Zurich, Lucerna, Basel

 A 5-a ieșire a lui 2021 a fost în fereastra pe care orice pasionat de călătorii o așteaptă cu nerăbdare și o fructifică: minivacanța de 1 decembrie.

Din nou, preț de bilet avatajos, luat cu 2 luni înainte de la Wizzair, cu destinație Basel. Avion plin și oameni care mergeau în toate direcțiile de acolo - Franța, Germania, Elveția.

De la aeroportul Basel am mers spre gară și am luat un tren direct spre Zurich. De la început, prețurile încep să te lovească. Un franc elvețian e cu 5% mai mic decât euro, deci o să vă faceți o impresie. Drum de o oră și un pic cu trenul, 35 de franci... 20 de minute cu autobuzul, 6 franci... așa, pentru început...

*

Zurich-ul ne-a întâmpinat înnorat, dar pregătit de Crăciun. Cohorte de turiști stăteau la coadă să intre în magazinele marilor branduri de lux din industria fashion, pe când sute de oameni obișnuiți invadau străzile într-o frenezie pe care eu am asociat-o cu căutarea cadourilor de Crăciun. Un oraș în care ne-am bucurat de centru, admirându-l de pe un mal și de pe celălalt al Limmatului. Recomandări de sezon: [Citește mai mult]

Malaga, Ronda, Marbella

În ciuda pandemiei, anul 2021 a fost unul încărcat în materie de călătorii pentru noi. Ieșirea nr. 4 în afara țării a fost în zona Malaga. Când prinzi prețuri de 100 de lei pe sens pentru Spania - îți.iei.bilet.fără.discuție.

*

Málaga, capitala Coastei Soarelui, e în Andalucia, un loc pe care l-am pus pe listă cândva demult în trecut - acum vreo 15 ani, când Sebi a primit într-un proiect internațional un tricou pe care scria "Junta de Andalucia"... ei, a venit și timpul... Era în a treia săptămână a lui octombrie, anno Domini 2021...un foarte bun mod de a-ți lua adio de la vară...

Am aterizat seara, la 21:30 și am luat ușor autobuzul care te duce în centru (plata la șofer). Am remarcat de la început infrastructura, în special bulevardele largi. Cazarea ne-am luat-o exact în centrul istoric, deci într-o primă plimbare am văzut Teatrul Roman, Catedrala, muzeul Picasso (căci este orașul de baștină al lui Picasso), străduțele șic și multele restaurante și terase pline ochi de turiști. Câteva observații: [Citește mai mult]

Iubire creștinească

 În drum spre Campionatul de Tenis de Masă (vezi postarea anterioară), pe autobuzul 30, am asistat la o conversație pe care nu cred că mi-aș fi putut-o închipui singură. Genul ăla de crâmpei de realitate care îi inspiră pe scriitori și care sunt puse într-o carte. Bine și pe blog, în cazul meu.

*

Două bătrânici. Una vorbește despre o ea, malefică. N-am prins de la început despre ce era vorba, dar bătrânica zice, în concluzie:

- Și tu, Lenuță, poate o trăznește Dumnezo.

Lenuța nu zice nimic, dar e un pic stânjenită.

Povestitoarea nu și-a încheiat povestea. Continuă cu un alt episod cu malefica.

- Și când a luat o grămadă de bani de la APIA, i-am zis: "Dă-mi și mie din ei, că pământul a fost a' lu mama și a' lui tata, nu al tău". Dar mi-a zis că nu-mi dă nimic.

Lenuța nu se bagă.

- Și tu, Lenuță, poate o spânzură Dumnezo.

Se vedea pe Lenuța că ar vrea să ajungă la destinație cât se poate de repede, dar era prizonieră. Așa că a început o conversație sigură:

- Oare când scăpăm de pandemia asta?

Campionatul European de Tenis de Masă

 ... a fost organizat la Cluj.

Echipa feminină era campioană en titre, și-a respectat blazonul și a ajuns în finală.

