Despre Carmen [şi câteva menţiuni despre fotbal]

Fusei duminică la meci. De handbal feminin, în caz că vă întrebaţi. Dacă v-aţi gândit automat la fotbal, să vă fie ruşine! Mie echipele din Cluj ce practică "sportul rege" nu-mi provoacă niciun fior. Alt sport la care v-aţi fi putut gândi şi la care mă duc este baschetul. Dar duminică a fost zi de handbal. "U" Jolidon a jucat în sferturile Cupei Cupelor cu croatele sponsorizate de o celebră firmă de vegeta. De altfel, o super echipă, venită din Liga Campionilor. Podravka Koprivnica.

Clujul a intrat greu în meci, iar la pauză speram doar să egalăm în repriza a doua şi mă obrăzniceam să cred că putem bate la 3 goluri. Personal, am fost cu ochii pe Carmen Amariei, care e o jucătoare senzaţională. Un fel de superstar pe teren. Câştigătoare a Ligii Campionilor. Dacă am avea un star system ca americanii, ar urmări-o paparazzi pe stradă ca pe Shaq... Dar suntem doar la Cluj. Unde, oricum, mulţi o admiră. În prima repriză a fost excesiv de generoasă cu pasele, iar finalizările colegelor ei nu au fost strălucite. Mi-aş fi dorit să tragă mai des la poartă. Dar poate dorea să-i demonstreze lui Tadici, prezent în sală, că nu mai e egoista de altădată...

În a doua repriză a prins aripi. Şi cu ea şi echipa. Mă distra că, judecând după exclamaţiile din jur, toată lumea gândea la fel: "Du-te, Carmen!", "Trage, Carmen!", "Dă-i-o lui Carmen!", "Du-te singură!", "Bine, Carmen!"... Şi a fost de bine. Carmen a tras o singură dată aiurea la poartă, Seno şi-a revenit după 40 de minute aproape dezastruoase, Cristina Dogaru a fost inspirată... deci victorie la 6 goluri. Mă bucur că avem şi la Cluj o astfel de echipă şi mă bucur că am asistat la cel mai prestigios meci al clubului din toată istoria lui.

A fost şi un element care a stricat atmosfera frumoasă şi din teren şi din tribune. Fotbalul. Chinuiţii de fotbalişti jucau în deplasare, iar conducerea clubului s-a gândit să proiecteze meciul pentru galerie. Problema a fost că a început meciul de handbal, iar exaltaţii din galerie încă fluierau pentru ce se întâmpla la Vaslui şi se uitau pe pereţi. Prin urmare, conducerea a hotărât să stingă calculatorul. Mamăăă, ce supărare!!!! Băiatul cu hardul - mesagerul, cum ar fi - era să şi-o ia în freză. Măi şi cum mai urlau băieţii şi cum mai înjurau şi cum mai aruncau cu ce apucau!... lumea din cealaltă tribună se prăpădea de râs. Până la urmă s-a anunţat rezultatul - nula-nula, deci puteau să nici nu joace :D - şi s-au liniştit micuţii. Pe parcursul meciului de handbal, crainicul a lansat îndemnul de a aştepta echipa de fotbal la aeroport...Rezultatul? Ridicări din sprâncene şi zâmbete compătimitoare. Iar la sfârşit, conducerea clubului şi-a cerut scuze pentru întreruperea meciului de fotbal. Micuţii s-au simţit răzbunaţi.

Cred că am mai pus întrebarea asta: de unde atâta exaltare pentru un sport în care nu avem rezultate? Şi admiţând că entuziasmul e admirabil, de ce nu există încă mai multă exaltare/mai mulţi bani pentru sporturi în care avem rezultate?

Avem echipă de polo

Am tot auzit în treacăt că în România doar două sporturi de echipă au şanse să ajungă la Olimpiadă - handbalul feminin şi polo-ul - iar ieri i-am văzut pe băieţi în acţiune. Au bătut clar Rusia şi au şanse mari să ajungă la Beijing. Ştiu că la un moment dat poloiştii noştri au făcut un calendar pentru a atrage atenţia asupra acestui sport. După meciul de ieri şi-au câştigat tot respectul meu şi sper că au sensibilizat şi nişte sponsori. Mă bucur pentru orădeni că au ocazia să asiste pe viu la turneul preolimpic.

Campanie anti-rable

Cred că am mai zis că m-am săturat de ţara asta, dar, până emigrez, m-am gândit c-ar fi bine să fac ceva util pentru comunitatea locală. Am identificat o problemă - prezenţa a numeroase maşini abandonate pe spaţiul public - şi m-am gândit să încerc să schimb măcar un pic situaţia.

