Feerie de iarnă. Norvegia

De câțiva ani îmi doresc să vizitez Islanda iarna, pentru a vedea ghețarii fabuloși de acolo și Aurora Boreală. Suna bine să fac asta între Crăciun și Anul Nou. Totuși, după o scurtă documentare am aflat că:

1. Având doar 4 ore de lumină în decembrie, e dificil să conduci la diverse obiective din Islanda (da, în Islanda e cam obligatoriu să închiriezi o mașină).

2. Aurora Boreală nu se vede așa de des în Islanda, deci, dacă o vezi, consider-o un bonus frumos.

Prin urmare, am parcat Islanda pentru un alt an, cândva în noiembrie sau în februarie.

Mno, bine, bine, dar ce altceva aș vrea să văd? Mie-mi place ca iarna să fie iarnă, cu zăpadă și cu frig, așa că țările nordice s-au ivit ca alternativă. Dacă mai multă lume s-a orientat spre Finlanda, eu îmi pusesem mai degrabă Norvegia pe radar pentru un sejur de iarnă (poate și din cauza revistelor Wizzair). Și dacă e să fie iarnă, mi-am zis să transform noaptea polară din dezavantaj în avantaj, așa că mi-am propus să merg cât se poate de în nord.

*

Deci, a 6-a ieșire a anului (nu-i rău pentru vreumuri de pandemie!), destinație: Norvegia. Sunt mai multe moduri de a ajunge acolo - și apropo, oricând e mai ieftin decât în vacanța dintre Crăciun și Anul Nou, dar noi am ales următorul traseu:

- Zbor Cluj-Malmo cu Wizzair

- Drum cu autocarul până la Oslo (vezi vy.no); se putea și cu trenul. Durata: 7 ore, plus o oră jumătate ca să facă testul antigen tuturor pasagerilor...

- Zbor Oslo-Tromso (am mers cu SAS, dar sunt multe opțiuni, de exemplu cu Norwegian sau cu Wideroe)

La retur, în mod normal, am fi făcut Tromso-Luton-Cluj, doar că s-a anulat zborul Tromso-Luton și a trebuit să ne reorientăm spre Tromso-Olso-Munich-Cluj.

*

Primul popas norvegian: Oslo. L-am găsit înghețat și nins și, dar foarte agreabil. Vă recomand plimbările prin zona portului și a Operei, dar și spre Bygdoy, unde veți găsi o pleiadă de muzee.

Două lucruri fabuloase pentru mine au fost Muzeul Kon-Tiki și Muzeul Fram. Pentru cine nu știe:

- Kon-Tiki e expediția fabuloasă din 1947 a lui Thor Heyerdahl & amicii, din Peru și până în Raroia (Polinezia), pentru a demonstra că Polinezia ar fi putut fi colonizată de oameni veniți (și) din est (totul a pornit de la observația că obiectele religioase tribale din Polinezia semănau cu cele din Peru). Și da, ea, pluta Kon-Tiki e acolo, împreună cu diverse artefacte din expediție. Recomand și filmele pe tema Kon-Tiki (eu n-am avut cartea în copilărie și am aflat cu încântare de acești frumoși nebuni doar la vârstă adultă). Și veți vedea că Thor și-a propus să elucideze și alte mistere (de exemplu, de ce și egiptenii și peruanii au piramide, cultul soarelui și mumii) și a mai condus și alte expediții (Ra și Tigris). O poveste fabuloasă și un muzeu foarte interesant!

Dacă vă plac expedițiile, atunci musai să vizitați Muzeul Fram, unde vă veți îmbunătăți cultura generală cu privire la cucerirea Polului Nord și a Polului Sud și unde puteți vizita legendarul vas Fram. Între 1893 și 1912, vaporul ăsta a fost folosit pentru a explora Oceanul Arctic, vestul Groenlandei (regiunea Nunavut de azi) și ajuns în Antarctica, de unde Roald Amundsen a cucerit Polul Sud (în 14 decembrie 1911). Am simțit că am atins istoria. O experiență absolut ex.tra.or.di.na.ră. Ca un element de interes pentru români, veți putea vedea două fotografii în care Amundsen îl tunde pe Emil Racoviță, la bordul Belgica, vasul cu care au ajuns în Antarctica (1898).

Sfat: luați bilete combinate la 2-3 muzee și faceți economii. Intrarea la Fram și la Kon-Tiki e 60 de lei fiecare, cu reducere.

În rest, ce să faci în Oslo?

- să vizitezi zona Operei și să urci pe acoperiș

- să vizitezi târgul de Crăciun

- să vizitezi diverse parcuri și clădiri administrative (Parlamentul, Reședinta Regală etc.)

- să te duci la Muzeul Munch, dacă ești fan

- în altă ordine de idei, să te uiți la Beforeigners pe HBO înainte să mergi în Oslo :)

*

Cât despre Tromso (grafia corectă este Tromsø)... îmi saltă sufletul de bucurie să vă povestesc... Capitala Arctică, Parisul Nordului... cel mai mare oraș nordic, cu cea mai nordică universitate din lume (cu multe chestii "cele mai nordice", ce mai), cu o catedrală unică (Arctic Cathedral), cu o infrastructură grozavă și cu foarte multe de oferit turiștilor ca aventuri în aer liber. Am văzut un articol în care autorul se întreba dacă Tromso este noul Reykjavik și răspunsul este: probabil, da.

