Cât valorează un premiu de excelenţă dat de semidocţi?

Că le fac sau nu reclamă celor de la Business Edu, trebuie să vă prezint un articol de-ale lor. Îi cunosc pentru că activez în industria de training şi ei cică premiază Excelenţa în training. Şi ia să vedeţi cum arată articolul prin care îşi anunţă iniţiativa.

Business-Edu Recunoaste premiaza excelenta

Pentru ca stim ca sunteti pasionati de munca voastra si ca de-a lungul timpului a-ti depus eforturi constante pentru a dezvolta programe de training si echipe bine pregatite care sa le livreze in prganizatii, ne-am hotarat sa organizam un eveniment care sa celebreze excelenta.

Business-Edu Awards este evenimentul prin care dorim sa atragem atentia presei asupra importantei pe care o are munca trainerilor in organizatii.

Premiile sunt organizate in 2 categorii:

1. Premii acordate in urma unui sondaj in radul managerilor de resurse umane din companii:

Trainer of the Year 2007

Company of the Year 2007

Most Creativ Trainign Programm

Best E-learning Programm

Coach of hte Year 2007.

2.Premii de pupularitate - rezultate in urma exprimarii opiniei publicului:

Cel mai bun vorbitor la TRAINING 2007

Cel mai bun vorbitor in sectiunea Marketing & Vanzari

Cel mai bun workshop

Cel mai votat trainer

Pentro orice idee, proiect, initiativa in care aveti devoie de AWARENESS suntem AICI, cu mintea treaza, energizati si plini de viata!

Excelenta am surprins-o eu cu roşu.

Un astfel de produs de comunicare mi se pare sub orice critică. Iar culmea e că aceşti oameni au pretenţia că ar recunoaşte şi premia excelenţa. Corectitudinea gramaticală mi se pare minimul de curtoazie pe care TREBUIE să o ai faţă de public. M-am întrebat întotdeauna un lucru legat de oamenii care fac greşeli de gramatică (şi, de exemplu, cei de la Business Edu sunt foarte confuzi în ceea ce priveşte numărul de i cu care ar trebui să se termine unele cuvinte): când văd un cuvânt scris altfel decât ştiu ei, deci corect, ce cred?

Persoană fizică de drept privat

Mi-am dat seama zilele astea că sunt, în general, foarte privată. Excepţia e acest blog, care e clar o formă de exhibiţionism. Şi mi-am mai dat seama că nu am prea avut ocazia să cunosc oameni noi în ultima vreme. Vreau să spun să cunosc cu adevărat noi oameni. Cercul meu de prieteni e şi el restrâns (şi ne place să-l păstrăm aşa) şi, dacă pun la socoteală şi cercul de cunoştinţe, tot nu e foarte mult. Ies cam cu aceleaşi persoane, vorbesc cam cu aceleaşi persoane, corespondez cam cu aceleaşi persoane. Şi m-am cam săturat. Dragilor, nu că nu vă mai iubesc, dar poate ar fi cazul să începem să ne vedem şi cu alţi oameni...

Quizuri

După părerea mea, Radu găseşte mereu cele mai interesante link-uri. Cel mai recent ar fi cu How Evil Are You. E un test interesant, dar nu ştiu cât de reliable. Adică eu sunt doar 46% evil? Păi asta înseamnă că sunt bunuţă!

Oricum, pe acelaşi site, sunt tot felul de teste. De exemplu, pentru fete, What Color Rose Are You? Eu sunt levander (sincer...bleah!, dar vorbele-s de bine).

You represent love at first sight and enchantment.

Your vibe: intense and intriguing

Falling in love with you is: deep and meaningful

Băieţi, nu vă îngrijoraţi, pentru voi sunt din alea cu How Dirty Is Your Mind :P

De asemenea, sunt şi chestii deştepte. De exemplu, sunt mândră că am luat A la testul de vocabular.

Ca să scurtez un post care s-ar putea prelungi cu fiecare test pe care îl fac, vă sugerez să daţi click pe Take a Random Quiz (dreapta sus).

