de puternice precum domnul Sabin din Întregalde. Pe ansamblu, când va veni la cinema (cele mai mari șanse sunt la Victoria), să mergeți să-l vedeți. În acest moment, filmul are 239 de voturi pe IMDB. Merită mai multe. Lumea merită să știe despre acest film.

Fiica: o adolescentă însărcinată e găzduită de profesorul ei de la școala de corecție și de soția lui, cu condiția să le dea lor copilul. Un alt film care se transformă în thriller. Nu mi-a displăcut.

Dean Martin: The King of Cool: un documentar drăguț, în care mi-ar fi plăcut să fie mai multă muzică. Genul de film la care să te uiți acasă, pe Netflix sau HBO. L-am ales pentru locație - Muzeul de Artă -, dar pot să spun că la Iulius Park e mai comod.

Pe ansamblu, o ediție bună a TIFF-ului. Nu am găsit duda aia care mă ia prin surprindere în fiecare an - și pe care bag seama că o caut în subconștient :)

La anul și la mai multe filme!

Eurovision 2022

Actualizare 19 mai: Deci ne-au prins cu cioara vopsita. Da, e clar ca ne-am inteles cu aialalti ca sa ajungem in finala.

https://eurovision.tv/mediacentre/release/ebu-statement-irregular-voting-2022

*

Faptul ca sunt 6 tari din semifinala a doua ridica suspiciuni de intelegeri in acea etapa. In finala nu mai prea conteaza. Ce greseala putea sa apara? Nu stim sa facem un tabel? Sa vedem reactia organizatorilor.

*

Dimineata pe racoare aflam ca votul juriului din Romania a fost anulat si inlocuit cu un algoritm care, probabil, a fost neutru. Adica noi am fost frati buni si am dat 12 puncte Moldovei (ei au fost aia naspa * corectat, si lor li s-au anulat punctele pe care ni le-au dat, 10), dar votul a parut suspect. Ce poate fi suspect la a aduna 10 note de la 5 oameni? Si era clar ca votam cu Moldova. Mare mister. De urmarit. Comunicatul de presa al TVR mentioneaza ceva de indeplinirea obligatiilor, plata cotizatiei etc. Sa vedem.

https://m.digi24.ro/stiri/reactia-tvr-dupa-descalificarea-juriului-romaniei-la-eurovision-regulile-au-fost-schimbate-in-timpul-jocului-1940266?fbclid=IwAR1WQT1ejaeOlPgyIJvEBslrNqdLKmj1f3vCreccGxhwotHY7vSlvulpvyY

**

Slava Ukraini!❤️

*

Felicitari, Moldova! Locul 7!!!! Si locul 2 la public - WOW! Iar Romania a batut 7 tari.

*

Putine puncte pentru Suedia. Iar UK avea nevoie de 349 sa castige. Dar au luat 183 - destule. Au luat Spania cu 7 puncte.

*

Punctajul Ucrainei (care are piesa gen Moldova): 439. Minunat. 480 era maximul.

*

Comentatorii din Italia chiar credeau in melodia lor😂 si sunt dezamagiti de 110 puncte. Baieti, sunteti peste asteptari.

*

3 puncte pentru Azerbaijan. Dupa ce iei cateva punctaje maxime de la juriu, ai asteptari, nu? Si vai, 2 puncte pentru Australia - ce gazde bune suntem noi, europenii, nu?

*

225 puncte pentru spalatul pe maini. Woooow.🙄

*

Publicul a dat cam multe puncte pe banane. Si un esec neplacut pentru Belgia. Darmite pentru Elvetia - 0 puncte!

*

53 de puncte de la public. Si 239 pentru Moldova. In-cre-di-bil!!!

*

Si acum, momentul adevarului: votul publicului.

*

Moldova a luat 4 puncte de la Italia si ne-a trecut in fata. Sunt 4 tari dupa noi (deci predictia ca vom fi penultimii nu cred ca se va adeveri). Insa predictia ca e naspa pentru Germania s-a adeverit. 0 puncte. Ouch.

*

Si tot zero de la Australia catre UK😂

*

Atatea puncte a primit Germania de la Austria, cate noi de la Moldova. Deci inca o dovada de solidaritate intre vorbitorii aceleiasi limbi. Macar nu suntem unici in Europa.

