Kilimanjaro - Ziua 2

15 decembrie 2022

Am știut de la început că ziua a doua va fi a doua cea mai dificilă zi, după noaptea vârfului și coborârea de pe vârf care se petrec în aceeași zi.

Ne-am pregătit mental pentru un traseu de 17 km.

Traseu: Tabăra Mkubwa (2650 m) > Shira I (3610 m) > Shira II (3850 m)

De la locul de înnoptat până la Shira I am făcut 7 km (aproape 1000 m difernță de nivel), iar de la Shira I la Shira II au fost 10 km, cu o diferență de nivel mică (240 m).

A fost prima mutare a cuibului pentru noi. Rezultă că nu suntem campioni la împachetat. Am plecat ultimii din tabără, la 7:55. Dar se pare că suntem foarte buni la mers. Pe parcurs am depășit destul de multe grupuri de turiști. Ghizii ne-au spus că suntem puternici.

Ziua 2 vine cu o schimbare de peisaj. După cum scrie și pe semnele amenajate în parcul național, am trecut în moorland (nu știu de ce motoarele de traducere de pe internet spun că asta s-ar spune în română mlaștini, că precis nu sunt mlaștini...).

La Shira I am luat masa. Voi face o secțiune specială pentru a detalia meniurile zilei.

George și Robert continuă să vorbească foarte mult unul cu celălalt în swahili.

Ce am purtat: pantaloni tehnici Columbia, șosete de merinos (Decathlon), bocanci Record + plasturi + Compeed pentru prevenirea bătăturilor, parazăpezi, bustieră + tricou tehnic + bluză tehnică, geacă Columbia, buf. Să nu uităm de spray-ul de insecte pentru prima oră de traseu, apoi cremă de soare (vremea a fost schimbătoare, de la soare la ploaie).

Meniuri

• Mic dejun: omletă spaniolă (adică și cu șuncă și cu bucățele de legume în conținut), porridge (niște fulgi de ovăz cu lapte și cu zahăr), clătite, banane, ceai
• Snacks: am primit de la ei mini-muffin, napolitane, biscuiți și suc
• Prânz: servit la Shira I. Echipa a ajuns înaintea noastră, a instalat cortul de luat masa și a gătit. Fel principal: supă de pui cu banane verzi și lapte de cocos (dacă ai fi închis ochii, ai fi zis că mănânci ciorbă de cartofi cu carne de pui. Deci da, bananele lor fierte au fix gust de cartofi). Apoi, obligatoriu, Imodium, pentru că oamenii ăștia au pus toate condimentele din lume, că doar condimentele sunt unul dintre principalele exporturi ale țării lor. Desert: un mango proaspăt, foarte bun.
• Snacks din rezerva proprie: mărul din ziua precedentă, un baton proteic și niște vitamine de ros.
• Cina: supă de pui cu condimente, pizza, minciunele și o portocală la desert.

Ne-am făcut un obicei din a ne poza cu steagul la fiecare intermediar. Ghizii ne-au întrebat dacă suntem plătiți de guvern să facem reclamă României. De asemenea, eu lovesc ca pe gong fiecare semn, iar Sebi filmează cu GoPro-ul. Evident, aventura asta va avea un film atașat (vă reamintesc că-l puteți vedea aici).

Gândindu-mă cum arăta tabăra Shira I, pot să spun că e cea mai neinteresantă dintre taberele de pe Kilimanjaro. Aici înnoptează cei care se opresc după primii 7 km ai zilei. Eu mă bucur că n-am făcut traseul Lemosho în 8 zile, așa cum planificasem inițial (doar că ni s-a reprogramat zborul de întoarcere și a trebuit să ne scurtăm sejurul), pentru că s-a dovedit la fața locului că am putut face față unui efort mai mare în ziua 2 (17 km). OK, fața mea e cam distrusă în poze - probabil că am fost obosită -, dar nu ar fi avut sens să ajungem la Shira I la jumătatea zilei și să pierdem vremea pe acolo, într-un loc în care nu prea e nimic de făcut, nimic spectaculos de văzut în jur etc. Până la urmă, nu cred că aclimatizarea la 3100 de m e cea care contează, ci cea de la altitudini mai mari. Ca altă dovadă că am fost obosiți, ne-am consumat toată apa din camelbag (din cei 2.5 l, am băut 2 doar până la Shira I). În total, eu am băut 3 l de apă, un suc și două căni de ceai în acea zi.

O altă decizie bună care ni s-a confirmat: faptul că ne-am închiriat toaleta privată. Am descoperit cu surprindere că toaleta publică de la Shira I, Shira II și, de altfel, toate cele de mai încolo au doar aparența unei toalete civilizate. Clădirea arată bine, dar înăuntru, în spatele celor 3-5 uși de termopan, găsești niști aparente toalete turcești, care, în loc de canalizare au câte o groapă adâncă de 5-10 m. Apă nu este. Aceste toalete se curăță oficial în aprilie și în noiembrie. Noi am fost la o lună după curățenie și, sincer, nu aș vrea să știu ce miros e acolo chiar înainte de curățenia din aprilie...

Seara a fost frig. Am purtat trening prin tabără și diverse alte bluze și geci. Straturi, cum ar veni. Noaptea m-am culcat cu căciulă. Erau 0 grade, iar cortul se simțea ud pe interior. Mi-am zis că dacă e așa de frig în noaptea a doua, la 3 mii și ceva de metri, s-ar putea să ne fie destul de greu mai sus...

Am remarcat că nimic nu e mai plăcut decât ligheanul cu apă caldă de la finalul zilei. Poate doar punga cu gel încălzită, care să-ți țină cald la picioare noaptea.

La ședința de seară, am prezentat următoarele semne vitale:

• Lavinia: oxigen 91, BPM 94
• Sebi: oxigen 89, BPM 104