Anul acesta am hotărât să facem road trip în doi și să depășim obiectivul de 2 țări noi pe an. Prin urmare, am decis că destinația va fi... undeva în Balcani. În mod normal, am fi mers în Grecia, ca tot românul, însă criza refugiaților ne-a îndemnat la prudență. Am decis că musai trebuie să mergem la Ohrid, în Macedonia, datorită unui articol de acum câțiva ani, care punea orașul pe primul loc în Top 10 orașe din Europa de care nu ai auzit, deși ar fi trebuit (Clujul era pe locul 9). Iar de acolo, parcă toate sunt aproape:) Mărturisesc că am avut colegi bine intenționați care s-au speriat de știrile privind invazia/criza de la granițele Macedoniei și m-au sfătuit prietenește să nu mă duc. Am zis că ne asumăm riscul (prietenii care călătoreau în Grecia ne dădeau raportul privind experiența lor de călătorie...), iar țările incluse în traseu au fost: Macedonia, Albania, Muntenegru și Serbia (dacă nu dorm o noapte, nu mănânc la restaurant și nu vizitez măcar 2 ore împrejurimile consider că n-am bifat acea țară, deci Serbia nu era bifată). Am avut cazare numai pentru prima noapte, în Skopje și pentru următoarea destinație, Ohrid, în rest, am rezolvat la fața locului prin Booking.com și a fost super OK în 6 cazuri din 7 (în locul mai puțin fericit, într-o noapte din două, am avut parte vizavi de pensiune de o petrecere în aer liber cu muzică de club până la 3 dimineața...).
Să le luăm pe rând.
Skopje. Am petrecut o seară superbă în Skopje, o capitală tânără, vibrantă și foarte eclectică. Orașul pare nou, asta pentru că, într-un fel, așa și e - a fost distrus de un cutremur în 1963 și a fost reconstruit de atunci. Ce e fascinant e că acum își construiesc clădirile din centru (unii zic că e kitsch, eu nu le împărtășesc opinia). E ca și cum vii la Cluj și asiști la construcția Teatrului Național. Evident, piața centrală e dominată de statuia lui Alexandru Macedon (i-am zis că am mers până la capătul lumii ca să-l întâlnesc:), care, însă, se numește "Luptător pe cal", din cauza grecilor, care îl revendică și pe Alexandru și însuși numele de Macedonia și blochează aderarea țării la UE (soluția temporară a fost luarea numelui de FYROM - Fosta Republică Iugoslavă Macedonia). Tat-su, Filip al II-lea (evident, statuia lui), e și el sub alias, "Războinicul", dar nimeni nu e păcălit de jocul ăsta politic simultan și corect și obraznic. Macedonia (inclusiv Skopje) te surprinde pentru că e mai musulmană decât știai (asta se explică prin 500 de ani de stăpânire turcească). Vezi destule femei cu vălul islamic, iar la doi pași de centru, dincolo de râul Vardar, dai peste Bazarul turcesc, care e o experiență de neuitat. Masa pe care am luat-o acolo a rămas pe locul 1 la capitolul culinar tot concediul - mâncare turceasco-europeană, porție regească, bere lângă (se pare că nu au o problemă cu consumul de alcool) și prețul... cam 14 lei, plus berea 4-5 lei?! A nu se rata casa memorială a Maicii Tereza (pe care maică și macedonenii și albanezii o revendică cu drag).
Ce n-am înțeles în Macedonia e de ce sunt atâtea gunoaie pe marginea drumului... Cât e drumul de lung și parcările de late, numai pet-uri (vezi poza pentru exemplificare). Apropo, drumurile sunt bune și în continuă expansiune - construiesc alte autostrăzi. Ce e enervant e că ai taxă de drum aproape din 10 în 10 km, dar nu e exorbitantă. Oricum, e mai bine s-o plătești în dinari decât în euro.
Nu m-am obosit să citesc prea mult despre situația lor internă, dar e clar că minoritatea albaneză e foarte puternică. Am văzut în Macedonia mult mai multe steaguri ale Albaniei (inclusiv din alea de 100 mp și catarge de 15 m) decât în Albania. Pe ansamblu, găsesc Macedonia drept o țară... nouă, cu multe localități în construcție, cu oameni primitori și relaxați.