*

Bravos, Televiziunea Romana, nici macar transmisiunea pentru voturi nu v-a iesit. Am retinut 12 puncte pentru Ucraina. In rest, cum ati votat? * S-a aflat ulterior ca nici noi nu le-am dat moldovenilor nici un punct. Foarte dubios, pentru ca e un cantec in romana, cantat de o trupa importanta. Bine ca ne-am comportat frateste 😂

*

S-a intors lumea cu fundu-n sus: 12 puncte de la Franta pentru Marea Britanie 😂

*

4 puncte din Spania. Sa fie primite.

*

Juriul din Moldova a dat 0 (ZERO) puncte Romaniei. Iar cantecul lor e cu trenul Chisinau-Bucuresti. Socul serii.

*

7 puncte de la Grecia! Wow. Saru’mana. Oare a inceput deja sezonul vacantelor in Grecia? :)

*

Pffff, primul punct ne-a venit din Germania. Dupa ce au votat 10 tari. Nu arata bine.

*

Oooooh, piesele lui Mika. Loveeee!

*

Predictia mea e Ucraina. Si coincide si cu preferinta mea. Cred ca Suedia, UK si Australia vor fi sus. Mi-ar placea sa fie in top: Suedia, Germania, Belgia, Moldova, Romania. Sa vedem.

*

Estonia: tu esti, Johnny Cash? Pentru o secunda, am avut un flashback. Piesa buna pentru urmatorul film de Tarantino.

*

Serbia: prestatie utila pentru a le reaminti oamenilor sa se spele pe maini. Locul 2 la ciudatenii. M-ar ingrijora sa fie in top 10, cum se zice la pariuri…

*

Polonia: asta parca-i piesa Angliei, dar mai buna :D Castigator de  “The Voice” - se vede. Parca prea bine imbracat pentru ocazie. Cam ca al 4-lea membru al Il Volo.

*

UK: marea senzatie de pe TikTok, care pentru mine are o piesa slaba. Probabil l-as fi apreciat mai mult, daca l-as fi cunoscut inainte de piesa asta. Si daca ar clipi mai des.

*

Australia: unul dintre cei mai buni cantareti ai serii. Comentatorii italieni sustin mesajul de incredere pentru comunitatea gay - fiecare persoana sa aiba incredere in sine, chiar daca e diferita. Dar mno, nu iesea la fel de bine si fara margele?

*

Germania: una dintre piesele bune in topul meu. Cum naiba sa fie pe ultimul loc la pariuri? A fost un pic de Eminem pe scena, nu? Si un pic de Ed Sheeran.

*

Ucraina: dupa cum ziceam, mie imi place orchestra asta a caluserilor. Hai cu o victorie pentru Mariupol!

*

Suedia: i-am retinut linia melodica si refrenul din prima. S-ar parea ca imi place mult.

Moldova: “un mesaj de fraternitate cu poporul roman”. “Hey ho, let’s go” - recunoasteti, ati retinut asta de la prima auditie. Uite, avem si o piesa in romana in finala! Intr-o zi, cand Moldova va fi in UE si vom avea o reunificare de facto a celor doua tari, sa cantam piesa asta pe langa Hora Unirii, zic. Comentatorului italian nu-i place deloc. Mie imi place doar din patriotism si din simpatie pentru Zdobi.

*

Islanda: degeaba, dar dupa filmul lui Will Farrell, orice piesa din Islanda va fi comparata cu Ja Ja Ding Dong. E mai buna Ja Ja Ding Dong. Dar piesa asta s-ar fi potrivit in film. Si in anii ‘70.

*

Grecia: anul asta au trimis o piesa internationala. Nici o referinta la ritmurile grecesti. E cea mai sinistra piesa. Am vazut si videoclipul. Ea e cu el pe o barca, stie ca sunt nefericiti, si are gandurile astea: daca am muri impreuna acum, nu m-ai parasi. Brrrrrrrrr….

*

Voi vedeti ce roz-bonbon e Mika?! A sunat Willy Wonka si a zis ca vrea fondanta inapoi.

*

Belgia: Mi-a dat piesa asta de doua ori YouTube-ul. Un RnB clasic. Printre cele mai bune de pana acum.

*

Azerbaijan: baiatul a castigat The Voice in tara lui. Are ceva dintr-un homeless care canta pe o banca in parc. Dar e ceva foarte interesant la piesa asta.

*

Lituania: am zis Corina Chiriac mai jos. Rectific: uitandu-ma la freza, e mai degraba Anda Calugareanu. Poate un pic de Liza Minnelli? Mirelle Matthieu? Oricum, plictiseala mare.

