Pandemia de COVID19 nu a reușit să-mi adoarmă microbul călătoriilor. După Tenerife în septembrie 2020, am pus ochii pe Zanzibar în ianuarie 2021. De ce Zanzibar? Din comoditate, în primul rând: s-au introdus zboruri săptămânale din Cluj. În al doilea rând, pentru că doream să-i fac un cadou deosebit lui Sebi de ziua lui. Prin urmare, din 4 ianuarie am început conversațiile cu Christian Tour (am ales această agenție pentru că citisem că sunt co-proprietari ai liniei aeriene Animawings, care opera zborul) și am făcut rezervările pentru primul zbor Cluj-Zanzibar, programat pentru 29 ianuarie. Perioada planificată: 7 nopți.
Au urmat pregătirile, inclusiv testul PCR, bagajele, transportul lui Ronnie la bunici și minunatul moment în care îți pui out of the office reply.
A venit acea seară de vineri, în care trebuia să decolăm la miezul nopții. Trebuia să fim în aeroport cu 3 ore înainte (o oră în plus adăugată pentru că trebuia citit testul COVID, că altfel nu-mi explic), ceea ce mi se părea foarte devreme. Am tras un pic de timp, ca să ajungem cu 2,5 ore înainte. Șoferul de taxi credea că mergem la gară, că nu mai făcuse vreo cursă către aeroport de câteva luni.
Buuun. Ajungem în aeroport. Mască. Distanțare fizică. Emoția călătoriei. Stăm o oră la coadă. Ni se verifică testul COVID la check-in. Reprezentanții agenției erau în aeroport. Toate în regulă. Ajungem la gate și asteptăm să vină avionul de la București. Lume veselă, care cumpăra diverse de la Duty Free. Unii își cumpăraseră alcool, pe care au început să-l savureze în sala de așteptare. Adică veselie și relaxare. Începeai să te vezi la plajă deja, cu un cocktail într-o nucă de cocos. Pe la 23:15 am început să avem prima bănuială că ceva nu e în regulă. Nu aterizase niciun avion, deci era imposibil ca în 45 de minute să decolăm. Am început să verific zborurile pe site-ul aeroportului din București și am observat că zborul nu figura în listă. Împreună cu o doamnă, am fost primele care am mers să aflăm informații. Asta a însemnat să încercăm să ieșim pe unde am intrat - ceea ce nu se face. Ne-a interceptat un agent de la Control Pașapoarte, ne-a înțeles întrebarea și s-a oferit să investigheze pentru noi. Între timp, am sunat-o pe fata de la agenție și mi-a zis ca sunt probleme meteo la București, deci că va fi o mică întârziere. Ciudat - erau vreo 2 grade la Cluj și la București cam la fel. În fine, se anunță o întârziere de 1 oră și 45 de min. Oamenii și-au reașezat așteptările. S-a conturat un grup vesel de maghiari care consumau sticlă după sticlă de Johnny și vorbeau ceva din care eu înțelegeam conjuncții, numere și "Zonzibar". Tot veselă atmosfera. Era prima zi în care încercasem Spotify și mă bucuram de playlist-urile pe care mi le-am făcut.
Momentul în care am început să cred că problemele sunt mai serioase a fost cel în care mi-am dat seama că avionul tot nu apare programat la decolare pe site-ul aerportului din București. Am sunat din nou la agenție și mi s-a spus că trebuie schimbată o valvă care a înghețat, dar că avionul este programat la zbor și ar trebui să se respecte noul program. Ei bine, s-a făcut 1 noaptea, fără ca avionul să fi decolat din București, ceea ce făcea imposibilă o decolare din Cluj la 1:45. Am întrebat-o pe fata de la agenție de ce nu e listat zborul și mi-a zis ca nu are pasageri, deci nu trebuie listat, ceea ce a sunat extrem de stupid și fals. În fine, am așteptat să se facă 1:45 - doar ce era să facem? Nimeni nu anunța nimic la gate. Oamenii erau în continuare liniștiți (poate adormiți?), oarecum plini de speranță, iar unii erau de-a dreptul euforici, pentru că erau beți. Era clar că se contura o noapte petrecută în aeroport. Măcar să bem o bere. Ultima disponibilă. Am început să vorbim mai mult cu ceilalți și am aflat de la cineva care avea o cunoștință la turnul de control că au fost câțiva pasageri de la București urcați în avion și apoi dați jos. Am început să vorbim despre posibilitatea de a merge acasă și am făcut gluma că a fost un mod foarte sofisticat de a bea în public - barurile sunt închise, pregătirile și așteptările au durat câteva ore, dar măcar ai putut bea o bere la aeroport. Pe la 2 dimineața, și-au făcut aparția oamenii de la aeroport (fata de la agenție mi-a răspuns din nou și mi-a zis că a fost trimisă acasă, pentru că nu mai putea contribui cu nimic) și ne-au anunțat că valva nu a putut fi înlocuită, iar zborul a fost reprogramat pentru ora 13:00. Au început calculele și constatările triste că pierdem o zi de activități acolo - adică, în loc să ajungem în Zanzibar dimineața la 10:00, urma să ajungem seara la 23:00. O zi din 7 e deja o pierdere semnificativă... Dar nu aveam ce face. Ni s-a spus că trebuie să facem reintrarea în țară, că ni se oferă cazare la hotel și că trebuie să ne prezentăm din nou la 10 dimineața. Câțiva dintre băieții înveseliți au fost destul de agresivi cu mesagerii (și atunci te întrebi dacă a fost OK că au permis consumul de alcool în aeroport), deși respectivii oameni n-aveau nicio vină, că nu erau nici de la agenție, nici de la compania aeriană. În fine, ne-au urcat în autobuze de la gate la Sosiri, ne-am prezentat pașapoartele (măcar agenții vamali ne-au scutit de întrebarea "De unde veniți?", ne-am așteptat bagajele și am decis să ne urcăm într-unul dintre autocarele care îi duceau pe oameni la hoteluri (Victoria și Hampton) decât să așteptăm un taxi; l-am rugat pe șofer să oprească în fața blocului, ceea ce a făcut, și ne-am petrecut noaptea acasă.
