Nu sunt mai deştept...

...decât un copil de clasa a V-a. Aşa era emisiunea. Eu am aflat azi că e posibil să nu fiu mai deşteaptă decât unul de a VI-a. Să vă zic ce şi cum.

Am avut plăcerea să intru în contact cu coordonatorul Concursului Naţional Media Kinder (Media Kinder e un ONG din Cluj, iar concursul a fost unul de cultură generală, atenţie şi creaţie derulat la nivel naţional, în circa 1800 de şcoli din toată România) şi am văzut ce mai sunt întrebaţi elevii din ziua de azi pe baza manualelor pe care le studiază.

Voi ce aţi răspunde la următoarele întrebări?

1. Ce este contratimpul?
a. o măsură muzicală
b. o formulă ritmică
c. o formulă numerică
d. o melodie
e. o pauză muzicală

2. Câte animale cinegetice găsiţi în enumerarea de mai jos (în orginal era un desen): vacă, porc, porc mistreţ, raţă, cocoş, fazan, cerb, zimbru, oaie, iepure, găină?
a. 4
b. 6
c. 7
d. 3
e. 5

3. În care dintre documentele medievale sunt redate evenimentele istorice de mai jos? (grupaţi cifrele şi literele)
1) Răscoala lui Wat Tyler
2) Bătălia de la Posada
3) Acordarea de privilegii cavalerilor teutoni din Ţara Bârsei de către regele Andrei al Ungariei
4) Înţelegerea dintre răsculaţi şi nobili
5) Aşezarea popoarelor slave la Dunăre

A)Cronica lui Jean Froissart
B) Diploma Andreanum
C) Cronica pictată de la Viena
D) Înţelegerea de la Apatiu
E) Cronica lui Nestor

a) A1, B3, C4, D2, E5
b) A5, B4, C3, D1, E2
c) A1, B3, C2, D4, E5
d) A5, B3, C4, D2, E1
e) A1, B5, C4, D2, E3

4. Care dintre seriile de sunete de mai jos are numai semivocale?
a) î, i, a, u
b) ă, o, a, i
c) a, e, i, o
d) î, u, ă, i
e) e, i, o, u

5. Care este lacul glaciar ale cărui ape ating graniţele Germaniei, Elveţiei şi Austriei? (Mai este cunoscut şi sub numele de Konstantz - Constanţa)
a) Lacul Como
b) Lacul Garda
c) Lacul Boden
d) Lacul Geneva
e) Lacul Maggiore

Dacă e prea greu, vă întreb din clasa a V-a:)

Oricum, concursul a fost superb gândit, formularele de test având multe desene, precum şi probe de perspicacitate. De asemenea, un lucru deosebit a fost că se muncea în echipe de 3, echipele fiind formate prin tragere la sorţi (deci nu pe baze de prietenii sau preferinţe ale profesorilor).

Media Kinder, mult succes la ediţia a doua!

Top Romanian Songs

Într-un mod excepţional, m-a prins duminica după-masa la televizor. Mai exact la ProTv. Şi mai exact la O-la-la. Şi am realizat că habar nu am de o parte a creaţiei muzicale româneşti. Şi că ar trebui. Şi că versurile unor cântece româneşti mai vechi sau mai vechi sunt remarcabile. Am fost încântată că o piesă din concurs a fost „Scrisoare de rămas bun”. N-a ştiut-o concurentul. Mă întreb câţi o ştiu. De aici şi ideea acestui post. Top desschis cu cele mai bune cântece româneşti. Deocamdată le-am pus pe cele cu cele mai bune versuri şi nu le-am clasificat. Propuneri, comentarii?

Pasărea Colibri, Scrisoare de rămas bun
(no video)


Taxi, Luna
(Piesa asta, scrisă de Dan Teodorescu, poetul meu contemporan preferat, e cea cu care aş vrea să-mi deschid nunta când m-oi mărita. La Eurovision, unde am luat 12 puncte de la Macedonia, au cântat în engleză şi a fost mai ciudat. N-am găsit videoclipul în română, dar există o variantă a cântecului în engleză cu clipul original. Mi-ar plăcea să găsesc varianta în română cu videoclip.)


Live, la Eurovision:


Alexandru Andrieş, Cea mai frumoasă zi
(Genial şi nicio vorbă-n plus)


Dan Bittman, Dincolo de nori
(Îşi mai aminteşte cineva înregistrarea asta? Ce vremuri! Şi cât de perfect poate cânta omul ăsta! Şi mai arăta şi ca Mel Gibson! Parcă Holograf n-a adoptat niciodată oficial melodia asta...Păcat. Păcat şi de clasarea pe locul 21.)


