Up-date campania anti-rable

Poate unii dintre voi îşi amintesc entuziasmul cu care anunţam că am raportat o rablă la Primărie şi că instituţia în cauză a trimis în termen de 7 zile doi agenţi să constate şi să someze... Între timp, în termenul legal de 30 de zile, am primit şi o scrisoare în care eram anunţată că rabla stă într-adevăr abuziv acolo şi că va fi ridicată. Toate astea se întâmplau în luna martie. Între timp, sătulă să mai aştept ziua cea mare, am mai sunat o dată la Primărie. Mi s-a spus că mai durează. Până la 6 luni, chiar. Motivul ar fi procedura anevoioasă. De exemplu, se doreşte evitarea situaţiei în care proprietarul îi dă în judecată "că aveam zeci de milioane în maşină" (sic! sic! sic!).

Prin urmare, mie mi-e clar că acest serviciu public nu funcţionează. Aşadar, dle. Boc, dacă tot semnaţi frumoasa scrisoare de înştiinţare, n-aţi dori să vă mişcaţi mai cu talent? Daţi un telefon de la Bucureşti or something...

To have or not to have...

...CV pe blog?

O colegă m-a întrebat de ce nu am CV-ul pe blog. Eu am zis că am o scurtă descriere şi că e de ajuns pentru un blog personal. Ar fi oare cazul să folosesc acest blog şi în scop profesional? Pentru a mă găsi clienţii, recruiterii, persoanele cu interese similare? Şi atunci poate ar trebui să scriu mai mult despre training şi, eventual, mai puţin despre lucruri diverse? Voi ce ziceţi?

Chestii

1. Încep tot cu presa. Ia uitaţi logică:
"Conform informatiilor oferite de Politia Rutiera Salaj, soferul autocisternei are 22 de ani si lucreaza pe masina implicata in accident doar de 4 luni, motiv pentru care politistii nu omit posibilitatea ca soferul sa fie lipsit de experienta." (monitorul)

sau

"Faptic, traficul de pasageri a crescut spectaculos, cu 80% faţă de anul trecut, aspect care nu a trecut neobservat de ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, care a declarat cu ocazia vizitei făcute la Cluj: Creşterea numărului de pasageri de la 380.000 la 900.000 este spectaculoasă. Dezvoltarea Clujului este legată de Aeroport, iar noi vom sprijini acest lucru.” (Cetăţeanul clujean)

2. În locul singurei biblioteci în care se găseau cărţile mele, Biblioteca Academică, de pe Şincai, s-a deschis un magazin de haine second hand...

3. Revista Cariere este extra nice. Nu ştiu prin ce împrejurări am ajuns în baza lor de date, dar de câteva luni primesc revista gratis. E super fain!

4. Nu ştiu ce dracu s-a întâmplat, dar de câteva zile tot primesc mesaje de la hi5. Eu, care m-am ţinut departe de reţeaua respectivă şi care am şi uitat că am cont. De fapt, primesc zeci de mesaje pe zi, adresate lui Darlaci. De la oameni care mi-au acceptat cererea de prietenie. WTF is going on? Cum scap?

Presa pe care o merităm?

Am primit de dimineaţă sfatul de a citi un articol şi am intrat pe site-ul Cotidianului. Nu m-am abţinut să citesc şi alte lucruri. Inclusiv comentariile cititorilor. Cert este că acum mă simt pângărită. Capul meu a fost invadat de abjecţiile unora dintre comentatori. Printre abjecţii - lipsa de logică, atacurile la persoană şi insultele. Nu numai că mă doare mintea, dar aproape că mă doare fizic să văd atâta prostie. Toţi cei care scriau acolo (inclusiv autorii articolelor, care răspundeau comentariilor) simţeau nevoia acută să aibă ultimul cuvânt, să-şi impună punctul de vedere. Toată lumea se crede la debate. Ieri am citit un lucru care m-a pus pe gânduri şi care m-a făcut să apreciez mai obiectiv valoarea debate-ului: există mai multe diferenţe între debate şi dialog, cea mai importantă fiind că debate-ul trebuie să aibă un câştigător, dialogul nu. Cred sincer că e nevoie de mai mult dialog. Peste tot.