Am luat micul dejun acasă, gândindu-ne cum nu suntem pe o plajă în Zanzibar. Am hotarât să nu ne grăbim, așa că la 10:00 am verificat statusul zborului. Am văzut că era programat pentru 13:00, așa că am plecat la aeroport, cu un alt taximetrist, surprins și el că se zboară undeva. Am ajuns la aeroport pe la 10:20 și am constatat că suntem fraieri. Nu era niciun agent la check-in, iar cei câțiva pasageri știau deja că zborul s-a amânat pentru 15:00. Am luat imediat un autobuz spre casă și am început să mă gândesc că nu mai vreau să merg. Am sunat din nou la agenție, unde atitudinea era mai degrabă agresivă, gen "da, avem probleme tehnice și n-avem ce face. E vreo problemă?". Faptul de a merge a doua oară la aeroport degeaba chiar m-a evervat. Am decis să mergem până la Hampton, să vedem ce știu oamenii cazați acolo. La Recepție era deja un anunț care zicea că plecarea la aeroport pentru Zanzibar era la 13:00, așa că ne-am planificat la 13:20 a treia plecare la aeroport. Adică am stat 2 ore acasă. Între timp, am început să verific social media și să dau lecții de customer service. Practic, pe mine nu mă anunțase nimeni de întârziere, dar pe site, Animawings comunicau despre problema tehnică, se lăudau că toți pasagerii au fost informați și primeau felicitări pentru profesionalism de la oamenii care nu erau implicați în poveste (sau de la rudele lor?). Conversația cu Animawings a dus la clarificarea faptului că ei opereaza independent de Christian Tour și că există doar "sinergii de management". Omul de la comunicare de la Animawings a fost relativ impertinent în conversațiile din privat. De exemplu, mi-a spus să am "puțină răbdare". Evident, nu m-am putut abține și i-am spus că m-aș feri din a cere puțină răbdare cuiva care își așteaptă zborul peste 13 ore. Nicio scuză. În fine, mi-au spus că m-au contactat Christian Tour și că am fost informată, deci nu înțelegeau de unde comentariile mele de nemulțumire. OK, deci ei comunicau între ei - foarte bine. Dar am ținut să le precizez că eu am contactat Christian Tour pentru detalii și nu invers, ceea ce face diferența între un customer care adecvat și unul prost. În fine, sper că și-au învățat lecția de a fi transparenți în situații de criză.
Pe la 13:20 am plecat a treia oară la aeroport (da, încă un taximetrist mirat) și am constatat la 14:15 că avionul nu plecase de la București, deci nu aveam cum să decolăm noi la 15:00. În fine, am văzut la un moment dat pe Flightradar24 că avionul a decolat. Am plecat și noi la 16:00. Cu un deficit de o zi de concediu. Pilotul ne-a explicat că "cineva nu și-a făcut treaba la aeroport". Practic, nu au golit țevile, apa a înghețat, cauzând crăparea unei valve, iar avionul urma să nu aibă apă la toaletă. Dacă adevărul a fost altul, nu voi afla niciodată.
Odată urcați pe avion, am început să reintrăm în starea de bună-dispoziție - mergeam în concediu, până la urmă. Știam că plângerile se depun în termen de 5 zile de la întoarcere, așa că am suspendat subiectul întârzierii pentru o vreme. La un moment dat, a început să circule o foaie cu un îndemn de a da mesaj la un număr pe WhatsApp, pentru a face o plângere colectivă. Mi-am notat numărul și am planificat să-l contactez după întoarcere. Când foaia se întorcea către inițiator, am observat că se umpluse de numere de telefon, dar nu mi-a schimbat hotărârea de a intra în grup doar la finalul vacanței. Două zile mai târziu, stând la piscină cu alți pasageri, deja adăugați, am aflat că grupul a fost creat în prima zi și că a generat zeci de mesaje. În principiu, mesaje de clienți nemulțumiți, care se gândeau ce compensație ar fi acceptabilă pentru ei. Unul ajunsese la concluzia că un sejur gratuit în martie în Egipt (în valoare de 600 de euro) l-ar satisface (sejurul în Zanzibar era în jur de 1500 euro). În fine, înțeleg că s-a generat multă energie negativă și am decis să nu intru în corul nemulțumiților. Am acceptat o excursie cu preț redus (cu valoare de 140 de dolari preț de listă și cu valoare de vreo 60 de dolari daca mi-aș fi aranjat-o singură, pentru care am plătit doar 20 de dolari) și am ales să mă bucur de fiecare clipă de vacanță. Glumele găștii de la hotel erau că inițiatorul grupului își dorea să aibă ocupație, ca să nu vorbească cu neveastă-sa, cu care nu era foarte cordial în aeroport și pe avion. În fine, fiecare cu preocupările lui.
Nu știu care sunt șansele să mă citească cineva din grupul de WhatsApp, dar, cine știe? - oare și-a primit omul vacanța gratuită în Egipt?