Florin Chilian, Zece


Sarmalele reci, Dacă n-ai fi tu
(no video)

Sarmalele reci, Telefonul nu mai sună


Pasărea Colibri, Miruna
(no official video)


Mircea Vintilă, Bricheta lui Fănel


Phoenix, Nunta
(Înregistrarea asta o ştiţi? 100 de puncte dacă recunoaşteţi personajele.)

Filmele lui 2009

Să vă spun ce am văzut în ultima vreme şi cât mi-au plăcut:

1. Gran Torino - EXCELENT. Clint Eastwood is on fire în ultimii ani, atât ca actor, cât şi ca regizor. De unde şi mirarea mea că n-a prins nicio nominalizare la Oscar anul ăsta.

2. Slumdog Millionaire - EXTRAORDINAR. Un film făcut cu 10 milioane de dolari, care a ras deja nişte Golden Globe-uri şi care e cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimul an. And the Oscar goes to...

3. Changeling - INTERESANT, MORBID, ŞOCANT. În opinia mea, Angelina rămâne o actriţă mediocră. Singura greşeală a lui Clint în acest film e ea. Şocul cel mai mare e că la bază stă un caz real. O poveste care a aşteptat 80 de ani să ajungă pe peliculă.

4. Valkyrie - AŞA ŞI AŞA. Sunet şi imagine impecabile la Odeon (la Polus). Încă nu-mi revin gândindu-mă cât de mişto arată Tom Cruise chiar când poartă un plasture pe un ochi.

5. Revolutionary Road - EXCELENT. Un film bazat pe jocul magistral al lui Kate Winslet şi al lui Leo di Caprio. În acest moment, actriţele mele preferate sunt Kate Winslet şi Cate Blanchett. Abia aştept să văd The Reader şi-i ţin pumnii lui Kate pentru Oscar.

6. The Curious Case of Benjamin Button - BUN, fără să mă impresioneze în mod deosebit. N-am nicio slăbiciune pentru Brad Pitt. Filmul m-a obosit şi am identificat urme de grotesc spre final. Din nou, Cate Blanchett e spectaculoasă.

7. Frost/Nixon - BUN. Performanţe actoriceşti notabile. Mi s-a părut interesant să aflu că Frost, despre ale cărui interviuri ştiam câte ceva, a fost un fel de Dan Negru la vremea lui. Să treci de la "Ciao, Darwin!" la astfel de interviuri nu-i puţin lucru.

8. The Lord of The Rings I&II. IN SFÂRŞIT!!! Drăguţel, ce să zic...Încerc să nu mai visez orci...

Mai vreau să văd anul ăsta:
1. The Reader
2. Doubt
3. The Wrestler
4. Milk.

Ţin să menţionez că e anul în care am văzut cele mai multe filme la cinema pentru o perioadă fără TIFF. Îmi place mai mult la Odeon, pentru că sala nu mă strânge, pentru că e mai bine izolat fonic, pentru că e mult mai aproape de mine şi pentru că preţurile au fost o perioadă la jumătate faţă de Iulius şi mai luai şi un suc în jumătatea respectivă...

Din nou, despre Coşul Verde

V-am promis că voi mai scrie despre Coşul Verde. Ei bine, mi-ar plăcea să contribui la promovarea acestui magazin, pentru că mi se pare o afacere foarte interesantă.

Între timp s-a lansat şi site-ul www.cosulverde.ro, unde puteţi face comenzi online la domiciliu. În plus, s-a lansat al doilea număr al ziarului de informare ecologică omonim (îl găsiţi şi pe site) şi s-a organizat un eveniment de degustări, pe care, din păcate, l-am ratat. În schimb, mi-am cumpărat de la ei un borcan de dulceaţă de trandafiri - f bună! - şi rămân îndrăgostită de ceaiurile lor.

Pentru cei care n-aţi trecut niciodată pe la Coşul Verde, postez nişte poze, ca să aveţi o idee despre cum arată înăuntru. Mie una mi se pare extrem de cochet. Enjoy!

