Adam Lambert

Ştiţi cine este Adam Lambert? Nu? Hai să facem un pariu că peste 2 ani o să ştie toată lumea cine e, iar în 15 ani o să fie înscris în galeria artiştiştilor internaţionali emblematici. Ca să vă explic: băiatul ăsta e un talentat descoperit de American Idol. Un cântăreţ care poate lua o piesă pe care ai auzit-o de 1000 de ori şi s-o transforme în ceva original şi memorabil. Ca, de exemplu, Believe de Cher sau Crying de Aerosmith.

Adam Lambert e un star rock, un gigant în devenire. N-a câştigat Idolul şi pentru asta s-au vehiculat două explicaţii: 1. înainte de finală s-au publicat nişte poze cu el sărutând un bărbat, iar America profundă nu era gata să voteze un idol gay; 2. celălalt finalist a beneficiat de un sprijin neverosimil din partea oamenilor din statul lui - în medie, fiecare a votat de 19 ori (mda, şi mie-mi miroase a fraudă).

Ideea e că abia aştept primul album al lui Adam, primul videoclip, primele compoziţii, primele colaborări. Mai jos, nişte înregistrări din concurs.

Cryin'



Black or White



Ok, se pare că au dispărut toate înregistrările bune de pe You Tube (cele din concurs, zic)...ce ţi-e şi cu legea drepturilor de autor...

Ar trebui să vedeţi şi Mad World (Tears for Fears)...

Ştiri despre Noor

Cred că o să-mi fac o rubrică lunară în care să descriu faptele de drăgălăşenie ale lui Noor, să pun poze şi filmuleţe cu ea. Apropo, am primit o cameră foto foarte mişto de ziua mea şi am suficientă memorie pentru mii de poze cu Norişor (which is short for Noor:).

Pe scurt, nu există zi în care Noor să nu facă vreo chestie notabilă. Ba chiar aş putea crea blogul lui Noor. În fiecare zi e incredibil de dulce. De exemplu, în modul în care mă trezeşte pentru a-i da mâncare, în modul în care se cuibăreşte în braţe sau pe piept pentru a primi afecţiune sau pentru a dormi, în modul în care se joacă fascinată cu fiecare bucată de celofan, în modul în care încearcă să prindă bilele la snooker sau la fotbal la televizor etc.

Un episod notabil a fost că draga de ea a intrat în călduri la doar 5 luni (asta ar veni la 14 ani, în timp omenesc). Evident mieuna ca toţi dracii şi nu ştiam ce are. Din fericire, a doua zi era programată la veterinar pentru un vaccin şi a primit la pachet şi o injecţie anti-călduri. I-a trecut în circa două zile. Între timp, tigrişorul de pluş Joly a încercat s-o consoleze urcându-se pe ea. Dar a dezamăgit-o. Am luat şi o decizie etică - de a o lăsa să facă un rând de pui. Iar pentru asta o să-i găsesc un motan persan.

A, da, între timp am dus-o şi de revelion la Vişeu cu noi.

Iacată nişte poze pe care le am la îndemână.

Noutăţi

Deci, ca lucruri pe care le-am ţinut pentru mine, cu scopul subliminal de a le împărtăşi (fiecare constituind subiectul unui post ulterior): I love Noor, Adam Lambert, Texas Holdem, Survivor.

3 filme şi toate 3...

...de văzut. În ordinea în care am avut eu onoarea:

1. Avatar. Dacă aş face un interviu cu James Cameron, prima întrebare pe care i-aş pune-o ar fi "Dle Cameron, aveţi pisici, nu-i aşa?". Pentru că e evident din film. Na'vi sunt o combinaţie de oameni cu pisici. Irisul, urechile, profilul, coada, mişcările - toate sunt de pisică. Filmul e o utopie înduioşătoare, dar filme ca Gamer şi Surrogates au mai ştirbit din originalitatea ideii de a-ţi controla corpul la distanţă. În rest, efecte speciale foarte bune şi potenţial de trilogie. Va fi, foarte probabil, cel mai bine vândut film din istorie. Şi merită.

2. The Invention of Lying. Un scenariu genial, distribuţie excelentă, o comedie intelectuală, care m-a surprins prin idee. Şi ce idee simplă! (Aş fi vrut să scriu eu scenariul la filmul ăsta). Zice aşa: într-o lume în care nimeni n-a minţit şi toată lumea răspunde sincer la întrebări, cel care spune prima minciună devine profet şi nimeni nu pune la îndoială nimic din ce zice. A, da, profetul devine şi putred de bogat şi se alege cu ce femeie vrea el. O altă abordare despre invenţia lui Dumnezeu.

3. Holmes. Un film cu doi actori excelenţi. Mie Robert Downey Jr. mi s-a părut British get beget. Doar că mai frumos. Scenariul, abordarea, efectele sunt toate actuale. Şi mă bucur că m-am prins de una dintre crime înainte de elucidarea ei (cea cu ploaia falsă).

Alte recomandări pe anul ăsta?

Ho-ho-ho

Eram în Ocna plângându-mă de o primă zi de Crăciun prea liniştită şi plicticoasă, pe când, bag seama, creierul meu s-a gândit să schimbe ceva. Aşa că în dimineaţa de 26 decembrie, pe când mă aflam în baie, ca tot omul, mi-a tăiat filmul. Cumva m-a şi anunţat, astfel încât am avut timp de reflecţii gen "ce ruşine ar fi să mor pe budă", "ar fi bine să deschid uşa, să mă găsească cineva", "oare n-ar fi bine să deschid uşa înainte să mă spăl pe mâini?", "oare n-ar trebui să strig?", etc. Îmi amintesc bătăi disperate în uşă din partea părinţilor şi-mi mai amintesc o picătură de sânge căzând pe gresie, de undeva din zona capului, spre uriaşa mea mirare (nu-mi aminteam să mă fi lovit). Următorul episod la care am fost trează era cu mine întinsă pe pat şi cu părinţii răsuflând (mai) uşuraţi lângă mine. Aveam deja o compresă pe arcadă - căci da, mi-am spart-o. A urmat vizita doctorului de familie care mi-a zis că mi se trage de la tensiunea mică, şi vizita la urgenţe, pentru o sutură. 5 aţe. Partea bună în a te afla într-un oraş mic e că ştii exact unde să mergi şi pe cine să cauţi. Dacă mi s-ar fi întâmplat în Cluj, n-aş fi ştiut unde să merg. Am avut noroc să fie de gardă un medic chirurg foarte bun, deci cred că n-o să am urme pe termen lung. Atâta doar că acum arăt ca un boxer care a încasat-o ca lumea sau ca cineva care s-a machiat de speriat de Halloween. Ce mai, am încurcat sărbătorile... În curând şi poze ;)