Şi încă o mostră de prostie în presă, de data asta din partea "jurnalistelor" şi celor care au un cuvânt în publicarea articolelor. Priviţi titlu de articol în Clujeanul: "Ce ţi-e şi cu Pula şi Figa". După care se încearcă o paralelă reportericească (între două localităţi care n-au în comun decât apartenenţa la o categorie toponimică licenţioasă. Şi aceea, pentru connaisseuri). În aceste momente mă bucur că nu mai lucrez în presă şi nu pot fi considerată colegă cu distinsele autoare.

TIFF 007

Ok, ştiu că sunt defazată, dar numai acum am ajuns să scriu despre asta... Pentru mine a fost 006, pentru că doar atâtea filme am apucat să văd. Tragica statistică se datorează faptului că 6 zile din timpul festivalului am fost plecată în Harghita, pentru două traininguri...

Să vorbesc mai bine despre ce am apucat să văd:
- Karoy - dudăăăăă. A început ca un Borat/Păcală. Personaj malefic, dar simpatic. A sfârşit cu dorinţa tuturor de a pleca din sală. La final, personajul îşi sufocă mama bolnavă, la cererea ei. Şi se duce spre soare apune. Doi băieţi lângă care stăteam în sală au strigat "Ura!" de fericire că s-a terminat.
- Be Like Others - documentar despre schimbările de sex în Iran. Făcut de o expată. L-am găsit relativ subţire ca documentare. M-a ajutat să înţeleg subtilităţile (de exemplu, ce e aia căsătorie de o oră) faptul că în 2004, la Festivalul celor 3 Continente, de la Nantes, am mai văzut un documentar despre tabuurile sexuale în Iran. Oricum e aberant şi halucinant argumentul că homosexualitatea trebuie pedepsită (cu moartea) întrucât reprezintă un păcat, iar transexualitatea e acceptată, pentru că nu e pomenită în Coran. Bine că nu le ştia Mahomed pe toate!
- Lumi diferite (?) - Un film bun, din Danemarca, despre dilema unei fete martoră a lui Iehova care se îndrăgosteşte de un non-martor. Lumea a aplaudat, mai ales pentru că a fost inspirat dintr-un caz real. Echilibrat făcut. Din nou, cu argumente halucinante din partea prozeliţilor...
- Povestea 52 - grecesc, din competiţie. Mi s-a părut că e Vecinul (un film norvegian, văzut acum vreo 2 ani la TIFF) reloaded. Poate pentru că e făcut după o carte. Regizorul mi s-a părut cel puţin stupid la sesiunea de Q&A, pentru că nu-şi amintea exact ce carte era şi de cine a fost scrisă...
- Aventurierii - succes la public. Păcat că eu am moţăit. În rest, am turnat o jumătate de sticlă de apă pe mine, să stau trează. Mi-a plăcut să recunosc în film unele locuri vizitate...
- În fiecare zi e duminică - destul de bun. Film de absolvire. Inspirat dintr-un caz real. Văzându-l, m-am gândit la Cu sânge rece...

În rest, observ că festivalul ăsta, care mi-e foarte drag, nu reuşeşte să crească. A rămas cu eterna problemă a subtitrărilor, ba chiar a avut anul ăsta şi probleme cu cozile la bilete...Unele gafe pot fi evitate, dar cică nu e destul timp. Chiar dacă Adi era la tehnic, trebuie să spun că la filmul iranian a fost penibil să nu existe subtitrare în română. Noroc că 99% dintre spectatori ştiau engleza. Cine n-a ştiut a plecat de la început. De asemenea, la Drive in am înţeles că a fost dezastru la filmul în portugheză (subtitrare cu alb în română, peste subtitrarea cu alb în engleză...). Tocmai mi-am amintit o gafă din trecutul TIFF-ului. Acum câţiva ani, filmul de pe locul 1 în clasamentul general a fost un film studenţesc, Visul ceh. Am vorbit cu regizorii de vreo două ori. A doua oară a fost pe treptele Teatrului, când ei erau şocaţi şi nemulţumiţi că premiul publicului a mers la Moartea domnului Lăzărescu. Nimeni nu-i anunţase că premiul se dă doar pentru filmele din competiţie...Din păcate, n-au primit nici măcar o diplomă simbolică... Prin urmare, aştept din ce în ce mai mult de la TIFF, dar nu mi se arată. Şi îmi pare rău că e şi din ce în ce mai prost promovat...