Azi am făcut primul pas: am reclamat o maşină abandonată în zona în care lucrez (e o Dacie sub care au crescut muşchi înalţi de 5-10 cm).

Al doilea pas este să vă invit pe toţi să faceţi la fel cu rablele care vă deranjează (nu cred că trebuie să dau argumente, dar, pentru orice eventualitate: 1. avem criză de locuri de parcare, iar aceste maşini ocupă abuziv spaţiul public; 2. sunt inestetice; 3. unele au devenit depozit de gunoi; 4. unele sunt abandonate în locuri care pun în pericol siguranţa rutieră - alei înguste, treceri de pietoni, intersecţii etc.; 5. proprietarii lor încalcă legea).

Ca să vă fie mai uşor să vă struniţi, să vă explic cum am procedat eu:
- am sunat la dispeceratul Primăriei Cluj-Napoca: 592301, 598526
- am dat detalii despre vehiculul abandonat (adresă, marcă, culoare, stare, dacă are sau nu număr de înmatriculare şi dacă are, care e acela, de când timp e abandonată - musai să fie de peste un an)
- mi-am dat numele, adresa şi numărul de telefon (partea asta e opţională şi se foloseşte doar pentru a fi informat despre stadiul demersului)

Ce se va întâmpla:
- Primăria va trimite Poliţiei notificarea
- Poliţia va constata abandonul, va identifica proprietarul şi-i va trimite o somaţie
- până la urma va ridica maşina
- eu voi fi anunţată în scris în termen de 30 de zile care a fost rezultatul.

Modalităţi alternative de sesizare: pe lângă faptul că puteţi telefona la Primărie, puteţi depune o sesizare în scris la registratura Primăriei (ghişeul 1 sau 2).

Legea în virtutea căreia am acţionat este 421/2002. O puteţi citi, de exemplu, aici.

Despre ţara în care trăim...

Sunt foarte scârbită. Aş vrea să spun de ce anume, să arăt cu degetul vinovaţii, dar mă tem că nu-i voi putea acuza pe toţi sau îi voi acuza şi pe nevinovaţi. Oricum, în principiu, cred că în ţara asta avem numai idioţi în puncte cheie. Şi mulţi hoţi. Şi cine nu a fost hoţ, a fost învăţat să fie. Am auzit că Imperiul Austro-Ungar îşi trimitea la noi cei mai buni funcţionari publici, oameni de neclintit din punct de vedere moral. Numai că după un an, toţi ajungeau în închisoare. Corupţia de pe aceste meleaguri le venea de hac. Îmi spunea ieri cineva de la o firmă care organizează evenimente pentru ministere că preţurile practicate cu clienţii din sectorul public sunt mult ... distorsionate. Pe româneşte: facturi umflate, bani furaţi, la mica înţelegere. Uitaţi-vă la drumurile pe care le avem, la spitale, la şcoli... Pe cine dracu ar trebui să desemnăm să ne reprezinte? Tot felul de dobitoci duc ţara asta spre nicăieri. Dau o lege şi ne prindem doar peste un an, când se văd efectele. Vezi mărirea pensiilor şi punerea de noi biruri ca s-o acopere, vezi taxa auto, vezi pe dracu să-i pieptene!

De exemplu, ce aflai de dimineaţă? Că în România nu se mai studiază teoria evoluţionistă. A fost scoasă din programă, deci şi din manuale, iar magnificul Hârdău (sau cum l-o fi chemând, din aceeaşi familie semantică) a semnat. Mai vine câte un dobitoc habotnic de la catedră sau din minister şi zice că e OK, că la ore tot se pomeneşte teoria lui Darwin, atâta doar că sub alt nume. Ce nume, boilor? Religie? Intelligent design, ca la americani? Zicea ştirea de la Pro că 74% dintre elevii din România cred că omul a fost creat de Dumnezeu, 14% că a evoluat din maimuţă, restul (o parte agnostici, o parte idioţi) nu ştiu. Procentajul ăsta e de-a dreptul îngrijorător. Ţara asta rămâne cu gândirea în Evul Mediu. Trebuie să observăm că BOR se mişcă cu talent. Ia bani de la stat, îşi pune icoanele în şcoli, îşi propagă ideologia prin şcoli, promovează discriminarea faţă de diverse minorităţi (sexuale, de altă sau fără religie), le spune punctual femeilor în ziua nunţii „să se teamă” şi „să asculte de bărbat” (şi bunului creştin purtător de...pantaloni îi zice implicit că el e şeful). În rest, ar mai face şi altele, de exemplu, ar interzice cărţi şi dreptul la opinie, ar face mega-catedrale pentru că nu e fudulă etc, etc.

