Zakynthos, 200 de nuanțe de albastru

Postarea asta e un fel de looking for the summer... Nu cred că mai merge cineva în Zakynthos în octombrie, dar poate vă puneți destinația pe listă pentru anii viitori.

De ce Zakynthos? Pentru că aveam două zboruri din Cluj vara asta și pentru că locurile în Madeira erau ocupate. Am constatat că în Zakynthos e cea mai apropiată destinație la mare pentru noi - dacă ne va fi vreodată dor de mare, hop în avion și ajungem acolo în mai puțin de două ore.

*

Dintre zborurile cu Wizzair și cu Animawings am ales Wizzair, pentru că îți dă câteva ore în plus în Grecia. Planul, ca de obicei, a fost să explorăm cât de poate de mult. Pentru o vacanță de o săptămână, am decis că ne vom caza la început în nord, urmând să mergem în sensul invers acelor de ceasornic și să ne mutăm în sud-vest, apoi, la final, în sud-est, în zona Laganas, unde e toată viața de noapte.

Evident, pentru a explora, ai nevoie de mașină. Nu ne-am hotărât de acasă de la ce firmă să închiriem, așa că am depins de ce am găsit la fața locului. Practic, am mers vizavi de aeroport și am ales o firmă locală. Șefa de agenție ne-a plasat la o fată care vorbea românește - mama ei era din Vrancea, iar fata tocmai petrecuse câteva săptămâni la mamaia ei. Toată ideea la închiriatul mașinilor în Zakynthos e să nu semnezi pentru o franșiză prea mare - am văzut oferte cu 1200 EUR franșiza; noi am găsit cu o limită de 300 EUR și am fost foarte mulțumiți. Închirierea, cu full insurance, a fost 34 de EUR pe zi. Vorbind cu lume care și-a făcut rezervarea din România, am aflat că au plătit 33 de EUR pe zi. Ca idee, închirierea unui scooter era 30 de EUR pe zi.

*

Toată insula se parcurge de la sud (unde e aeroportul) la nord (unde am avut prima cazare) într-o oră. Așteaptă-te la străzi șerpuite, care nu-ți vor permite viteze mai mari de 50-60 km pe oră.

*

În drum spre prima cazare, ne-am oprit pentru o gustare și o primă baie la Xigia Beach, plaja cu sulf. Va dura 3 zile să scoți mirosul de sulf din tine.

*

Am ajuns în Zakynthos la două săptămâni după redeschiderea insulei. În special în nord, erau puțini turiști. Am stat primele 3 zile la Lithies Boutique Hotel în Korithi, unde numărul turiștilor (4) era egal cu cel al personalului de serviciu. Proprietara a fost extrem de drăguță și ne-am dat seama cât a apreciat fiecare bănuț pe care l-a primit - blocajul provocat de pandemie i-a adus în situația de a trăi de pe o lună pe alta. Recomand locația asta pentru liniște, pentru piscină și pentru proximitatea de 1. cel mai fain loc de scăldat ever (jos, pe scări, de la Potamitis Windmill) 2. Cape Skinari, cel mai bun loc de a lua barca spre atracția absolută a insulei, epava Navagio 3. Blue Caves. Lumea se îngrămădește în sud, la un fel de Mamaia, pe când în nord ai parte de liniște și pace - de gustibus...

Familia Potamitis deține o tavernă tradițională aproape de parcarea de la debarcader, dar și un restaurant modern lângă moara de vânt. Mâncarea a fost gustoasă, iar priveliștea - minunată. Cu ei poți face și tururi în barcă.

Asta vedeam de fiecare dată când mâncam la ei.

De la debarcaderul Skinari, excursia la Blue Caves și Navagio costă 20 de EUR de persoană. Bani foarte bine cheltuiți! La început, am fost duși cu o barcă mică la Blue Caves (au așteptat să se strângă 4 turiști) și ne-au lăsat să facem baie în două locuri. Peisajele arată cam așa:

După aproximativ o oră, ne-au adus înapoi la debarcader și ne-au dus cu o barcă de viteză, într-un grup de 30-40 de oameni, la Navagio. Odată ajunși la Navagio, ești lăsat pe plajă o oră. În acest mod, se evită supraaglomerarea. Experiența la Navagio e ceva ce merită experimentat, mai degrabă decât explicat. Plaja a fost votată drept cea mai frumoasă din Europa. Ce ar mai fi de zis?

Toată experiența Navagio durează vreo 2,5 ore, dacă pornești din nord.

Dacă te-ai îmbarcat de la Argassi, de exemplu, va dura vreo 7 ore și poate îți va părea prea mult să stai atât de mult pe o barcă, la soare. Sfatul simplu este: îmbarcați-vă din nord.

Din discuțiile cu românii întâlniți pe barcă, am înțeles că în cadrul excursiei Argassi-Navagio, ești dus cu autocarul să vezi Nagavio și de sus. Cu siguranță, o experiență de neuitat, însă, din nou, n-aș recomanda-o în aceeași zi. Așa am găsit noi Navagio la apus:

Aceste poze sunt făcute din zona interzisă. Erau zeci de oameni care au trecut de barieră și fiecare a vânat pozele cele mai frumoase. Poate auziți de la localnici că în fiecare an mor 1-2 turiști, făcând poze de aici... am verificat și e adevărat (se poate vedea în presa internațională). Dar, cum ne-a ieșit foarte bine sesiunea foto de asfințit, am revenit a doua zi, să prindem lumina de dimineață. De această dată, locul era bine păzit, iar agenții fluierau după toți cei care voiau să treacă de semnul de acces interzis. Deci atenție cu Nagavio, că îți poți pierde capul aici...

