3 filme şi toate 3...

...de văzut. În ordinea în care am avut eu onoarea:

1. Avatar. Dacă aş face un interviu cu James Cameron, prima întrebare pe care i-aş pune-o ar fi "Dle Cameron, aveţi pisici, nu-i aşa?". Pentru că e evident din film. Na'vi sunt o combinaţie de oameni cu pisici. Irisul, urechile, profilul, coada, mişcările - toate sunt de pisică. Filmul e o utopie înduioşătoare, dar filme ca Gamer şi Surrogates au mai ştirbit din originalitatea ideii de a-ţi controla corpul la distanţă. În rest, efecte speciale foarte bune şi potenţial de trilogie. Va fi, foarte probabil, cel mai bine vândut film din istorie. Şi merită.

2. The Invention of Lying. Un scenariu genial, distribuţie excelentă, o comedie intelectuală, care m-a surprins prin idee. Şi ce idee simplă! (Aş fi vrut să scriu eu scenariul la filmul ăsta). Zice aşa: într-o lume în care nimeni n-a minţit şi toată lumea răspunde sincer la întrebări, cel care spune prima minciună devine profet şi nimeni nu pune la îndoială nimic din ce zice. A, da, profetul devine şi putred de bogat şi se alege cu ce femeie vrea el. O altă abordare despre invenţia lui Dumnezeu.

3. Holmes. Un film cu doi actori excelenţi. Mie Robert Downey Jr. mi s-a părut British get beget. Doar că mai frumos. Scenariul, abordarea, efectele sunt toate actuale. Şi mă bucur că m-am prins de una dintre crime înainte de elucidarea ei (cea cu ploaia falsă).

Alte recomandări pe anul ăsta?

Ho-ho-ho

Eram în Ocna plângându-mă de o primă zi de Crăciun prea liniştită şi plicticoasă, pe când, bag seama, creierul meu s-a gândit să schimbe ceva. Aşa că în dimineaţa de 26 decembrie, pe când mă aflam în baie, ca tot omul, mi-a tăiat filmul. Cumva m-a şi anunţat, astfel încât am avut timp de reflecţii gen "ce ruşine ar fi să mor pe budă", "ar fi bine să deschid uşa, să mă găsească cineva", "oare n-ar fi bine să deschid uşa înainte să mă spăl pe mâini?", "oare n-ar trebui să strig?", etc. Îmi amintesc bătăi disperate în uşă din partea părinţilor şi-mi mai amintesc o picătură de sânge căzând pe gresie, de undeva din zona capului, spre uriaşa mea mirare (nu-mi aminteam să mă fi lovit). Următorul episod la care am fost trează era cu mine întinsă pe pat şi cu părinţii răsuflând (mai) uşuraţi lângă mine. Aveam deja o compresă pe arcadă - căci da, mi-am spart-o. A urmat vizita doctorului de familie care mi-a zis că mi se trage de la tensiunea mică, şi vizita la urgenţe, pentru o sutură. 5 aţe. Partea bună în a te afla într-un oraş mic e că ştii exact unde să mergi şi pe cine să cauţi. Dacă mi s-ar fi întâmplat în Cluj, n-aş fi ştiut unde să merg. Am avut noroc să fie de gardă un medic chirurg foarte bun, deci cred că n-o să am urme pe termen lung. Atâta doar că acum arăt ca un boxer care a încasat-o ca lumea sau ca cineva care s-a machiat de speriat de Halloween. Ce mai, am încurcat sărbătorile... În curând şi poze ;)

Jurnal

M-am culcat cu un preşedite şi m-am trezit cu altul...În ce ţară minunată trăim!
*
Azi mi-a venit să-mi stric maşina şi să nu-mi pară rău. Ieşind de la Mall am nimerit în urma unei coloane de maşini cu numere din alte judeţe decât Cluj, cu steaguri portocalii. Tot a doua maşină le făcea cu farurile, tot al doilea om le făcea semnul victoriei. Tot cum tot al doilea le arăta altceva. Că doar ţara a votat fifty-fifty. Revenind, dobitocii ăia conduceau în coloană, cu avarii, şerpuind şi punând lumea în pericol. Iar pe Calea Turzii au blocat ambele benzi, mergând cu viteza melcului. Abia atunci am început să-i salut şi eu...
*
Cât de umilitor trebuie să fi fost momentul BEC 8.00 pentru Geoană? Mă gândesc că a stat ca un prostănac şi şi-a căutat cuvintele până la 19.00...
*
Interesantă observaţia lui Năstase: ce fel de declaraţie e cea a unui preşedinte care spune că şi-a ciuruit adversarii? De fapt, într-un fel, Băse e un fel de Sergiu Nicolaescu. Amândoi tre' să fie miezul. Şi regizor, şi actor principal; şi preşedinte, şi şef al guvernului...
*
Revenind la lumea care mă priveşte cât de cât...România merge bine la mondialul de handbal. Anul ăsta musai să luăm medalie!
*
Am fost pe autostrada A3 (ce trist că putem număra segmentele de autostradă pe degetele de la o mână!). E semnalizată cu picioarele. 3 maşini din 4 ratează intrarea dinspre Turda.
*
Noor e din ce în ce mai drăguţă. Mă topesc tot mai tare după ea.

Noor

Acum 3 săptămâni, Seb a decis că e timpul să trec de la pisici imaginare la pisici reale. Prin urmare, mi-a adus-o pe Noor. Dintotdeauna mi-am dorit o pisică gri, căreia să-i spun Nor. Aşteptam, de fapt, un motănel. S-a arătat să fie tot tigrişor gri (cu nuanţe de maro şi crem), însă, fiindcă e fetiţă, o cheamă Noor, ceea ce semnifică Lumină în arabă (pe regina Iordaniei tot Noor o cheamă). Noor a mea a crescut în 3 săptămâni cât altele în 6, e afectuoasă, vânătoreasă, pasionată de degete, computere, televizor şi pungi. Cel mai mare duşman al ei e un tigru de pluş, Joly, pe care-l scot la înaintare ori de câte ori e timpul ca Noor să vâneze. Pun câteva poze cu ea. Mărturisesc că sunt o stăpână foarte mândră. Deci...ştie cineva unde se fac castinguri pentru pisici?

C from Catharsis

Mi-am căutat fundal muzical pentru a scrie în acest weekend. MTV şi VH1 (cu derivate cu tot) mă deranjau după 2-3 piese fiecare. Şi am dat peste C Music. C de la Classical, Cinema, Chillout. Un canal pe care nu l-am urmărit pentru că avea număr prea mare în grila UPC, dar care acum e de departe my all time favourite. Calitatea e impresionantă. O mulţime de piese celebre în interpretări inedite. Artişti extraordinari, deşi unii nu foarte cunoscuţi (păi dacă nu-i dau pe MTV şi VH1!!!). Câteva exemple - Adagio de Albinoni cântat la chitară, Josh Groban cântând Nessun Dorma sau With or Without You cântat de un cor de fete, Scala on the Rocks. Intercalaţi - Bruce Springsteen, Aerosmith, Take That... Pe scurt, canalul ăsta face clasicii accesibili şi e - n-o să-mi iasă decât în engleză - the epiphany of exquisite taste.

Înregistrarea următoare e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit în ultimele luni.