*

Olanda: piesa asta avea al doilea numar de vizualizari pe YouTube, dupa Ucraina. Si e in… olandeza? Pffff… Are ceva catchy. Refrenul e “ta-ra-ra-ra” si “uuu-haaaa”. Cine intelege ceva sa se pronunte. Adica, as vrea sa si inteleg, ca piesa suna bine. Am remarcat si steagul LGBTQI+.

*

Spania: daca vi se pare ca e JLo pe scena, e pentru ca fata e din Cuba si vine din lumea musical-urilor. Cred ca se putea si fara fundul gol. Sau de aici vin voturile? Asta e piesa de Eurovision, fara indoiala.

*

Italia: o mare ratare, cred. N-am inteles nici “Soldi”, nu inteleg nici piesa asta. 

*

Armenia: intrebare despre scenografie - fata e fie intr-un dormitor (pentru ca e imbracata in pijama), fie intr-o buda (pentru ca pare plin de hartie igienica in jur). Numai’ buna pentru festivalul berii undeva unde se canta pop cu influente country.

*

Norvegia: de la tara care pe vremuri aducea “Noctune”, acum primim aberatia absoluta a concursului. Preferata mea pentru ultimul loc.

*

Franta: numai buna piesa pentru urmatorul Asterix si Obelix. Astia ma gandesc ca sunt preferatii familiei Le Pen, cu prezervarea limbii bretone etc.

*

Elvetia: Marius e absolvent de Poli. Scena Eurovisionului e cel mai bun club de karaoke pentru el. Vocea imi aminteste de George Ezra. Radem si glumim, dar m-a facut atenta.

*

Finlanda: m-am pronuntat deja - piesa e slaba, chiar daca artistul e cunoscut. Pe bune, alte versuri n-ati gasit?! Mai bine cantati despre Thor decat despre Jezebel…

Portugalia: fata e instrumentista, are ceva elemente fado, dar am si uitat piesa. N-ar avea de ce sa fie peste noi, nici ei, nici cehii.

 *

Romania: comentatorii italieni spun ca WRS si-a inceput cariera ca balerin si a fost influentat mult de muzica din America Latina si de telenovele. Cica e o piesa buna de cantat sub dus (de acord!), dar n-are senzualitatea unui Ricky Martin… Pai, pana si comparatia e onoranta. A fost bine. Mai mult de atat ce sa faci cu piesa asta? Bravo pentru coregrafie.

*

Cehia: Membrii trupei s-au intalnit la Conservatorul din Londra in 2018. Doua intrebari: 1. Au si absolvit? 2. Criteriile de admitere nu par a fi foarte stricte. Oare sa incerc? Piesa dance electronic. Meh…

* *

E din nou cea mai fericita zi a anului - cea cu finala Eurovision. De data asta, am venit in Italia, sa vad show-ul live.

Mai greu de facut decat de zis. La Torino se ajunge usor din Cluj (avion pana la Milano si apoi tren, iar din toamna va fi si zbor direct), dar n-are sens sa mergi daca n-ai bilete 😂 Biletele s-au vandut in 7 minute. Bilete la finala live am vazut la revanzare pe viagogo cu 5000 de euro (pentru nebunii milionari), in rest, nimic. La alte show-uri (semifinale live, finala family show si jury show) am mai gasit, dar nu m-a interesat. Prin urmare, voi vedea show-ul de undeva din Bergamo, la televizor si voi scrie cate ceva de pe telefon.

Intrebarea este daca se vor adeveri previziunile de la casele de pariuri.