*

Alte lucruri de făcut în nord: 

• Căutați taverne cu recomandări bune pe Google și bucurați-vă de bucătaria locală. Tocană de iepure, brânză în foitaj cu miere și susan, souvlaki, giros etc... Mâncarea e bună, iar dulciurile sunt, mai degrabă, turcești.
• Vizitați biserici.
• Plimbați-vă prin satele tradiționale... și, da, poate fi trist, dar jumătate din locuințe par abandonate...
• Mai ales pentru copii - vizitați parcul de animăluțe Askos Stone Park.
• Plimbați-vă prin grădinile de măslini (valabil pentru toată insula).

*

Ne-am despărțit cu greu de nord și am pornit să explorăm vestul. Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar pentru mine, zona respectivă a fost cel mai puțin interesantă. Nu cred că voi reveni. Porto Vromi e minuscul, Porto Limnionas are maluri betonate și o terasă supraaglomerată - pe scurt, nu au fost pe gustul meu.

*

Următoarea cazare a fost în Keri. Un fel de Costinești-sat. Am stat la un B&B unde era plin de pensionari olandezi. Foarte simpatici, de altfel. Distracția principală era piscina, plus terasa pensiunii, unde am văzut câteva meciuri de fotbal de la Campionatul European.

În satul respectiv se află Keri Beach, pe care chiar n-o recomand. OK, pot trăi cu faptul că e îngustă, că nu are umbră și că e plină cu pietricele; ce mi-a displăcut profund, însă, a fost mizeria: e plină de pene și de ulei de la bărcile care te duc la marea atracție a zonei - Marathonisi, insula cu țestoase.

(Aceasta e Marathonisi. Poza nu-mi aparține)

Am făcut din Keri un cartier general pentru explorarea împrejurimilor.

Seara, am mâncat la o tavernă de familie, din păcate fără prea mulți mușterii în perioada respectivă. Cu 20 de euro am hrănit doi oameni, un câine și 3 pisici. Vă recomand să le treceți pragul - Skaltsas Tavern.

Recomand și restaurantul panoramic unde găsiți și cel mai mare steag al Greciei.

La 15 minute de mers pe jos, veți ajunge la un loc minunat, Mizithres. Atenție, și aici se poate muri în căutarea pozei perfecte. Când admiram de sus stâncile de aici, am văzut niște bărci veninind și am fost invidioasă pe cei care făceau baie acolo. Partea asta rămâne un obiectiv pentru data viitoare.

*

Următoarea și ultima cazare a fost în Laganas. Aici găsești cazare pe plajă - multe construcții de prost gust - la preț dublu decât cele aflate la 5 minute de apă. Cam așa.

Evident, am ales ceva un pic mai departe de lumea dezlănțuită; 5 minute de plajă, renovat în 2020, piscină, gazdă prietenoasă. Foarte interesant că prețurile sunt afișate și că pe aceeași cameră plătești 50 de euro în iunie și 90 în august.

Laganas e fain pentru viața de noapte și opțiunile variate de restaurante. Poți chiar să bei un pahar cu picioarele în apă... Un cockteil e minim 9 euro. Probabil 11-12. În rest, ziua, am mers cât am văzut cu ochii. Plajele care merită vizitate sunt St. Nicholas, Banana Beach și Porto Zorro (aici ne-a plăcut cel mai mult).

*

Odată cazați în zonă, n-aveți cum să ratați o vizită în Zakynthos Old Town. Vă recomand o oprire la restaurantele panoramice de lângă cetate.

*

7 zile vor trece ca gândul în Zakynthos și, probabil, veți dori să reveniți. Prin urmare, până data viitoare... Concluzia acestei destinații a fost: peste așteptări.

Eurovision 2021

 După ce pandemia ne-a făcut să sărim un an, este timpul, din nou, pentru unul dintre cele mai tari show-uri de televiziune ale anului. Am pierdut numărul anilor de când comentez Eurovisionul, but here we go again!

***

Să începem prin a spune că țara gazdă este Olanda, datorită acelei piese frumoase din 2019, Arcade. 

*Loving you is a losing game*

***

România nu s-a calificat (de trei ani nu ne-am mai calificat în finală!). TVR-ul a ales-o netransparent pe Roxen să ne reprezinte în 2020. Atunci au făcut selecția piesei și a ieșit Alcohol You. Apoi a mai trecut un an și ne-am trezit cu Amnesia. Am văzut semifinala și Roxen a cântat așa și așa. Liana Stanciu, șefa delegației României, a dat vina pe Roxen, mai exact pe lipsa ei de experiență. Așa e cel mai simplu, nu? Apropo, piesa sună mult mai bine în varianta de studio.

În fine, suntem live.

***

Cipru: Prima din multe fete nici îmbrăcate, nici dezbrăcate care vor cânta în seara asta însoțite de 4-5 dansatori. În cazul ei, 4 dansatoare și show-ul e mișto. Îmi amintește de anul cu Fuego. O fi același compozitor? Că e același scenariu - hai să punem niște cuvinte în spaniolă pe ici, pe colo. El diablo, mamacita, loca... Știți că s-a făcut petiție să se interzică piesa, că e satanistă:)? Cea mai mișto satană pe care am văzut-o în ultima vreme. Oricum, a sunat Rita Ora și a zis că nu apreciază că i s-a copiat linia melodică din Anywhere... Pe alocuri și lui Lady Gaga i s-a părut că și l-a recunoscut pe Alejandro...

***

Albania: Costumația e J-Lo de anul trecut, iar piesa e din anii 90. Merge când sunteți în vacanță în discotecă în Albania.

***

Israel: Am remarcat piesa în semifinală. E genul de piesă care nu mi-ar displăcea pe radio. Fata e o apariție interesantă. Are acel X Factor. La triluri e slabă de tot. Adică.. remember Paula Seling? Altă galaxie.