Am urlat și am aplaudat cât s-a putut, însă aurul a fost câștigat de Germania.

La băieți, ne-am atins obiectivul și am ieșit din grupe.

Ce vreau să povestesc e ce se strigă din tribune, cu accent pe faptul că nu întotdeauna suporterii sunt de ajutor.

S-o luăm pe rând.

Prima categorie de scandări este cea a numelui sportivului. Toate bune aici: "E-li-za!", "Ber-ni", "Da-na" (aici nu știu dacă Danielei Dodean-Monteiro i se zice Dana sau nu. S-a prins că despre ea e vorba și nu cred ca a fost vreo problemă).

A doua categorie e cea a încurajărilor generice: "România!", "Luptăm, luptăm și câștigăm", "Pentru noi, luptă pentru noi" (de ce să lupte sportivii pentru noi și nu pentru ei înșiși n-am înțeles niciodată).

Și ajungem la ultima categorie, cea în care suporterul vrea să fie suportiv, dar strigă lucruri care pe mine, dacă aș fi sportiv, m-ar enerva. 

• De exemplu (când sportivul era condus): "Adună-te!", "Revino-ți", "Turează motoarele!". Nu era mai cinstit un "Pe ei, pe mama lor!" sau scandarea numelui?
• Când fetele erau conduse 2-0 în finală de Germania, Daniela Dodean-Monteiro, aflată la ultimul meci la națională, era ultima șansă a echipei. O înfrângere însemna pierderea partidei. Dar Dana a luptat și, încet-încet, ne-a dat speranțe. Lumea a început să strige: "Salvează-ne!". Chiar ne-a salvat pe moment, dar nu știu cât de mult i-a plăcut să audă acele... încurajări.
• Când echipa juca bine, se auzeau încurajări ca niște obrăznicături. Striga unul "Eleganță. Rafinament. Simplitate". Și i-a zis asta și lui Ovidiu Ionescu și Elizei Samara... Cred că aș fi fost perplexă în locul lor.
• Când era clar că vom bate Franța în semifinale la fete, era un deștept care striga "A la maison!". Iar la final a strigat "C'est pas Champes-Elysees, c'est Champs-Eliza!". Isteț, nu?

Oricum, unele dintre scandările astea erau deliciul unor spectatori. Era un suporter care striga tot timpul "Luptă pentru noi! Come on!". Era atâta de ilară adăugirea aia în engleză (pronunțată mai mult "Coman"), încât de câte ori omul începea cu "Luptă pentru noi", erau unii care adăugau cu un chicot "Come on!".

La final, a fost doar argint. O medalie muncită de un trio de aur, de care ne va fi dor. Nu mai știu în ce sport mai vedem argintul ca pe un semi-eșec. Fetelor, nu s-a scandat, dar meritați "Bravo!" și "Mulțumim!". De asemenea, echipa de băieți are viitor: "Come on!"

Sicilia

Când ai zbor din orașul tău către Catalnia la 119 lei pe sens... îți.faci.rezervare.punct.

*

Așa a început un super-agreabil city-break de 3 zile jumătate, în care am bifat Catania, Taormina și Siracuza. Perioada 24-28 august.

*

Catania a fost un oraș de tranziție pentru excursia noastră. Gazda s-a oferit să ne ridice de la aeroport seara (am plătit 20 de euro, în condițiile în care taxiul ar fi fost 25-30... pe de altă parte, probabil am fi găsit un autobuz la 1 euro, însă am ales să nu căutăm). Tot ea ne-a dus în zona în care se mănâncă, în mod tradițional, carne de cal la grătar... dar am ales să mâncăm în altă parte.

Centrul Cataniei arată impresionant seara și mai puțin impresionant ziua, când îți dai seama câte clădiri ar avea nevoie de renovare... Drumul pe care l-am făcut pe jos din centru la gară ne-a dus prin niște cartiere lipsite de strălucire. Sicilia e o zonă relativ săracă a Italiei și asta se vede pe clădiri. Am văzut apartamente la 1000-1100 EUR/mp.