Politica şi religia (mai bine zis biserica, în calitate de uzurpatoare a acesteia) au fost întotdeauna prietene bune. Cât timp popa îţi zice la slujbă cu cine să votezi sau desenează în biserică politicieni sub formă de draci (caz real, dat la TV, cunosc popa în cauză) relaţia va dura. În fapt, sunt două prietene intolerante faţă de cine nu-i cu ele, cărora le-ar plăcea să nu se audă opiniile adverse şi cărora le place să aibă puterea (şi chiar reuşesc să conducă masele de idioţi). Totuşi, din relaţia asta, n-ar putea politica să înveţe să respecte îndemnul prietenei sale de a nu fura?

Romanian Wisdom

Azi mi-am adus aminte de un site care m-a făcut să râd de multe ori în studenţie. Parcă am şi scris despre el la vremea respectivă. Site-ul Asociaţiei Române de Frecat Menta. De exemplu, azi m-am distrat cu traducerea mot-a-mot a zicalelor româneşti si cu conceptualizarea lor. De exemplu: "Prioritizare românească: Ţara arde şi baba se piaptănă". "Insight: To have your coin fall = A-ţi pica fisa". Click this out.

Susţin SHINE la Eurovision

Sunt un fan al Eurovisionului. Ştiu majoritatea melodiilor bune câştigătoare sau nu de la Why Me încoace. Şi chiar de înainte. Anul ăsta sper să am timp să mă uit la selecţia naţională. Din câte am văzut şi ascultat, favorita mea e piesa suedezilor Biondo, SHINE. Pe locul 2 aş pune Pe-o margine de lume, Nico şi Vlad Miriţă (Vlad mi se pare excelent, Nico - nu. Şi nu ştiu dacă italiana e o alegere bună. A fost la Tornero...Mno, mai puţin important). Ce mai e interesant la SHINE - pe lângă piesă şi interpreţi - sunt discuţiile pro şi anti naţionalism. Oricum, va fi o competiţie interesantă... A, iar TVR ar face bine să-şi pună în ordine treburile la sonorizare, pentru că în semifinală au dezavantajat SHINE.

Apel la contribuţii

Unul dintre subiectele care mă pasionează în ultima vreme în training sunt relaţiile cu clienţii [ce frază generoasă pentru cârcotaşi, nu?]. Prin urmare, pentru a fi foarte pregătită, vă rog să mă ajutaţi cu exemplele voastre [pe privat, dacă vreţi]. Mă gândesc că vor fi mai multe exemple negative decât pozitive, dar no... foarte bine. Promit să vă menţionez la acknowledgements la training, precum şi când voi scrie viitoarea carte.

Să vă dau şi eu un caz proaspăt.

Am luat de dimineaţă un taxi. O Dacie dureroasă. Şoferul foarte relaxat, dar destul de vigilent ca să evite vreo două tamponări [ambele depăşiri prin dreapta]. Pe ansamblu, OK totul. Ne-am plâns unul altuia despre câţi idioţi sunt pe şosele. Ajung la destinaţie. Cer bonul ştampilat. Omul scoate o ştampilă de lemn şi o tuşieră mov. N-am mai văzut aşa ceva din şcoala primară. Pune ştampila pe spatele bonului. S-a imprimat o jumătate de elipsă mov, cu nicio literă recognoscibilă. Mai încearcă. Linge ştampila şi o mai pune o dată. Reuşeşte să obţină un mov mai...diluat. Îmi întinde bonul şi eu îi spun că aşa n-o să mi-l deconteze nimeni. Subliniez calmă şi evidenţa: „Nu mai aveţi tuş deloc...”. Omul linge ştampila şi mai decis, o trage peste pânză, o apasă agresiv pe bon şi începe să o rotească. „Perfect zadarnic şi absolut scârbos”, mă gândesc. Renunţasem deja la ideea de a mai folosi bonul şi mă gândesc că ar fi fost mult mai bine să-l fi luat neştampilat. Dau să-i zic să mi-l dea aşa, când hârtia se rupe transversal. El ridică iritat capul şi umerii şi zice: „Daţi-l aşa. N-am altul”. Eu îl iau cu un minim de contact fizic în mână şi ies urându-i o zi bună. Cred că mi-a văzut revoltarea din faptul că nu i-am mulţumit. Mă gândeam să-mi fac dreptate sunând la companie să anunţ că unul dintre şoferi nu e dotat regulamentar. Dup-aia m-am gândit că omul ştie cam unde stau şi cam unde lucrez. Prin urmare, aş dori să-l pedepsesc spunându-vă să fiţi sceptici dacă Nova Taxi vă trimite maşina 63.