***

Belgium: Nu știu dacă sosia Patriciei Kass va face mare brânză, dar piesa e altceva față de toate piesele pop care vor urma. Îmi place versul cu tricoul cu Johnny Cash ;). O solistă cam îmbrăcată pentru standardele acestei competiții.

***

Rusia: Piesa se numește Russian Woman și aș vrea să înțeleg ceva din ea. S-ar părea că e ceva cu empowerment. You are strong enough, rise up, be the change, don't be afraid... O solistă care trece de la păpușile matrioșka la Casa de papel din punctul de vedere al costumației, iar ca stil de la rap la folk... Nu-mi pot imagina că ar fi Eurovision winner. Dar am apreciat diversitatea arătată, inclusiv pe ecranul cu fete/fețe.

***

Malta: Mno, fata asta poate să cânte. Și are lipici. Bosy positivity. If I show some skin it doesn't mean I'm giving in... Stare de bine. Piesă jazzy. Îmi amintește și de J Lo și de Aretha și de Netta (și-mi place mai mult decât piesa câștigătoare a Nettei). Una dintre favorite.

***

Portugalia: Un oarecare deja-vu - într-o competiție cu piese disco, vine o piesă de compoziție, cu un băiat care... doar cântă. Ca în anul în care a câștigat Amar pelos dois. OK, spre deosebire de Salvador Sobral, băiatul ăsta are pălărie și cântă în engleză :) Love it!

*** 

Serbia: Dacă Destiny's Child ar fi din Balcani, așa ar arăta. Sau dacă Shakira ar cânta cu încă două surori... Piesa bună, show-ul mișto. Dar de ce nu vine Serbia niciodată cu cântece în engleză? Mă bucur că li se permite un pic de spaniolă... loco, loco... Cea mai bună intrare de până acum.

***

UK: Cea mai bună parte a piesei e cea instrumentală. Cred că visul oricărui om care cântă la duș sau la karaoke e să cânte pe o scenă majoră. This guy is leaving the dream. Performanță vocală îndoielnică și factorul non-X.

***

Grecia: În prezentare era astronom-tocilar, pe scenă e Catwoman :) Cam jenantă coregrafia... Aș pune piesa asta pe ceva coloană sonoră la o urmărire cu mașini. Asta dacă o să mi-o amintesc vreodată...

***

Elveția: Wow, flashback din anii 80... În ceea ce privește costumația, dacă era fată, mă așteptam să mai aibă un outfit pe dedesubt... Apreciez să aud și un pic de franceză în concursul ăsta... OK, el n-are stil și nici mișcări, dar are voce bună. Merge pentru un film cu Bond?

***

Islanda: M-am prăpădit de râs. Parcă-s din filmul Eurovision cu Will Ferrell! Că filmul ăla clar e inspirat din fapte reale :) Nu știu cum și de ce, dar mi se zice că sunt unii dintre preferații publicului. Say what?!

***

Spania: Un băiat cântă singur pe scenă. Pe alocuri mi-a amintit de Enrique beat. Pe alocuri mi s-a părut că a sunat foarte bine. Cică Spania e pe ultimul loc la casele de pariuri. Totuși, în ce lume piesa Islandei e mai bună?!

***

Moldova: Încă o ținută de cabaret și 4 dansatori. Ce original... Ea e foarte simpatică. Iar piesa e cât se poate de forgettable.

***

Germania: Ăsta va deveni un clasic al Eurovisionului. Pentru momente din astea ne uităm cu toții, recunoașteți! Aș vrea să văd, totuși, profilul celor care au votat în selecția națională din Germania ;) 

***

Finlanda: Mai știți când Finlanda a șocat Europa cu Lordi? O intrare altfel atunci, o intrare altfel acum. Îmi amintește de Linkin Park. Genul de piesă pentru care aș vota.

***

Bulgaria: Alăturare mai ciudată ca Finlanda cu Bulgaria nu se putea... Fata asta are tristeți a la Lana del Rey. Un cântecel simpatic, dar nu prea e de Eurovision.

***

Lituania: Right Said Fred called and said... I'm too sexy :) Dance psihedelic. Dansatorii întăresc ideea de mișto. În sensul de 'la mișto' :) Nici măcar nu-s printre cei mai slabi.

***

Ucraina: Poate-ți place, poate nu, dar nu poți ignora piesa Ucrainei. Dacă vine ploaia, e din cauza paparudelor lor.

***

Franța: Piesa asta e ce a fost Amar pelos dois în anul ei. Cam așa îmi închipui că s-ar fi prezentat Edith Piaf dacă vremea ei ar fi fost acum. Minus scăpările de voce. Una dintre intrările mele favorite. Se preconizează o clasare în top 3.

***

Azerbaijan: Fata asta zice de Mata Hari și Cleopatra. Cică a câștigat selecția națională anul trecut cu piesa Cleopatra. Deci are continuitate în creație ;) Pare verișoara fetei din Cipru. Și-or fi plătit același coregraf fără să știe? Doar că are mai multe influențe etno. Și mai multă coerență. Pariuri la ordinea în finală pentru astea două țări?

***

Norvegia: Dacă nu te uiți ce ai pe ecran, ai zice că e un boys band din anii 90. Un Caught In The Act, de exemplu. Dar spectacolul e când te uiți la ecran. Boy George și-a pus aripi de înger și ochelari de soare. Și e ținut în lanțuri de patru drăcușori înaripați și ei. El diablo își mai face o apariție în seara asta :D. Nu e de ici de colo, căci băiatul ăsta a compus Sweet but Psycho. Și a cântat bine. Deci, dacă-l căutați cu răbdare, îl veți mai găsi pe Google.