Cum n-o să plâng cu lacrimi de crocodil

Dacă nu m-aş înflăcăra când e vorba de religie, probabil că aş comenta pe larg conţinutul acestui articol. Dar mă doare capul de atâtea sofisme şi mă gândesc că poate veţi comenta voi în locul meu.

Cum ajungeţi la mine

Sunt fascinată de Google Analytics. Mă uit în fiecare zi cine şi de unde m-a vizitat, dar mai ales la cum a ajuns la mine. 66% trafic direct - asta e clar. Cu referinţele, iarăşi. Dar cel mai tare e să văd cheile de căutare prin care au ajuns 15% din vizitatori la mine.

Astfel, postul cu înmatricularea maşinii aduce destui vizitatori şi mă bucur că e util. Urmează Sarko şi Carla Bruni. Dar aici nu-i nimic spectaculos. Foarte tare a fost să văd că s-a ajuns la mine după cheia "stoparea sarcinii". Mai mult, blogul meu e a treia referinţă pentru această cheie (acum două zile era a doua)!!! Îmi exprim regretele faţă de persoana care m-a vizitat în acest fel, întrucât nu a găsit în postul meu un sprijin, ci o ironie...

Aşa. Şi ar mai fi o cheie pe care vreau să v-o împărtăşesc. S-a ajuns la mine prin căutarea "eşti foarte blajin". WTF? Cine naiba caută aşa ceva??? În plus, cine are răbdare să se uite la mai multe site-uri care conţin acele cuvinte? Zic mai multe, pentru că sunt referenţiată abia pe a doua pagină, deci a necesitat un pic de căutare...

Nr. 13 bis

Promiteam într-un post anterior să vă povestesc o întâmplare à la Caragiale ce mi s-a-ntâmplat.

Într-o zi agitată la birou, primesc un telefon cam pe la ora 15.30. Număr pe care nu-l aveam în agendă. Probabil un client. Şi vocea masculină mă întreabă, cu un ritm al vorbirii asemănător unei persoane care citeşte un nume de pe o foaie şi nu e sigur dacă a găsit persoana potrivită:

-Alo, ...Lavinia Florea?

Eu:

-Da. [că eu eram]

-Auzi [deja avea o intonaţie de om care dorea ceva de la mine, şi parcă obraznic], tu ai stat cândva pe str. Speranţei, nr. 13, ap. 99? [da, adresa tocmai ce-am inventat-o. Dar el mă întrebase chiar adresa din buletin].

- Nu AM STAT. Acolo STAU. [şi deodată îmi dau seama că dau prea multe informaţii, de parcă eram la Poliţie, la interogatoriu. Mă rog, n-am fost decât la Jandarmerie, dar imaginea mea e formată după filmele americane. Mă trezesc, deci, din limbariţă şi zic:]

- Dar de ce întrebi.

- Păi ai primit o scrisoare din Franţa şi m-am gândit că vrei să o recuperezi.

[Hm….scrisoare din Franţa. Extrem de plauzibil. Trimisesem o felicitare de Sărbători unei familii franceze dragi mie şi nu am primit niciun semn de viaţă. Tăcerea era suspectă, dar iată că se explica printr-un răspuns trimis tot prin poşta clasică, dar la o adresă greşită. În acel moment mă gândeam că poştaşul o pusese în cutia vreunui vecin. Şi întreb:

- Dar cum a ajuns la tine? Tu ce adresă ai?

- Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99.

- Păi asta-i adresa mea!

- Poate a fost adresa ta, acum e a mea!

- [Distrată, crezând că e o farsă din partea lui Seb, singurul care ştia de felicitarea către Franţa] Ei, na, e adresa ta! Te pomeneşti că stai cu mine şi eu nu ştiu! Dar de unde ai numărul meu de telefon?