1. Va castiga Ucraina? Mie piesa lor imi place mult, minus pasajul rap al baiatului cu caciula roz. E o piesa de top 10 si pe timp de pace. Eu as vrea sa castige. Pasajele de fluiere sunt obsedante. Nu e la nivelul Wild Dances, cel mai bun cantec ucrainean de la Eurovision din toate timpurile, dar e OK. Pe YouTube, piesa are dublul vizualizarilor celei de pe locul 2.
2. Va fi Suedia pe locul 2? Mie imi place Cornelia. Piesa imi aminteste de “Hold Me Now” a lui Johnny Logan, iar ea - de Lulu, o castigatoare de pe vremuri (o stiti din colaborarea cu Take That la “Relight My Fire”). Fata are star power, umple scena singura.
3. Sau poate va fi UK pe locul 2? Mie acest personaj secundar din Vikings imbracat ca Elton John nu-mi spune nimic. Da, are voce, dar piesa e de personaj secundar din Vikings, nu de Elton John.
4. Va fi Australia in top 5? Posibil. Baiatul ala chiar canta bine. Pot sa inteleg si costumul de Maria Antoaneta, dar ce-i cu masca de margele?! In plus, cum ar fi sa organizeze Australia si sa-i duca pe toti acolo la anul? De-aia cred ca Australia e special guest star care nu va castiga niciodata. Poate doar daca ii reprezinta Kyle Minogue.
5. Va fi Romania pe ultimul loc? Eu spun ca nu si ca aia de la casele de pariuri se vor insela din nou. Daca era dupa ei, n-am fi intrat in finala. Bine, Romania se teme sa fie in top 10, de-aia anul asta ne reprezinta WRS, nu Dora Gaitanovici, dar suntem de top 15. Piesa imi place tot mai mult cu fiecare ascultare, show-ul e Ok, WRS e un dansator excelent, publicul a reactionat bine in semifinala, iar pe YouTube e pe locul 11 la vizualizari. Adica, sincer, de ce ar iesi Norvegia in fata noastra cu cantecul “(Before it eats my grandma) Give That Wolf A Banana”? Sau Serbia, cu fata care se spala pe maini in lighean? Sau Lituania, care are o piesa ca alea pe care a refuzat pe vremuri sa le puna pe disc Corina Chiriac? Sau Finlanda, care desi e reprezentata de The Rasmus (sic!) si are piesa rock (ca de obicei), e foarte plictisitoare?
6. Va fi Moldova in top 10? Sper ca da. Nebunia Zdob si Zdob iese bine, de obicei. 3 participari in 3 decenii diferite. Adica au trecut la categoria legende.

Sa inceapa show-ul!!

Prin Harghita

Ca o modalitate de a-mi păstra optimismul în vremuri de război, am zis să fac lucruri pe care le-aș fi făcut în mod normal. De exemplu, să vă spun despre călătorii și despre locurile faine pe care le-am descoperit.

De data asta, despre Harghita, unde am petrecut un weekend prelungit în primul weekend din februarie.

Drumul până acolo e 250 de km, cam 4 ore de condus. Odată ce ajungi prin Harghita, ești pe unele dintre cele mai agreabile drumuri din România. Scriam o postare similară în urmă cu câțtiva ani... Apropo, cred că cel mai frumos drum din România este cel de la Pasul Bucin până la Praid.

Cazarea a fost la Pensiunea Amade, în Siculeni. Tot ce aștepți de la o pensiune. Plus un restaurant la care se mânâncă foarte bine. Bonus: un bar de sisha și o pistă de bowling.

Motivul pentru care am dorit să mergem în Harghita a fost să repetăm experiența extraordinară de a ne da cu sania trasă de câini. Făcusem asta cu o lună în urmă, în Norvegia (vezi postarea asta). Există două oferte de dogsledding în Harghita: Siberian Angel și Husky Tour Harghita. Am constatat cu plăcută suprindere că cele două familii și-au unit forțele (același preț, traseu, mesaj de prezentare) și au preluat turiștii împreună. Se poate face un traseu scurt (15 min, 2 km, 20-40 eur/pers în funcție de vârstă și greutate), traseu mediu (90 min, 8-10 km, 100-130 eur/pers, în funcție de numărul de kilograme), traseu lung (20-25 km, durează o zi întreagă și costă 300 eur/pers).

Experiența a fost minunată. Câinii ambelor tabere sunt mai frumoși decât cei din Norvegia. Husky siberieni (cei din Norvegia erau din specia de Alaska). Pun aici niște poze și un filmuleț și recomand oricui experiența (noi am făcut traseul mediu și am prins o vreme excelentă). Puteți face asta, de regulă, din noiembrie până în aprilie.

Și filmulețul 😊

*

Ce altceva să faci în Harghita?

- Să mergi la schi, la una dintre pârtiile din județ, care au avut înțelepciunea să se unească și să vândă schi pass valabil peste tot. Noi am fost la Harghita-Băi și ne-a plăcut domeniul schiabil. Și locurile de mâncare.

- Să vizitați Miercurea Ciuc. Mănăstirea franciscană din Șumuleu Ciuc (practic, un cartier al Miercurii Ciuc) e un loc de pelerinaj pentru romano-catolicii din Europa, mai ales de Rusalii.