***

Olanda: Mi-a apărut pe wall pe Facebook azi You will no broko me și nu știam de unde să-l apuc. Deci băiatul care reprezintă Olanda a strecurat în piesă niște cuvinte din limba lui maternă din Surinam. Mister rezolvat. Muzical vorbind, pare frate cu fata din Rusia. Așa, cam de mijlocul clasamentului.

***

Italia: O trupă rock. Trupă de trupă. Inclusiv cu o fată în componență. Și un solist carismatic. Noroc că noi pe aici înțelegem italiană. În rest, poate fi un handicap. Favoriți la casele de pariuri și înțeleg de ce. I-aș vota. Concurența Finlandei. 

***

Suedia: E a doua oară când văd intrarea asta. Voce bună, melodie OK, dar acum, după astea două piese rock și după piesa Franței, nu mă mai impresionează. Nu m-am prins de pronumele artistului; probabil e gender fluid - genul de diversitate pentru care iubim Eurovisionul.

***

San Marino: Piesa asta pare de undeva din Balcani. Sau din Orient. Deci: San Marino, cu o piesă de import (și artiștii par de import), e în finală, iar noi nu suntem... 12 puncte de la Serbia și Azerbaijan;)

***

Pariurile mele (în ordinea preferințelor): Finlanda, Franța, Italia, Serbia, Malta. Mențiuni speciale: Suedia, Portugalia. 

Constat că Roxen și piesa ei nu s-ar fi calificat nici dacă ar fi fost în cealaltă semifinală.

***

Să vedem lecția de geopolitică muzicală.

***

Au scurtat momentul turului televiziunilor și aflăm doar cele 12 puncte. prin transmisiune directă.. Cât de tare e să fii prezentator de televiziune și te pregătești o lună pentru o intervenție de 30 de secunde (sau de 10 secunde): Bună seara din ... Cele 12 puncte merg către ... 

***

Prima rundă - punctele juriului de specialitate.

Israel dă 12 puncte Elveției. Elvețianul e marcat de moment și se întreabă WTF?! 12 puncte de așteptat de la Albania, dată fiind comunitatea albaneză din țara cantoanelor.

San Marino 12 puncte de la Polonia. Stranger things...

***

Multe puncte pentru Elveția. Și cam neașteptat. Franța e în grafic.

***

Islanda, 12 puncte de la Austria. De gustibus...

***

12 puncte de la UK pentru Franța. Va fi o zi rece în iad :)

***

12 puncte de la Italia către Lituania. Uimire mai ales pentru artiști. Nu mai bine erau pentru Elveția?

***

10 puncte de la românii din Grecia pentru Moldova.

***

12 puncte de la Moldova către Bulgaria. Huh?

***

A, și reciproca. 12 puncte pentru Moldova de la Bulgaria. Huh? Ăsta-i ceva blat? te putea fi, că doar experții lor s-or fi vorbit...

***

Belgia a dat 12 puncte Elveției și 0 puncte Franței. Așa arată haterii. Cum te urăsc ăia de-o limbă nu te urăște nimeni.

***

Eu am zis că anul ăsta e rock sau francez. Văd că mai ales francez.

***

Băieții ăia din Italia nu și-au adus un sfetăr de acasă? Stă unul în costmul de scenă, adică la bustul gol, în camera verde, așteptând rezultatele... Atenție la șale.

***

România dă 12 puncte Maltei, prin vocea Cătălinei Ponor (sic!).

***

Rusia dă 12 puncte Moldovei. Slabă consolare, după câte i-a luat...

***

UK-ul reușește deosebita performanță de a nu obține niciun punct. Greu de egalat.

***

Acum să trecem la vox populi, vox Dei. Nu are cum să rămână Elveția pe primul loc. Nu are cum. Look at me doubling down :D

***

Punctele publicului se dau de la ultima clasată către prima.

Perfomanța UK-ului continuă. Zero puncte și de la public... Omul s-a consolat cu o bere.

Zero puncte de la public și pentru Germania. Meritat.

Nu pot să cred! Zero puncte și pentru Spania.

Și Olanda la fel. Cât de tare!!!

Pffff, Norvegia ia 60 de puncte. Cred că le înghețaseră aripile de emoție.

Serbia, mai bine clasată de public decât de juriu.

***

Patricia Kass de Belgia a luat 3 puncte. Ouch.

***

 218 puncte pentru Finlanda, 'cause they rock!!! Lider interimar.

***

267 de puncte pentru Ucraina. Wow! Noul lider.

***

Doar 27 de puncte pentru Portugalia. This guy is no Salvado Sobral.

Bulgaria, un mare flop de 30 de puncte, cum era de așteptat.

Islanda, 180 de puncte. În fine.

Acum devine interesant.

***

318 puncte pentru Italia. Nou lider, detașat. 524 de puncte în total!!!

***

Malta avea nevoie de 317 puncte. A luat 47. Ouch! Nu era un concurent serios pentru top 3.

***

Punctajul Franței e decisiv. Nu cred că Elveția ia mult.

***

251 de puncte pentru Franța. La mustață. Locul 2. Eu pariez pe Italia.

***

De unde 258 de puncte pentru Elveția? N-are cum.

***

160 de puncte pentru Elveția.

Victorie ITALIAAAAA! Foarte mișto! (Au luat 10 puncte și de la publicul din România și au fost cu 25 de puncte în fața Franței).

Top 3: Italia, Franța, Elveția.

Islanda - locul 4?! Error.

Ucraina - pe 5. Finlanda - pe 6. Malta - pe 7.

***

Câte ceva despre câștigători într-un articol aici.

