Vă avertizez din start că nu va fi cel mai simpatic post. E strict utilitar. Şi e pentru cei care, ca mine, cred că pot să ducă singuri la capăt un demers birocratic, fără a apela la firme intermediare.
Vorbesc aici despre cazul în care vă luaţi maşină second hand adusă din străinătate, posesoare de numere roşii, de la persoană fizică din alt judeţ, uşor evazionistă fiscal. Nu ştiu dacă e valabil pentru toate situaţiile, dar eu voi vorbi despre experienţa mea.
Trec peste partea în care vă alegeţi maşina, o căutaţi la dinţi etc. Căutaţi-o la acte. Musai să aveţi brieful mare, breiful mic, contract de vânzare-cumpărare, numerele din ţara de origine, copie după buletinul vânzătorului şi, la modul ideal, fişa de înmatriculare semnată şi ştampilată de administraţia fiscală din localitatea de domiciliu a vânzătorului, care să ateste că vehiculul poate fi vândut. La o adică – şi aşa a fost şi în cazul meu – merge şi fără.
Buun. Pasul 1: faceţi RAR-ul. Foarte important: cel puţin o parte dintre oamenii de acolo crapă de incompetenţă şi vă pot crea neplăceri. De exemplu, s-ar putea să sunaţi de 30 de ori pe zi şi să vi se răspundă o dată. Sau: s-ar putea să vă faceţi programare telefonic şi să vă zică să aveţi inspecţia tehnică periodică atunci când ajungeţi la ei. SĂ NU CREDEŢI! ITP-ul îl fac ei. În plus, ca să fiţi siguri că nu mergeţi degeaba cu maşina la ei, faceţi-vă programarea personal sau trimiteţi pe cineva, ca să aveţi o ţidulă de probă. Nu de alta, dar când Adi şi Seb mi-au dus maşina la RAR, cică nu era pe listă, deşi făcusem telefonic programarea! Eu nu aveam pe atunci CIV – că tot ei îl dau – şi am dat numărul breifului. Probabil le-a dat eroare în soft şi m-au tăiat de pe listă.
Pasul 2: de pe site-ul Prefecturii, de la secţiunea Serviciul permise auto şi înmatriculări, faceţi rost de lista documentelor necesare (v. Documentul cerere_inmatriculare.doc). Important e să extrageţi de acolo fişa de înmatriculare (FISA_super_noua.doc) şi cererea de înmatriculare (cerere_inmatriculare.doc). Vestea tristă e că nu găsiţi fişa de înmatriculare la Poliţia rutieră, că deh! trebuie să trăiască şi firmele de profil din zonă. Acuma mă gândeam să printez nişte fişe şi să le fac cadou Poliţiei...Altă opţiune ar fi, deci, să apelaţi, contra sumei de 20 de lei, la firmele de pe lângă Poliţia rutieră de pe strada Albac. Ca observaţie, nu vă îngrijoraţi că în fişa de înmatriculare se face referire la caseta F (care conţine datele maşinii), iar această casetă nu există. Am întrebat şi mi s-a răspuns că fişa e OK aşa cum se găseşte pe site.
Pasul 3: faceţi copii după toate actele. De exemplu, după Cartea de Identitate a Vehiculului vă vor trebui vreo 3.
Pasul 4: declararea maşinii la Primărie/Consiliul Local (pe Eroilor), în termen de 30 de zile de la dobândire. Nu de alta, dar în caz contrar se plăteşte o amendă de 25 RON. Pe de altă parte, aşteptând să-ţi vină rândul la camera 3 la Primărie pentru a-ţi plăti impozitul, e amuzant să vezi reacţia contribuabililor când funcţionarele îi informează relativ neutru că au o amendă de plătit. Deci, la Consiliul Local plătiţi impozitul pe anul în curs, dar şi TAXA DE INMATRICULARE, de 52 de lei. Foarte important e să primiţi pe fişa de înmatriculare viza că aţi plătit impozitul.
Pasul 5: mergeţi la Poliţie, pe Albac şi plătiţi la ghişeu taxa de talon (30 de lei; deci nu trebuie neapărat să o plătiţi la CEC), taxa de primă înmatriculare (trist, dar adevărat), iar la ghişeul unde predaţi actele plătiţi şi taxa pentru numere. Vă recomand să mergeţi la sfârşitul programului. De exemplu, eu am fost, a doua oară, joi seara, la ora 18.00 şi nu era nimeni în faţa mea. În aceeaşi zi, la 12.00, era plin. Apropo, joi e singura zi când se lucrează până la 19.00. Oricum, găsiţi orarul tot pe site-ul Prefecturii.
În rest, în maxim 24 de ore aveţi şi talonul şi CIV-ul completat cu numele vostru şi numerele. Conduceţi cu grijă şi nu uitaţi de dotările obligatorii ale maşinii (de exemplu: triunghi, trusă, stingător – 75 de lei în Carrefour).