Unde nu mai mănânc

1. La AMIGOS. Deşi am recomandat restaurantul la un moment dat pe acest blog, mi-am schimbat părerea. Îmi plăcea la Amigos o ospătăriţă mereu atentă şi amabilă. O fată care chiar merita bacşiş. Numai că ultima dată când am fost acolo, ea nu era. Şi ne-a servit o tută. Am mers acolo în timpul Campionatului Mondial de Handbal Feminin, ştiind că putem vedea meciuri. Era meciul decisiv cu Norvegia, în urma căruia puteam să ne calificăm în finală. Aveam masa rezervată pentru ziua unui prieten, am ajuns acolo la ora începerii meciului şi, surpriză, televizorul mergea fără sonor. Am cerut să-l dea pe un volum decent, ca să putem auzi comentariul. Tuta - care aproape ne-a ignorat încă de la intrare, nu ne-a adus suficiente meniuri etc. - zice că nu poate, că-i deranjează pe ceilalţi clienţi. Eu îi zic că la meciurile de fotbal permit ascultarea comentariilor, deci ar fi logic să o permit şi acum, mai ales că eram acolo doar noi (vreo 8) şi 3 studenţi. Tuta îmi răspunde că cei 3 vor să asculte muzică. Apropo, ăia 3 vorbeau de-ale lor şi nu ascultau nimic din ce era în jur. Prin urmare, îi propun să îi întrebe dacă îi deranjează, iar dacă răspunsul e “nu”, să dea pe sonor. La care tuta îmi răspunde “Întreabă-I tu!” şi-mi întoarce spatele. Moment în care eu am spus că nu support să fiu tratată aşa şi plec să găsesc un local cu sonor. Peste drum, la La Dolce Vita, îi expun patronului dorinţa mea şi, în 10 secunde, toate televizoarele erau pe handball, cu sonor. I-am zis că revin cu prietenii mei. Din păcate, vreo 3 din trupă n-au mai vrut să plece de la Amigos, pentru că apucaseră să comande un suc sau o bere. Aşa că am plecat eu şi i-am rămas datoare cu scuze unui patron orientat spre client.

2. La ŞEPCILE ROŞII. În legătură cu localul lui U am recidivat. Am mai fost nemulţumită odată şi, totuşi, am revenit. N-ar fi trebuit. Prima dată, am comandat o pizza calzone închisă şi mi-au pus doar codiţe de ciuperci, au adus comanda după 50 de minute, deşi le-am zis că trebuie să plec într-o oră…în fine. A doua oară, semnele prevestitoare veneau pe rând. În primul rând, nu erau şerveţele de hârtie pe masă şi nici nu ne-au fost aduse odată cu comanda. Am fost nevoite (eram 4) să ne autoservim de pe o altă masă. Apoi, bruschetele cu somon au fost excesiv de sărate, iar puiul teriaky – excesiv de condimentat cu ghimbir. Lucrul cu adevărat enervant a fost la nota de plată. Doar două dintre noi am avut bani ficşi (şi era clar că, după cum merseseră lucrurile nu era cazul să lăsăm bacşiş), iar celelalte aveau bacnote de 50 şi 100. Nota totală era 58. O chemăm pe tuta care ne-a servit şi o întrebăm dacă nu ne poate schimba banii în ceva mai mărunt. Ne zice că nu şi pleacă. Iminenţa s-a produs. Îi punem milionul în meniu şi aşteptăm restul. Vine tuta şi ne reaminteşte că n-are rest. Noi îi spunem că restul e treaba ei. Ea zice că nu e. Noi ridicăm sprâncenele, tuta îşi bagă cu nerv coada între picioare şi zice că merge să-şi întrebe colegii. Revine după un minut, exact cum anticipam, cu rest de 40. Eram déjà hotărâte să nu dăm bacşiş, deci îmi era pe vârful limbii să cer cei 2 lei. Atâta doar că tuta mă surprinde cu o cerere siderantă: “N-aveţi să-mi daţi 2 lei?”. Îi spun ca unui străin care nu pricepe limba sau ca unui şcolar care nu face difernţa între descăzut şi scăzător că ea trebuie să ne dea 2 lei, nu noi. Se mai uită o dată la notă şi ne întreabă dacă n-aveam să-I dăm 8. N-aveam. Prin urmare, exasperată, zice “Asta este, n-am, vă rămân datoare. Sai, dacă vreţi, mergeţi să schimbaţi prin apropiere”. Odacitatea era déjà enervantă. Prin urmare, hotărâte, i-am zis, “Nu, nu, nu. Trebuie să ne daţi rest. Nu e treaba noastră să schimbăm banii”. Prin urmare, tuta merge cu jalba-n proţap la barman. Care barman găseşte soluţia: să meargă un coleg să schimbe banii la o casă de schimb valutar din apropiere. Sarcină ce a fost îndeplinită într-un minut. Prin urmare, vine tuta cu 42 de lei la noi şi zice: “Oricum, dacă eraţi drăguţe, puteaţi să-mi daţi 2 lei, că am văzut că aveaţi bani mărunţi (?!) şi să vă înţelegeţi voi după”. La care îi spun: “Drăguţă trebuie să fii tu. Mulţumim, la revedere”.