Colectiv

Documentarul "Colectiv" este nominalizat la Oscar. Este primul film românesc care reușește această performanță. Și nu, "Mihai Viteazul" al lui Sergiu Nicolaescu n-a fost nominalizat - a fost doar propunerea României la acea vreme.

Am văzut "Colectiv" doar la începutul anului, pe HBO. Mă așteptam să fie doar despre incendiul de la Colectiv. Știam și că durează 3 ore și mă întrebam dacă nu e prea lung...

A fost o surpriză să constat că filmul este mai mult despre putreziciunea sistemului de sănătate relevată de incendiul de la Colectiv decât despre Colectiv în sine, dar titlul rămâne extrem de pertinent - situațiile prezentate ne afectează colectiv.

Partea despre investigațiile Gazetei Sporturilor este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism pe care le-am văzut, acolo sus în top cu "Spotlight" și cu "All the President's Men". 

Partea cu modul în care Vlad Voiculescu vine din mediul ONG să reformeze un sistem corupt, numai ca sistemul să se reimpună la alegeri, este partea care ne doare cel mai tare și nu credeam că va rezona în alte țări. Credeam că e doar partea noastră de mocirlă, de personaje abjecte, de neînțeles pentru oamenii care fac nominalizări. Dar s-a înțeles, povestea a trecut sticla. Cu atât mai puternic pentru români, pentru că am trăit zi de zi cu personajele alea.

Dar partea care m-a zdrobit e povestea celor direct implicați în Colectiv - părinții îndurerați și supraviețuitorii, care se au doar unii pe alții ca suport. Cele mai răvășitoare imagini sunt cele cu Tedy Ursuleanu, al cărei trup schilodit e o amintire vie a incendiului, dar și a imposturii criminale a autorităților, care ne-au asigurat în acele zile că avem tot ce ne trebuie și că în spitalele noastre e la fel de bine ca în Germania. Ședința foto a lui Tedy e, poate, cea mai puternică secvență vizuală creată vreodată într-un film. Pentru că viața bate filmul. Expoziția ei e un moment de speranță. La fel momentul când primește o mână bionică... Iar faptul că Vlad Voiculescu a ținut portretul ei în biroul de ministru e un gest care m-a impresionat. Mă întreb câți miniștri ar fi făcut la fel...

Ar fi minunat pentru memoria victimelor de la Colectiv și a victimelor sistemului medical din România ca acest documentar să câștige Oscarul. Măcar atât, ca reparație morală. Nu vor fi uitați. Ar fi bine și pentru România, chiar dacă cele arătate, în fond, sunt o mare palmă. Nu e o Românie pitorească, e o Românie abjectă, cu unele licăriri de speranță. Un portret corect pentru vremurile pe care le trăim, nu? Din păcate, în ultima vreme aud că favorit este documentarul cu scafandrul și caracatița... să vedem... decernarea premiilor este peste o săptămână.

Evoluția spam-ului

 Cu ani în urmă, când scriam foarte des pe blog, ajunsesem să am un număr de cititori pe care l-aș numi azi... impresionant. Pe atunci, erau tot felul de spam-uri în comentarii, de cele mai multe ori transparente în intenție. Gen "Cumpărați Viagra". Erau 5-10 pe zi. Le ștergeam și publicam doar comentariile de la cititorii adevărați. M-am luat cu alte activități în viață și am abandonat blog-ul. Acum, că m-am întors, am descoperit în inbox vreo 2000 de comentarii nemoderate. 99% în engleză. Și 95% mesaje pozitive și de încurajare în legătură cu articolele. Evident erau spam-uri, dar în zi de azi nu înțeleg ce câștigau inițiatorii dacă le-și fi publicat. Puținele comentarii de la cititori reali pe care le-am ignorat ani de zile (scuze!) erau în română și au fost ușor de găsit (vorba vine, ușor... mi-a trebuit un pic de răbdare). Dar, da, a durat cam 30 de minute să șterg tot inbox-ul și să ajung la zi.

Vă las aici câteva mostre, ca să vedeți ce insidioase au devenit spam-urile astea. Mă gândesc că dacă acest blog ar fi fost în limba engleză, aș fi publicat câteva dintre ele... cu bună-credință și pentru un pic de ego masaj.

N-am găsit o variantă mai bună să le public, deci dacă vreți să le citiți în toată splendoarea lor, trebuie să le expandați.

Ok, măcar aici am înțeles că se urmărea ceva. Un click. Sau o reclamă.

Aici m-aș fi prins că e spam. Plimbă ursul, spammere, greșeli de gramatică faci tu, bine?!

Dar, ca parte bună, am învățat multiplele sensuri ale cuvântului fastidious (adică în engleză nu e un cuvânt exclusiv negativ, cum credeam și cum e în română)...

Femei remarcabile

 8 martie e peste două zile, dar pe mine m-a lovit inspirația de azi.

Facebook mi-a arătat din nou posterul de mai jos, de pe pagina A Mighty Girl, realizat de Karen Hallion, ceea ce mi-a ridicat întrebarea: "Cum ar arăta posterul ăsta, dacă toate protagonistele ar fi românce?". 

Ceea ce a ieșit e varianta mea, cu design minimal, Mighty Romanian Women.

Am simțit că un singur poster nu ajunge, deci am și varianta 2.

