Invazia emo

M-am săturat! Nu mai suport! Totul are o limită! Şi eu mi-am atins limita de suportabilitate. De vreo 10 zile primesc de la Hudrea tot felul de bancuri şi ştiri legate de emo. Ţin să precizez că acum 10 zile nici nu ştiam ce e aia. Totul a început de la un banc. Ceva de genul: Un bătrân şi o bătrână văd pe geam ceva căzând de pe bloc. Baba zice că-i un avion, moşul o face proastă şi-i zice că e un emo. I-am zis lui Hudrea că nu ştiu ce e aia şi l-am rugat să nu-mi zică dacă e posibil să fiu mai fericită dacă nu-mi zice. Dar mi-a zis. Mi-a zis chiar că ăştia-s peste tot şi că o să mai aud de ei. M-am uitat la vreo două poze şi am sumarizat mental că sunt o combinaţie de desene animate manga şi rockeri prepuberi. Am reţinut asocierea şi eram gata s-o închid într-o cămăruţă a creierului. Dar am fost foarte naivă să cred că pot scăpa. Seara, mi-a picat în mână un ziar unde era o pagină despre emo. Unde ei ziceau că noi, lumea, nu înţelegem lamele la gât şi tăiatul, că cimitirele sunt loc de meditaţie şi că experimentele lor homosexuale sunt pledoarii pentru toleranţă. Dup-aia, am văzut că şi Cârcotaşii făcuseră o emisiune cu decor şi tematică emo. Şi Mircea Badea i-a menţionat. Butonând, am văzut că şi la OTV se vorbea de emo (vă daţi seama, ore şi ore de emisie...). Dup-aia mi-a trimis Hudrea ştiri cu nişte copii emo care s-au sinucis. Şi mi-a trimis şi bancuri. Gen: "Ce fac 5 emo într-o cameră? 4 se taie în colţuri, iar unul stă în mijloc şi plânge că nu este un colţ şi pentru el" sau "EMO = Eu Mă Omor" sau "Care e asemănarea dintre un emo şi maioneză? Dacă nu-i baţi bine, se taie"... Şi dup-aia am început să-i reperez pe câţiva pe stradă. Mai HOOOO!

O chestie amuzantă: mi-a trimis Hudrea un text care parodia o zi din viaţa unui copil emo. Acum înţeleg textul şi mi se pare simpatic. Problema e că apucasem să-l citesc (mărturisesc, parţial, că n-am avut nervi) cu mai mult timp înainte şi n-am înţeles nimic. Mulţumesc pentru iluminare!