Ohrid. Minunatul Ohrid. Un oraș medieval locuit și un lac răpitor de frumos (cel mai adânc din Balcani, unul dintre cele mai vechi din Europa, rezervație a Biosferei). Ohrid e unul dintre cele 2 lacuri de graniță ale Macedoniei cu Albania (al doilea e Prespa și lumea nu știe de el, însă excursia cu mașina de la unul la altul face toți banii, având în vedere că ajungi pe vârful muntelui și ai o panoramă incredibilă). Noi am stat în Ohrid chiar în cetate, în Pensiunea Old Town, unde recepționista (și mama ei, cu care am interacționat doar la plecare) încerca(u) să ne vorbească în românește! Chiar am reușit să-i povestim la final de zi pe unde ne-am plimbat, iar ea a reușit să ne avertizeze că drumul spre Prespa e cu multe serpentine și că trebuie să mergem încet. Apropo, drumul spre Prespa e un paradis pentru pasionații de mountain-biking sau de ciclism de enduring (cred că tocmai am inventat o denumire, din lipsă de cunoștințe de specialitate) și e minunat și pentru cine vrea să meargă cu cortul. Tot pentru cei mai aventuroși, să știți că sunt locuri în Ohrid unde se poate sta la cort gratis și se poate face baie departe de restul turiștilor/localnicilor. Noi am găsit apa prea rece, deci o baie în lac a rămas pe listă pentru data viitoare.
Încă o necunoscută despre Macedonia cu care am rămas din Ohrid e ce mănâncă oamenii ăia la micul dejun... nu găsești croissante nicăieri, nici omlete... La final ne-am mulțumit cu iaurturi, pentru că pizza chiar nu e o opțiune... Incident de culoare locală: am prins o nuntă și se pare că e absolut normal ca nuntașii să oprească circulația pentru a dansa. Nimeni nu comentează, nimeni nu claxonează. Se poate trece când se termină hora, deci 5 minute stai frumos pe fundul tău:
Albania. Prima impresie: grănicerii lor sunt niște șpăgari misogini nerușinați. Când am intrat în țară, ne-au întrebat dacă suntem pentru prima dată la ei (da, eram), ne-au tras deoparte într-un garaj închis, pentru un "control de rutină total" și au vorbit doar cu "Sebastian, my friend" (eu eram maxim o anexă). L-au întrebat ce lucrează și ce preferă - un control total al mașinii de o oră sau să-i invite la o cafea. Sebastian s-a arătat cam entuziast pentru gustul meu să le plătească cafeaua cu 10 euro, iar mie mi-a fost ciudă că n-am avut bancnote de 5 euro.
Ca tot românul aflat pentru prima dată în Albania, așteptam să vedem cum e situația în "cea mai săracă țară din Europa". Și aici am început să nu mai înțeleg nimic - satele lor arată mult mai bine decât ale noastre, toată lumea parcă avea casă nouă, cu etaj (toate arată la fel, cu baza pătrat; cred că au făcut proiectul o dată și l-au dat să circule în toată țara, ba l-au trimis și prin Macedonia), drumurile sunt ca la noi, dar au o limită de viteză îngrozitoare (de 40 la oră în localitate și 60 în afară, iar după ce primești amendă la Bumbești-Jiu pe singura porțiune decentă dintr-un drum de 30 de km aflat în construcție îi înjuri pe olteni și sufli și-n iaurt tot restul drumului), sunt pline orașele de mercedesuri... deci de unde mitul cu sărăcia? Poate a fost așa pe timpul comunismului, însă între timp o grămadă dintre albanezi s-au dus la muncă în Italia și s-au întors cu bani. De altfel, ei se prezintă mai degrabă drept "țara cea mai prăfuită din Europa", pentru că se construiește peste tot și se ridică praful. Ca soluție, în fiecare sat stau omenii cu furtunul de apă gata să-ți facă un "lavaj". Apoi mai e bine de știut că Tirana e cel mai nebun oraș din punctul de vedere al traficului (Istanbulul mi s-a părut rezonabil, la fel și Rabatul și Casablanca). Aici înveți că pe două benzi intră lejer 3 șiruri de mașini, dacă toți șoferii sunt atenți... dar să mor dacă înțeleg cum se poate parca. Am fost la 200 m de punctul de interes cel mai important, Piața Skandenberg, dar am renunțat la a o vizita, pentru că efectiv nu era niciun loc de parcare în tot orașul și ne-am îndreptat direct spre litoral. Nu înainte de a observa că fetele aveau mini-jupe super îndrăznețe și că am văzut fix 1 văl islamic, la o tanti bătrână - deci par a fi și progresiști dpdv religios (o fi amprenta anilor de comunism?). Aveam cazare în Durres, un fel de Mamaia a lor. Adevărul că și arată a Mamaia. Din patul de hotel vedeam marea, micul dejun a fost copios, apusul de soare - minunat, plaja și marea - cam ca la noi. Ce m-a deranjat și m-a determinat să vreau să plec a doua zi spre Muntenegru a fost faptul că plaja era neîngrijită - adică plină de niște arici de mare morți, de nu-ți venea să intri în apă... Sunt sigură că-i voi da Albaniei o altă șansă în viitor, pentru că suspectez că există locuri și mai frumoase și mai îngrijite, iar ca prețuri ieși mai ieftin decât în Constanța.