Apoi, cu cât m-am gândit mai mult, cu atât am devenit mai convinsă că se pot face multe variante. Mi-am amintit vorbele Kamalei Harris, Vicepreședintele SUA, ea însăși una dintre cele mai inspiraționale femei din zilele noastre: "Stăm pe umerii femeilor dinaintea noastră". Așa că iată o listă de femei de care ar trebui să ne amintim în luna femeii:

- La categoria Descoperă: 

• Ștefania Mărăcineanu, om de știință, studentă a lui Marie Curie
• Elisa Leonida Zamfirescu, una dintre primele femei inginer din lume

- La categoria Zboară:

• Elena Bulgaru, prima femeie pilot de elicopter din România
• Claudia Conderman, prima femeie comandant pe avion tip Boeing din România
• Simona Măierean, prima femeie pilot din România pe un avion supersonic

- La categoria Conduce:

• Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume
• Virginia Andreescu Haret, prima româncă arhitect
• Sarmiza Bilcescu, prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept.

- La categoria Inspiră:

• Toate marile sportive ale României. Toate gimnastele de aur, de la Nadia Comăneci, la Cătălina Ponor, neuitându-le pe Daniela Silivaș, Lavinia Miloșevici, Gina Gogean, Simona Amânar, Andreea Răducan, Sandra Izbașa și multe, multe altele. Laura Badea și Ana-Maria Brânză, două doamne ale scrimei. Fabuloasa Elisabeta Lipă. Constantina Diță-Tomescu, cea mai în vârstă campioană olimpică la maraton. Atletele senzaționale Iolanda Balaș, Lia Manoliu, Gabriela Szabo și multe, multe altele...
• Toate actrițele și artistele care au adus frumosul și sensibilitatea într-un cotidian adeseori gri.

- La categoriile Disidență și Rezistență: toate femeile curajoase care au avut de suferit de pe urma comuniștilor...

Simt că nu am cum să termin lista asta prea curând. Voi ce eroine personale aveți?

Zanzibar

 Am dat atâta consultanță turistică individuală despre Zanzibar, încât cred că e mai eficient să scriu o postare publică 😀 Așadar, pentru toți cei interesați, iată câteva sfaturi de călătorie despre Zanzibar, pornind de la experiența mea personală.

În primul rând, am primit întrebarea: "Ce aveți toți cu Zanzibarul ăsta? Cum te-ai gândit să mergi acolo?". Simplu: nu poți merge în prea multe locuri în perioada asta de pandemie, iar spre Zanzibar ai zbor direct din Cluj. Deci e o chestiune de oportunitate. Și o situație în care oferta creează cererea: veți vedea în curând că mai multă lume călătorește în Republica Dominicană, în Maldive și în Kenya - e normal, mergem unde se poate, alegem destinațiile spre care avem zboruri. În altă ordine de idei, știam de Zanzibar ca destinație cam de un an, de când am început să văd jurnale de călătorie. Iar de Zanzibar în sine știam doar că e locul unde s-a născut Freddie Mercury.

Următoarea întrebare: "Cât a costat?" 1500 de euro de persoană. 7 nopți la resort de 5 stele, cu demipensiune. Cam cel mai scump sejur de până acum. Dar trebuia să fie atunci, nenegociabil, pentru că am mers acolo să marcăm în mod deosebit o aniversare. Se poate călători în Zanzibar și mai ieftin, chiar pe cont propriu. Vă întrebați dacă e sigur să mergi pe cont propriu? Acum, că am fost acolo aș spune că da, e o țară în care m-am simțit în siguranță. A doua oară mi-aș face singură rezervările.

Q: "Cum a fost? Merită?"

A: A fost superb. Natura e grozavă acolo. Fluxul și refluxul sunt fascinante. Vezi steluțe de mare, corali și pești oriunde privești. Merită. Recomand cu drag resortul la care am stat, Sea Cliff. Puteai să stai o săptămână acolo fără să te plictisești. De la camera cu ocean view, la piscina infinity, la pontonul de pe care puteai coborî în apă, la vegetația luxuriantă, la terasele primitoare, la terenurile de tenis, golf și squash, la excursiile cu kayak-ul...mi-au plăcut toate. Și am enumerat doar chestiile gratuite/incluse în preț. Pentru extra charge, puteai merge la masaj (recomand, dar sunt prețuri pentru occidentali - gen 85$/oră) sau puteai să mergi cu caii în mare (garantat, cea mai bună sesiune foto ever) etc. În principiu, experiența de 5* în Zanzibar e comparabilă cu experiența de la 5* din Tenerife.

Pentru cine nu vrea să stea doar în resort, sunt disponibile diverse excursii. Poți întreba la hotel sau poți merge cu oamenii care te vor acosta în timp ce te plimbi pe plajă. Noi am ales și, și. Evident, excursiile cu localnicii sunt la jumătate de preț față de cele asigurate de hotel/agenție. În principiu, pentru 20$/zi/persoană, un localnic va veni cu o mașină de închiriat (decentă!), te va duce unde vrei și va petrece toată ziua cu tine.

Noi am mers într-o excursie de o zi de la hotel/agenție, care a presupus următoarele:

- ferma de condimente - o lecție de botanică pe care n-am primit-o la timp. A fost foarte drăguț să vezi de unde îți vine vanilia, scorțișoara, curcuma, nucșoara, piperul etc. La final, e inclusă o degustare de fructe. Fapt amuzant: ne-au dat castravete si lebeniță la degustare - ambele trecute și stătute și le-am zis să ne dea ceva ce nu știm. Și am primit Jack Fruit. Ați gustat vreodată o ceapă după două zile după ce ați pus-o la murat? Nici eu, dar îmi închipui că e un gust similar. În rest, ești invitat să cumperi produse. Săpunul "făcut de comunitatea locală de femei", de exemplu, e OK de cumpărat dacă vrei să ajuți, dar nu faci nicio afacere. Ei îți vor cere un preț dublu sau triplu - nu uita să negociezi! De exemplu, în oraș, în magazinele de suveniruri, vei găsi săpun artizanal de calitate la 1$ bucata, iar la fermă își vor cere mult mai mult. De asemenea, îți vor cere 7$ pe 3 păstăi de vanilie. Eu le-am explicat că găsesc vanilie la 3$ în supermarket acasă și că asta e limita mea. Au cedat, evident. Am folosit vanilia de la ei acasă și nu a avut niciun gust. Nu știu dacă voi avea aceeași experiență cu scorțișoara și cu cuișoarele pe care le-am cumpărat de acolo...

