Invazia emo

M-am săturat! Nu mai suport! Totul are o limită! Şi eu mi-am atins limita de suportabilitate. De vreo 10 zile primesc de la Hudrea tot felul de bancuri şi ştiri legate de emo. Ţin să precizez că acum 10 zile nici nu ştiam ce e aia. Totul a început de la un banc. Ceva de genul: Un bătrân şi o bătrână văd pe geam ceva căzând de pe bloc. Baba zice că-i un avion, moşul o face proastă şi-i zice că e un emo. I-am zis lui Hudrea că nu ştiu ce e aia şi l-am rugat să nu-mi zică dacă e posibil să fiu mai fericită dacă nu-mi zice. Dar mi-a zis. Mi-a zis chiar că ăştia-s peste tot şi că o să mai aud de ei. M-am uitat la vreo două poze şi am sumarizat mental că sunt o combinaţie de desene animate manga şi rockeri prepuberi. Am reţinut asocierea şi eram gata s-o închid într-o cămăruţă a creierului. Dar am fost foarte naivă să cred că pot scăpa. Seara, mi-a picat în mână un ziar unde era o pagină despre emo. Unde ei ziceau că noi, lumea, nu înţelegem lamele la gât şi tăiatul, că cimitirele sunt loc de meditaţie şi că experimentele lor homosexuale sunt pledoarii pentru toleranţă. Dup-aia, am văzut că şi Cârcotaşii făcuseră o emisiune cu decor şi tematică emo. Şi Mircea Badea i-a menţionat. Butonând, am văzut că şi la OTV se vorbea de emo (vă daţi seama, ore şi ore de emisie...). Dup-aia mi-a trimis Hudrea ştiri cu nişte copii emo care s-au sinucis. Şi mi-a trimis şi bancuri. Gen: "Ce fac 5 emo într-o cameră? 4 se taie în colţuri, iar unul stă în mijloc şi plânge că nu este un colţ şi pentru el" sau "EMO = Eu Mă Omor" sau "Care e asemănarea dintre un emo şi maioneză? Dacă nu-i baţi bine, se taie"... Şi dup-aia am început să-i reperez pe câţiva pe stradă. Mai HOOOO!

O chestie amuzantă: mi-a trimis Hudrea un text care parodia o zi din viaţa unui copil emo. Acum înţeleg textul şi mi se pare simpatic. Problema e că apucasem să-l citesc (mărturisesc, parţial, că n-am avut nervi) cu mai mult timp înainte şi n-am înţeles nimic. Mulţumesc pentru iluminare!

Russia rules!

Dacă aş fi putut paria pe chestiuni de Eurovision, anul ăsta aş fi scos bani buni. Am vrut să câştige Rusia, am estimat că România va fi mai jos de locul 15 şi am văzut sus Armenia, Grecia şi Ukraina.

Ruşii mi s-au părut geniali la PR. În primul rând, l-aş fi votat pe Dima Bilan şi dacă ar fi apărut singur pe scenă, pentru că îl ţin minte din 2006, când a fost pe locul 2, dacă nu mă înşel. Piesa de atunci parcă îmi plăcea un pic mai mult. Dar dacă îi mai pui pe Marton şi Plushenko pe scenă, succesul e garantat. Cuplul Marton-Plushenko a fost foarte bine mediatizat în toată Europa, datorită spectacolului Kings on Ice. Sau ce mai, îl pui pe Plushenko acolo şi lumea e atentă.În plus, videoclipul pe care îl au e un foarte bun instrument de imagine. Oricum, mă bucur foarte mult că anul ăsta n-a luat bătaie Dima Bilan de la vreo pipiţă cu versuri facile şi picioare frumoase...

Cât despre România...am primit ce meritam, pentru că aşa ştim noi să alegem. Dacă punem în juriu mari muzicieni gen Socaciu şi mari jurnalişti gen tipa de la Libertatea, care ne vorbesc de pericolul de a ne ştirbi identitatea naţională prin trimiterea unor suedezi să ne reprezinte, locul 20 să ne mănânce! Am primit minimul de puncte la care ne aşteptam - adică de la ţările unde trăiesc români: Moldova, Spania, Israel, Portugalia, Irlanda. In rest, parcă am primit un punctişor de la San Marino, pentru partea italiană a piesei... Dacă mergeam cu Shine, pe lângă faptul că piesa şi vocile erau mult mai bune, cu sau fără campanie la faţa locului, am fi avut şanse la puncte de la ţările nordice. Încă o dată susţin că aşa ne-am aşternut.

Bullshit!

Am ajuns din greşeală azi la Purificarea. Mă bucur că am intrat gratis, că altfel mi-ar fi părut foarte rău după bani. Nu-mi pasă de ce zic esteţii şi profunzii, dar mie mi s-a părut pur bullshit. Nu, nu mi s-a părut şocant. Scene de amor homosexuale, împingerea unei ţevi prin fundul unui bărbat, tăiere de limbă, mâini, picioare, penisuri, gâturi, spâzurare, injectare – sunt ok, I can handle it. Cea mai şocantă mi s-a părut scena în care un personaj a fost silit să-şi lingă urina de pe podea – şocant pentru că m-am gândit direct la incalificabilul fenomen Piteşti. Pe de altă parte, cred că am înţeles şi mesajul – purificarea fiecărui personaj prin suferinţă. La sfârşit am rămas cu întrebările: Aşa, şi? În plus, de ce aşa?

Nu-mi pasă că a primit nush câte premii şi că e regizor Andrei Şerban. Dacă împăratul mi se pare gol, voi spune ce văd. Dacă Pavarotti ar fi cântat manele într-un decor reuşit, tot bullshit aş zice că e. Actorii au fost foarte buni, dar trebuie să aibă şi ce juca. Ce dracu, nu mai scrie o Andromaca, un Romeo şi Julieta, o Scrisoare pierdută...? Măcar e bine că mi-am înţeles limitele digestiei artistice.