Muntenegru. Mai întâi, am rămas vreo 3 zile în cea mai albaneză/musulmană stațiune muntenegrină, Ulcinj. Am stat chiar în inima stațiunii, cu vedere la golf (mare loc de distracție pentru pirații de altădată) și fără să ne deranjeze chemările la rugăciune ale celor două moschei super apropiate de apartamentul nostru. Aveau pe acolo și cetate, cu panorama aferentă, apropo. Un lucru care m-a frapat într-o seară a fost să văd 3 copii de 3-5 ani dormind cu fața pe trotuar la distanță de 100 m între ei și sutele de turiști continuându-și plimbarea pe promenadă. Mama (aici e o serie lungă de întrebări) lor era și ea pe acolo, dormind la fel...
În zilele următoare ne-am stabilit mai aproape de Kotor, undeva lângă Port Montenegro (locul unde acostează ambarcațiunile bogătașilor - cei mai mulți ruși, cică) și am colindat (cu mașina) coasta în sus și-n jos. Kotor e un sit UNESCO frumos (data viitoare sper să nu ajung iar pe caniculă, ca să pot urca până în vârf, în cetate), dar un pic supraapreciat, aș zice. De exemplu, Split sau Dubrovnik și chiar Budva mi-au plăcut mult mai mult. N-am fost prea impresionată nici de Bar, unde am urcat în cetate, dar unde portul mi s-a părut banal. Kotor e cel mai scump loc din Muntenegru, din câte am văzut. De exemplu, nu găsești magneți sub 4 euro, în condițiile în care în Budva găsești aceeași calitate la 0,5 euro, nu găsești prânz sub 17 euro, față de un 12-13 în Budva etc. Din fericire, intrarea la muzeul dedicat pisicilor e numai 2 euro:)
La finalul zilei, Muntenegru e o țară superbă. Oriunde ai merge pe litoralul muntenegrin vei fi uimit - munte lângă mare, apă albastră, zone numai bune de baie și de poze. Vă pun mai jos niște fotografii la întâmplare. Și nu uitați să vă cumpărați smochine - se găsesc peste tot la comercianții de pe marginea drumului și sunt delicioase!!!
Pentru că nu vrem niciodată să ne forțăm limitele cu condusul, drumul de întoarcere l-am planificat din bucăți mici. De exemplu, în ziua când am văzut Budva, am trecut și printr-o fostă capitală, Cetinje (un fel de Sinaia a lor, unde, într-o biserică poți găsi și o mână a lui Ioan Botezătorul), am vizitat și Podgorica (aici am fost mai puțin impresionată - ne-a fost greu să identificăm o zonă de pus în album... și nici nu ne-am întâlnit cu handbalistele...) și ne-am cazat într-o stațiune de schi încântătoare și liniștită pe timp de vară, Kolasin (aici are loc ceva festival de tango, unde vin des și români - așa ne-a zis gazda noastră).
Drumul prin munții Muntenegrului este captivant, obositor și destul de periculos. Totuși, dacă respecți limita de 50-70, totul va fi bine. Am trecut și pe lângă locul unde s-a prăbușit autocarul cu români (l-am recunoscut după faptul că au legat un tricolor de balustrada podului) și mi s-a părut trist că atâția oameni au murit acolo...era un tunel, urmat de un pod, cum sunt altele peste 30 în apropiere; dacă nu ar fi avut viteză, nu s-ar fi întâmplat nimic...
Toate drumurile duc la Kosovo. Problema cea mai mare pe care am avut-o în toată excursia asta a fost că GPS-ul ne tot îndrepta spre Kosovo (și în Macedonia, și în Albania, și dinspre Muntenegru spre Serbia), doar că noi eram literalmente speriați de bombe. Așa că, la întoarcere, în loc să călătorim pe drum european. să traversăm Kosovo ca să ajungem în Serbia, ne-am trezit pe drumuri naționale, de munte, unde vedeai oameni o dată la 20 de km (ferească Dumnezeu să pățești ceva la mașină pe acolo)... Data viitoare, poate merită mers și în Kosovo, care e oricum așezat strategic în acea zonă... Chiar sunt curioasă să văd Pristina.
În Serbia am dormit în Nis, în buricul târgului, într-o mansardă recent amenajată (găsiți locația ușor pe booking.com, unde au cea mai mare notă din oraș). Un oraș de tranzit, potrivit pentru o plimbare de seară, brand-uit drept orașul unde s-a născut Constantin cel Mare.
***
Concluzie: Balcanii au multe de oferit. Data viitoare când mergem în Ohrid, cu siguranță dăm o fugă și până la Sofia, de exemplu. Sau, odată ajunși în Albania, merită mers spre sud și apoi în Corfu. Din Kotor ești la o aruncătură de băț de Dubrovnik și de Bosnia și Herzegovina și tot așa. Ca să nu mai vorbim că autostrăzile Macedoniei duc în Grecia:) Din punctul de vedere al bugetului, cazarea a costat în medie 21,7 euro pe noapte, deci chiar nu veți cheltui o avere.