- Prison Island - ești dus 30 de min cu barca la o insulă folosită în trecut pentru carantină (clădirea e absolut banală). Marea atracție sunt câteva zeci de broaște țestoase bătrâne, pe care le poți hrăni cu frunze de varză, pe care le primești la intrare. Personal, cred că nu merită să mergi pe Prison Island. Dacă vrei să vezi țestoase și să și înoți în apropierea delfinilor, recomand Mnemba Island, la care ajungi într-o excursie cu localnicii.

- Stone Town - capitala insulei, oraș inclus în moștenirea universală de UNESCO. Cea mai tristă capitală pe care am vizitat-o. Îți amintește de medinele orașelor arăbești prin străduțele foarte înguste, dar e mult mai murdară și dă impresia că a fost arsă și că oamenii de acolo nu au auzit de vopsea. Cablurile de electricitate sunt la vedere, la fel și tuburile de apă. Oamenii își lasă gunoiul lângă trepte. Multă lume nu muncește și ți se rupe inima de cât sunt de săraci. Am primit asigurări de la cineva care a călătorit în mai multe țări din Africa neagră că Stone Town e de fapt un oraș foarte agreabil pentru standardele africane. 

- casa lui Freddie. La 5 minute de debarcader, dai de casa în care a stat Freddie (el a stat în Zanzibar până la 6 ani, apoi și în timpul școlii generale, până când familia a fugit în timpul revoluției din 1964). OK, își faci o poză acolo și mergi mai departe. Se pare că sunt doar 2 camere și nu prea ai ce vedea. Când am ajuns noi acolo, nu se putea vizita, pentru că nu aveau curent. Intrarea ar fi fost 8$/pers.

- la un moment dat, trebuie să mănânci undeva. Noi am fost duși la The Africa House Hotel, iar mâncarea a fost de vis. În sfârșit, un loc în care mi-am permis homarul - la 20$/porție. Recomand platoul de seafood pentru două persoane. Ca peste tot, banul e ban. Adică poți plăti în dolari, euro sau șilingi. Noi am mers cu dolari peste tot, nici măcar n-am ținut șilingi în mână. Luați-vă la voi bancnote de valoare mică, pentru că toată lumea așteaptă bacșiș (plus că veți găsi la fiecare pas oameni care au nevoie de ajutor).

În altă zi, am mers cu un localnic și cu alți români de la hotel să vedem și alte plaje: 

- Kendwa - recomand! Plajă lată de 50 de m, cu nisip alb, cu reputația de a fi cea mai frumoasă de pe insulă. Se poate sta pe șezlongurile de la hoteluri și plătești doar consumația.

- Nungwi - recomand! Loc amenajat mai haotic, dar poți să te amesteci cu localnicii și să-i vezi bucurându-se de viață. De exemplu, iată niște copii jucând fotbal pe plajă în asfințit.

Q: "Cum e cu COVID-ul?"

A: Autoritățile din Zanzibar susțin că nu există COVID pe insulă. Lumea nu poartă mască (cu excepția personalului de hotelul unde am stat), turiștii pot să vină liniștiți. Totuși, nu toți turiștii vin cu test PCR negativ. De exemplu, din România se poate zbura via Doha și nu-ți trebuie test. De asemenea, vin 15 avioane pe săptămână cu turiști din Rusia, altă țară care zice că nu prea are COVID - nu știu dacă îi testează cineva. Pănă una, alta, săptămâna trecută, guvernatorul Zanzibarului a murit de COVID, deci mare atenție.

Apropo de negarea asta oficială, dacă vrei să mergi în safari pe continent într-o excursie de o zi (costă 650$/persoană), îți trebuie vaccinuri sau pastile (și alea costă cam 2000 lei). Deci, pe continent trebuie să te ferești de malarie și febră galbenă, dar pe insulă nu...😁 Înțeleg că de curând guvernul a recomandat purtarea măștii, dar numai dacă e produsă în Tanzania, că restul sunt "neconforme".

Q: "Cum e mâncarea?"

A: Surprinzător de europeană, cel puțin unde am stat noi. Ne-au dat și porc în fiecare zi, chiar dacă ei sunt musulmani, 95% dintre ei. Pe continent sunt 50% creștini. Au și vin la discreție, în principal din Africa de Sud (recomand! dar să știți că sunt vinuri robuste, cu gust strident) sau din Chile. M-aș fi așteptat să ne dea mango la discreție, la fel pește și fructe de mare, dar n-a fost cazul.

Q: "E o țară sigură?"

A: Mie mi s-a părut că da, dar nu vă forțați norocul. Nu s-a legat nimeni de noi în piața din Stone Town. nici pe plajele publice, iar oamenii mi s-au părut de treabă. Zâmbitori, orientați pe turism. S-au prins că vin hoarde de români, așa că au învățat câteva cuvinte. De exemplu, în miez de noapte, ghidul care ne-a dus de la aeroport la hotel a început așa: "Numele meu este Abdul. Sunt un ghid turistic. Cu ce vă pot ajuta?". Am apreciat că la hotel ne notau la intrare și ieșire - numărul camerei și numărul mașinii cu care ai circulat. În cazul unor probleme de sănătate (insolație, indigestie), asistenta medicală de la hotel a intervenit prompt.