- De la compania de internet. [Da, aveam aceeaşi companie. Şi faptul că tipul a primit numărul ridică importante semne de întrebare privind protecţia datelor personale]. Auzi, eu nu vreau decât să-ţi dau scrisoarea. Puteam la fel de bine să o arunc pe geam. Probabil că familia respectivă are vechea ta adresă şi de-aia a ajuns aici.

[Eu, ştiind că am o singură adresă în Cluj]

- Păi nu aveau cum să pună o altă adresă. Eu una singură le-am dat. Şi nu m-am mutat în ultimii doi ani.

- Nu se poate, că eu stau de peste 2 ani aici.

- Aici unde?

- [Pe cale să-şi piardă cumpătul] Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99! În chirie la Man Răzvan. Nu aici ai stat şi tu?!

- DECI: eu stau ACUM pe Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99. Şi nu e apartamentul lui Man Răzvan. Nu a fost niciodată!

- Auzi, îţi baţi joc de mine? Vrei scrisoarea sau nu?

- Păi şi eu te-aş putea întreba acelaşi lucru. Dar trebuie să existe o explicaţie. Poate adresa diferă printr-un mic detaliu. [şi, ca să fiu şi mai convingătoare, decid să-i destăinui bănuiala ce-mi încolţise de ceva vreme în cap, pe baza faptului că primisem cu o zi în urmă o somaţie de la ANAF pe adresa mea, dar pe numele dlui TRF Traian (da, ăia i-au scris greşit numele, că doar nu l-o fi chemat TRF şi nici n-o fi vreo funcţie-alint gen IPS) care avea, se pare vreo 2 firme în lichidare]. Precis asta s-a întâmplat. Şi eu am primit o scrisoare pe numele altei persoane...

- Da, un drac. Vrei scrisoarea sau ţi-o arunc pe geam?

- Unde eşti acum? [întrebam cu gândul de a-i propune o întâlnire, să vedem cât de depărtate sunt adresele identice].

- Unde să fiu? Acasă.

- [Eu, deja prăpădindu-mă de râs] Pe Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99?

- DA!!!

- Ce etaj?

- 2!

- Ce scară?

- 3!

- Măi să fie! Eşti la mine acasă!!!Apartament sau garsonieră?

- GARSONIERĂ!

- Băi, nu se poate! Dacă nu-i o farsă, atunci e un telefon din lumi paralele!

- DA? No bine.

Şi a închis exasperat.

Prin birou, isterie generală. Unii colegi îl suspectau tot pe Seb. Prin urmare, după ce mă calmez, îl sun pe om înapoi:

- Auzi, Seb te-a pus să fac asta?

- CE?! Nu, tu, eu am o scrisoare. Dacă vrei să ne întâlnim să ţi-o dau, bine, dacă nu, o arunc. Dar fiind că e din Franţa, mă gândesc că e importantă pentru tine.

- Cum te cheamă? [Omul mi-a zis numele şi părea că vorbeşte foarte serios].

Hotărâm să ne întâlnim la Casa Piraţilor, foarte aproape de noi amândoi, după ce ies eu de la serviciu. S-a dovedit că omul era super OK. La telefon devenise cam necioplit pentru că îl exasperasem eu. Şi da, există două adrese cvasi-identice. Diferenţa e numărul de bloc. Eu am C1, el C5. Şi da, mi-am recuperat scrisoareaJ Şi am aflat că la firma de internet figurez cu restanţă, deşi am dovada că mi-am plătit taxa la zi...

Toate aceste aplicaţii minunate...

Cele mai tari 2 chestii de IT peste care am dat la recomandările prietenilor săptămâna asta sunt Leo's Lyrics - datorită căruia nu mai dau search lyrics pentru piesele care mă interesează şi a cărui bază de date îmi propun să o corectez când dau peste versuri greşite - şi Google Analytics - care îmi arată cine, de unde, când, cât, cu ce viteză şi cu ce expresie facială mă citeşte. Czeck them out! (mi-am amintit că mi-e dor de Praga şi de Franţa şi de locurile frumoase pe care le-am văzut şi care contrastează cu România. Cel puţin cu Clujul - voi reveni la acest subiect).