Câteva ore seara și câteva ore dimineața îți ajung să-ți faci o impresie asupra orașului. Merită să te pierzi pe bulevarde, în parcuri și, desigur, să mănânci canolli la cea mai celebră cofetărie, Savia (mă rog, îți iei canolli la pachet și îi mănânci în parc, că e greu să prinzi masă). Deci, iată, momentul acela din Nașul:

Leave the gun, take the canolli!

*

Drumul cu trenul de la Catania la Taormina durează cam o oră și costă vreo 5 euro, dacă nu mă înșală memoria.

Taormina are un vibe deosebit. Ne-am simțit extrem de bine aici, deși am avut o oarecare strângere de inimă referitoare la faptul că o cazare la hoteluri decente costă 600-700 de lei pe noapte.

Ce să faci în Taormina? Să te plimbi pe Corso. Să mânânci!!! Să mergi la plajă. Să urci sus, pe cetate. Să stai în parc. Să te dai cu cabina. Să vizitezi teatrul antic. Să te duci pe Corso, din nou și din nou. 

Pro tip: de la gară spre centru ia autobuzul - costă 1 euro - în loc de taxi - 25-30 de euro.

*

Poate vă așteptați deja să zic ceva despre Etna. Da, Etna e aproape și multă lume merge acolo din Catania sau din Taormina. Excursiile organizate cu autocarul costă vreo 80 de euro. Noi am ales să nu facem acea excursie, din motive subiective: am urcat deja pe Teide, în Tenerife, care cred că e culmea experienței de vulcan din Europa de sud.

*

Ultima destinație a mini-vacanței: Siracuza. Am luat trenul 2,5 ore din Taormina (vreo 10 euro biletul). Un sicilian autentic mi-a spus că e frumos pe Ortigia. Dacă te uiți pe hartă, vezi că Ortigia e unde e orașul vechi. Ne-am cazat la Piazza Duomo nr. 1. Mai bine nu se putea. Cost cu mic dejun inclus: 500 de lei pe noapte.

Sunt unele orașe cu care rezonezi de la prima vedere. Așa a fost Siracuza pentru mine. De la gară până în centru îmi spuneam la fiecare pas: "Orașul ăsta îmi place mult de tot!"

Ce să faci în Siracuza? Să te plimbi pe străzi. Să mănânci!!! Să te duci la plajă. Să vizitezi biserici. Să te tot plimbi. Să înveți despre cel mai de seamă fiu al urbei, Arhimede. În paranteză fie spus, am devenit obsedată de Arhimede. Probabil cel mai mare geniu al omenirii până la Leonardo da Vinci. Am petrecut ore în șir citind despre el. Ansamblul sculptural care i s-a ridicat e absolut senzațional (nu ca locație, ci dpdv al conceptului) - îți explică în simboluri contribuțiile pe care Arhimede le-a avut la știință. De la legea cu corpurile scufundate în lichid, la calculul lui pi, la geometrie, la legea pârghiilor, la proprietățile oglinzilor... Și când te gândești că a trăit între 287 și 212 î.e.n. Absolut uimitor. Dacă am simțit vreodată nevoia să îngenunchez în fața unei statui, a fost în fața statuii lui Arhimede...

Și cum să nu iubești un oraș în care municipalitatea are grijă de pisici?!

*

Și pentru că ne-a plăcut așa de mult în Siracuza, era să rămânem, din greșeală, acolo. Credeam că va fi simplu să luăm trenul spre Catania într-o sâmbătă dimineața, dar n-a fost așa. Nu mai erau bilete și am avut noroc că o doamnă conductor ne-a zis că stația de autobuz era după colț. Și am prins la mustață unele dintre ultimele bilete și astfel am ajuns la timp la aeroport. Lecția? Rezervați-vă biletele de întoarcere la timp, online, fie la tren, fie la autobuz.

*

Urmarea la acestă excursie e că ne-am uitat la Nașul 1, 2 și 3 pe HBO. Pe curând, Sicilia!