*

În fine, câteva observații generale:

- sejurul la resort te face să te simți ca în Europa Occidentală, însă în afară e sărăcie cruntă. Oamenii stau în colibe și dorm pe o saltea pe pământ - îi vezi din mașină. Salariul mediu e 150$/lună. Unii au învățat să se descurce abordând direct turiștii. De exemplu, localnicul cu care am mers în excursie a renunțat să mai lucreze la hotel, pentru că face mai mulți bani pe cont propriu. De exemplu, noi, 6 oameni, i-am dat în total 120$ pentru ziua petrecută cu noi (cam 11 ore). Din ăștia, și-a plătit închirierea mașinii (vreo 25$) și benzina (vreo 10$), iar restul a fost profit. La hotelul de 5* făcea 150$+mâncare+cazare pe lună.

- prețul decent pentru orice e jumătate din prețul cerut inițiat. Prețul corect e mai puțin de atât. De exemplu, un ghid localnic îți poate negocia un mango până la 50 de cenți; pe cont propriu vei plăti chiar și 4$.

- oamenii de acolo nu se grăbesc. Cred că i-a încetinit căldura. Ei se mișcă "pole, pole", adică "încet, încet". De exemplu, într-o zi, din cauza vântului, o umbrelă a căzut peste o masă unde luau micul dejun două fete din Cluj, spărgând niște pahare. Chelnerul și-a pus tacticos tava pe o masă, apoi s-a dus pole, pole să vadă ce s-a întâmplat. Adică absolut nicio grabă.

- oamenii de acolo sunt senini. Au o acceptare neîncrâncenată a sorții. Cel puțin asta îmi transmite zâmbetul copiilor care par că nu au nimic. Și asta spune și expresia lor cea mai cunoscută: "Hakuna matata" - nicio grijă. Este o țară care are nevoie de educație. Da, veți vedea sute de copii îmbrăcați în uniforme ieșind de la școală (fetele poartă hijab de la vârste mici). Dar sunt un milion de suflete pe insulița aia, deci nici vorbă de educație sexuală. Sunt condamnați la sărăcie. Am citit în ghidul de la hotel că se recomandă donațiile - puteți duce haine, rechizite, cărți în engleză, dulciuri (eu aș zice și produse de îngrijire personală) pe care să le lăsați la hotel, de unde sunt distribuite în comunitate.

Oamenii din administrație sunt spăgari. Adică, la sosire, la bagaje, un manipulant se tot apropia să-mi spună "dolar, dolar". La plecare, ne-au ținut în cozi lungi la intrare în aeroport. Un tip ne-a întrebat dacă vrem să mergem repede - noi am spus că nu; alții au zis da, și au intrat în aeroport mai repede (noi - în 40 de min). Ei, problema era că odată trecuți de prima ușă din aeroport, urmau alte 3 cozi - deci ai plătit degeaba s-o sari pe prima. De altfel, a durat 4 ore să ne îmbarcăm. Computerele stau prăfuite, căutarea pasagerilor se face cu degetul pe listă, aparatul pentru etichetele de bagaje se strică și se trece la scriere manuală... Nouă ne-au scris pe bilete destinație "Cobija", care, culmea! există - e un oraș în Bolivia. Noroc că piloții români știau drumul spre casă... Bagajele pentru avionul spre Cluj au fost puse în cel din București (că, deh! tot România) și asta a cauzat alte întârzieri. După ce a stat două ore singur cu echipajul în avion să ne aștepte, căpitanul a venit personal la îmbarcare să-și colecteze pasagerii. Astea sunt momentele în care îți amintești că ești într-o țară de lumea a treia. O țară în care poporul își adoră conducătorii și care va mai suferi mult de acum încolo.

- se conduce pe stânga și multe linii nu sunt trase, deci e un pic de junglă rutieră.

- pisicile zanzibareze sunt adaptate la mediu. Au păr scurt și o față tristă. Probabil pentru că rămân subnutrite. Dacă e ceva ce nu mi-a plăcut la hotel a fost semnul "NU hrăniți pisicile", care a dus la o generație de mâțe cărora li se vedeau coastele. Nici apă nu li se dădea, deci beau din piscină. Evident, de câte ori am avut ocazia, am hrănit pisicile. Iar uneori le luam la mângâiat, fapt foarte străin pentru ele. Apropo de animăluțe, am văzut și lemuri, care săreau de pe o cabană pe alta și care-ți furau fructele din balcon, dacă le lăsai acolo peste noapte. M-am pregătit cu substanțe anti-tânțari, dar n-am avut de ce s-o folosesc - poate că nu era sezonul?

- la hotel am avut muzică live în fiecare seară, iar cântecul special care te învață un pic de swahili (valabil și pentru Kenya!) este acesta:

- practic, hit-ului kitsch de pe vremuri "Coco Jambo" i s-a făcut o reparație morală în ochii mei. Jambo înseamnă "Salut!" și e cuvântul pe care l-am folosit cel mai des acolo. De altfel, trupele au cântat și "Coco Jambo" și "Waka, Waka", ceea ce a fost maxim. Și toate piesele vesele în portugheză pe care le știți. Și Gypsy Kings, la un moment dat. O nebunie. Apropo de cântat, noi am fost în Zanzibar în aceeași săptămână ca Vali Vijelie, care înțeleg că a ținut să cânte și în avion și pe plajă. Sunt recunoscătoare că n-am fost în avionul de București - cum era să fiu eu nebuna care le zice să înceteze? Cum e să te ferești 25 de ani de manele și să fii prizonier la un show pe un zbor de 9 ore?!

- până una, alta, recomand experiența zanzibareză. Preferabil 10 zile, dacă tot zburați așa departe de țară.

Hakuna Matata!