- Să mergeți la Escape Room-ul din Miercurea Ciuc, Time Trap. Noi n-am reușit să ieșim la timp, dar ne-am simțit foarte bine. Și să vă zic o coincidență amuzantă. În timp ce ne făcea instructajul, băiatul de la escape ne spunea că va trebui să găsim un cod de 4 cifre la final. "Dacă vă simțiți norocoși, puteți să încercați cu anul nașterii sau cu PIN-ul de la card". Numa' bine, că era, într-adevăr, PIN-ul de la cardul lui Sebi 😲 și diferea cu o singură cifră față de PIN-ul meu 😅.

- Să mergeți la Salina Praid (bine, nu e așa de spectaculoasă ca Salina Turda) sau la un hotel-spa mișto în Praid.

- Când am timp, intenționez să mă întorc și hotelul Fortuna Eco Boutique Hotel, în care ne-am simțit foarte bine când am fost (cu ani în urmă) la Băile Tușnad și la Lacul Sfânta Ana.

- Să mergeți și prin Mureș. De exemplu, la un hotel-spa din Sovata.

Sunt sigură că județul ascunde multe alte locuri frumoase. Sper să ajung încă de multe ori aici. Aflați mai multe despre site-ul care promovează turismul în județ: Visit Harghita App

Război în Ucraina

În timpul Olimpiadei de Iarnă de la Beijing, existau semnale în presa internațională că Putin va ataca regiunile Lugansk și Donetsk din Ucraina. După ultima zi de Olimpiadă putea să vină întâia zi de război. Puțini sunt cei care și-au închipuit că Rusia va ataca întreaga Ucraină.

Războiul m-a prins la soare, la shopping și la plimbare în Spania. Scenariul suprarealist s-a materializat. Război cu bombe, tancuri, avioane, mitraliere, morți și răniți. În Europa. ÎN SECOLUL 21!! Din cauza unui scelerat, care face propagandă de secol 20. Cică națiunea ucraineană nu există, guvernul Ucrainei nu e legitim și e format, oricum, din naziști, urainenii sunt ruși și trebuie salvați printr-o "operațiune militară specială". Un scelerat care nu a fost în stare să transforme Rusia într-o mare putere, într-o țară de invidiat, datorită nivelului de trai; în schimb, își reduce la tăcere contestatarii, își trimite copiii de 19-20 la război drept carne de tun și conduce un imperiu cu picioare de lut prin invazia unei țări vecine suverane. Un tâmpit ajuns la 69 de ani și care se teme că n-a făcut destul ca să intre în istorie. Și care probabil vrea să emuleze cu Stalin pentru titlul de mare tiran, chiar de-ar fi să piară lumea... Un dictator care conduce "o benzinărie care are și arme nucleare", după cum spunea Harari.

E foarte greu să te bucuri de o masă bună sau de o plimbare în Spania când izbucnește războiul aproape de țara ta. Îți faci niște calcule legate de cât de în siguranță vei fi tu. Am ajuns la concluzia că România e sigură, pentru că este în NATO și pentru că a fost doar satelit, nu membră a URSS. Și apoi înțelegi că va apărea o criză umanitară. Că milioane de oameni vor fugi din calea tancurilor. Că războiul ăsta va afecta toată Europa. Că va crește spirala inflaționistă și că trebuie să suferim cu toții până când Europa va reuși să se decontecteze complet de la gazul rusesc.

Este o perioadă suprarealistă, în care vezi eroismul ucrainenilor, vocea unită a NATO și a UE, ridicarea unui președinte-erou, Zelensky și, mai presus de toate, solidaritatea umană. Primirea refugiaților în Republica Moldova, România, Polonia, Slovacia, hai și Ungaria, dar până la un punct, a fost exemplară. Exodul a 4 milioane de ucraineni până în iulie va marca profund Europa. Să sperăm că vom reuși să-i integrăm, inclusiv pe piața muncii. Sau că vor reuși să se întoarcă și să-și reconstruiască țara.

Până una, alta, în fiecare dimineață mă trezesc și verific știrile pentru a vedea dacă Zelensky mai trăiește, dacă Ucraina mai rezistă și dacă rușii îl mai rabdă pe Putin. Cum nu vine apoplexia să-l lovească ca pe Stalin... Sau KGB-ul să-i servească un ceai. Sau un glonț...

Va fi nevoie în continuare de arme și ajutoare umanitare pentru Ucraina. De sancțiuni economice și de retragerea companiilor din Rusia. De eforturi susținute pentru refugiați. De curaj din partea rușilor. De curajul de a intra în pușcărie și de a lansa rezistența din interior...

Slava Ucrainei, slavă eroilor...