Vă mai dau nişte exemple de bullshit cu etichetă atractivă. Pun mai jos un fragment dintr-un post care a rămas nepublicat:

Am avut de ales între a vedea Planet Terror (poate nu-i ăsta titlul original, dar e pe aproape; ce mi-e Căcat Gheorghe, ce mi-e Căcat Vasile)şi Atonement. Film de Tarantino (în fine, produs şi făcut după reţeta lui) versus adaptare după o carte a unui scriitor de mare succes, film cu nominalizări la Oscar şi despre care ştiam doar că e trist. Instinctul meu ţinea cu Atonement (poate şi datorită stării pe care o aveam la ora proiecţiei), dar m-am lăsat convinsă de argumentul raţional al altcuiva că Tarantino e tare şi că orice film de-al lui e interesant. Instinctul (aici tradus şi prin experienţă) îmi zicea să nu mă uit înainte de a citi un sinopsis, nişte opinii, un ranking pe IMDB, ceva... Şi ce-a ieşit? Câteva zeci de minute pierdute din viaţa mea cu o porcărie. Un amestec grotesc („cu intenţie şi viziune artistică”, ştiu, stiu...) de Scary Movie, Mumia, Thriller (clipul lui Michael Jackson), Kill Bill, I Am Legend, Die Hard şi scuze dacă-mi scapă ceva. Măcar la Scary Movie poţi să râzi în hohote, dacă suporţi genul. Oricum, un film de la care aş fi plecat dacă eram la cinema, iar aşa că am fost acasă, am găsit lucruri mai bune de făcut. A mai fost odată un film în competiţia TIFF la fel de kitsch şi de nul, dar bine că nu-mi amintesc cum îi zicea. Ştiu doar că stăteam lângă Radu Mihăleanu (Trenul vieţii, Va, Vis et Deviens) care era în juriu şi care privea consternat şi jenat „opera” regizorului aspirant cu viziune înţeleasă şi apreciată doar de câţiva esteţi cu stea în frunte. (Apropo de I Am Legend – altă imbecilitate. Parcă ar fi fost The Descent, dar cu Will Smith. Singurul motiv pentru care m-am uitat până la sfârşit a fost că la început a apărut Emma Thompson şi vroiam să văd când mai apare. N-a mai apărut. Aici s-a aplicat principiul puştii lui Cehov sau strategia lui Hitchcock din Psycho?). Din fericire, pentru a-mi tăia greaţa, am văzut şi Atonement şi am putut spune cu satisfacţie I TOLD YOU SO!!!

Apropo de bullshit: căutaţi emisiunea omonimă a lui Penn şi Teller pe You Tube. E mortală!

Bella Italia

Hotărât lucru: Italia e cea mai frumoasă ţară în care am fost până acum. Săptămâna petrecută la Roma şi Florenţa a fost minunată. Aş putea să povestesc pe 10 pagini, dar cred că ar fi mai bine să vă convingeţi singuri. Voi spune doar că Roma e senzaţională (cel puţin eu am fost foarte impresionată de istoria şi monumentele ei), iar Florenţa e foarte şic, intimă, medievală şi modernă în acelaşi timp (şi mai accesibilă ca preţuri decât Roma). Cu siguranţă, vreau să revin şi vreau mai mult. Probabil iau un Wizzair de weekend spre Milano, cândva anul ăsta... Am şi chestii negative/ciudate de spus, dar le-aş lăsa pe alt post... Oricum, de acum mă pun pe căutat filme făcute la şi despre Roma.

Nu uitaţi de 2%!

Până în 15 mai mai puteţi direcţiona 2% din impozitul pe care îl plătiţi statului către un ONG, o bursă privată sau un cult. Dacă aveţi venituri doar din salarii, trebuie să depuneţi la Finanţe declaraţia 230 şi fişa fiscală pe 2007, iar dacă aveţi venituri şi din alte surse, trebuie să completaţi declaraţia 200. Ceea ce vă interesează e ultima secţiune a declaraţiei. Dacă sunteţi în a doua situaţie, e obligatorie depunerea declaraţiei, dar problema e că majoritatea sunt în prima situaţie şi nu sunt obligaţi să depună declaraţia de venit. Prin urmare, faceţi un efort şi mergeţi până la Finanţe. Primiţi formularele acolo sau le puteţi descărca de pe site-ul ANAF.

Eu susţin campania 2% pentru SMURD, iar dacă vi se pare şi vouă util, găsiţi aici datele pe care trebuie să le treceţi în declaraţie.

PS: Vreau să fac explicit faptul că dacă aveţi venituri şi din salarii şi din alte activităţi, pentru a redirecţiona cei 2% trebuie să depuneţi atât D 230, cât şi 200 (mie nu mi-a fost clar până când n-am ajuns la ghişeu). În plus, am aflat că nu trebuie să depui personal declaraţia (deci puteţi stânge declaraţiile semnate de la toţi prietenii şi poate să le depună o singură persoană), însă trebuie să o depui la un ghişeu ANAF din localitatea de domiciliu. Deci, vă puteţi trimite părinţii, fraţii, surorile, prietenii să v-o depună, dacă ei locuiesc în localitatea de domiciliu şi voi nu.

PPS: Am aflat că fişa fiscală nu e obligatorie şi că la Cluj se primeşte D 230 şi fără ea...Ceea ce e normal, că angajatorul a depus-o deja pentru tine...

PPPS: Am formularele şi vi le trimit, dacă vreţi...