*

Ce să faci în Tromso:

- să te înscrii într-un tur cu autocarul pentru a vedea renii. De obicei, sunt incluse masa (veți primi un fel de gulaș de ren și vă pot spune că are gustul ca de oaie), povestea la foc de tabără cu un crescător de reni (minoritatea Sami) și, opțional, plimbarea cu sania trasă de reni (recomand să optați și pentru turul cu sania, care va dura 15-20 de minute). Veți constata că renii Moșului nu zboară, dimpotrivă; sunt chiar leneși și se mișcă domol. De asemenea, renii Moșului nu stau la mângâiat, nu sunt foarte afectivi, ci sunt interesați doar de iarba cu licheni pe care le-o poți da. Te vor lovi cu coarnele și, dacă nu ești atent, îți pot tăia hainele (ești avertizat să fii atent, să nu-ți scoată ochii). Cu toate astea, tot sunt drăguți și merită să înțelegi cum fac parte din ecosistemul arctic. Poți să-i vizitezi ziua sau seara, în funcție de cum vrei să-ți iasă pozele. Seara ai șanse să vezi și Aurora. Pentru că încă n-am zis nimic de prețurile șocante din Norvegia, planificați-vă să dați cam 200$ de persoană pentru experiența cu renii (vreo 4 ore și ceva). Experiența include transportul către ferma de reni. Vor fi mai multe firme (și ferme) în zonă și puteți alege, însă prețurile sunt stabilite ca într-un oligopol. Aceste sume îi ajută pe crescători să-și suplimenteze veniturile și pe reni să mănânce mai bine iarna. Puteți să-i găsiți pe reni acolo din noiembrie până în aprilie; după nașterea puilor (în primele două săptămâni din mai), are loc migrația spre munte.

 

- să te duci într-un tur de sanie cu câinii Husky. Va fi fabulos. Vă recomand să fiți și pasager, să și conduceți. Și să stați să mângâiați câinii DUPĂ cursă, pentru că înainte sunt foarte plini de energie - ajunge să vadă autocarul venind, că vor începe să urle de entuziasm. Da, câinii ăștia s-au născut ca să alerge și da, sunt tratați cu multă grijă. Nu, nu consider că ar fi vreo exploatare neetică a animalelor. Veți vedea că nu sunt doar Husky; sunt multe corcituri, dar sunt toți niște drăguți. Un tur cu sania durează aproximativ 90 de minute, iar toată aventura costă cam tot 200$/persoană (în banii ăștia, ai transportul, o gustare, un ceai sau o ciocolată caldă și un echipament de protecție oferit de ei; noi am mers cât se poate de îmbrăcați, am luat salopeta de la ei peste hainele noastre și am constatat că ne-ar fi fost frig fără).

 

 

 

 

- să urci cu telecabina (sau dacă ai încălțări bune, pe jos) până la punctul de belvedere. Noi am mers pe jos în 1 ianuarie (telecabina nu avea program) și a durat cam o oră de la baza dealului. Dacă știam cât va fi de greu, probabil că n-aș fi urcat. Doar că la final am fost foarte mândră de mine și de pozele făcute...

- să te duci într-un tur cu autocarul sau cu mașini mai mici, ca să vânezi Aurora Boreală. Tromso este un loc excelent pentru asta. Dacă există activitate solară și dacă nu e înnorat, ai șanse foarte mari să o vezi. Cum noi am fost în plină noapte polară, am avut un interval foarte generos pentru asta, în fiecare noapte. În ultima seară am plătit turul (cam 100$/persoană) și am pornit. Au urmat niște lucruri foarte educative. Am și avut noroc cu carul. De exemplu, am plecat la 6 pm, iar la 6:40 pm am oprit pe marginea drumului, ne-am dat jos, iar ghidul a zis să ne uităm în sus, pentru că avem un spectacol pe cinste. Pentru toți cei care cred că cerul era verde-Matrix, am o supriză: nu era. Era albicios. Poate cu o mică tentă de verzui. Prin urmare, ai nevoie să te uiți prin lentila unui aparat foto sau a unui telefon pentru a vedea imaginea aceea iconică verde pe care tu, cititorule, ți-o închipui citind aceste rânduri Prin urmare, prima noastră Auroră a arătat cam așa:

Vedeți și verde, și mov. Ăsta e mare lucru. Ghidul ne-a zis că asta e o Auroră de nota 8. Eu nu eram foarte convinsă, însă eram fericită că deja ne-am atins obiectivul, și încă atât de devreme (aceste tururi durează 6-8 ore și poți ajunge în Finlanda câteodată, dacă acolo e cerul mai senin). De obicei se planifică 2-4 opriri. După ce spectacolul de pe marginea drumului s-a încheiat, am mers mai departe și am campat pe marginea unui fiord. În 20 de minute a apărut un spectacol minunat pe cer, care mi-a confirmat că se putea și mai bine. Adică acum chiar vedeam o Auroră de nota 10, iar poate cea dinainte era de un 6? 7? Cu ochiul liber vedeai lumina albuie schimbându-și forma - adică luminile nordului dansau -, iar cu aparatul vedeai cam așa:

 

Postez aici o poză care vă arată la ce să vă așteptați când vă uitați cu ochiul liber (e făcută fără night mode și e cât se poate de realistă).

...față de ce vezi prin obiectiv:

 

După nenumărate poze și un foc de tabără, la -20 de grade, ne-am declarat mulțumiți și ne-am întors la hotel în doar 5 ore, cu obiectivul îndeplinit. Așa mai zic și eu mod de a începe anul nou!

Retrospectiv, știind ce știu acum despre Auroră, îmi dau seama că la turul cu renii nu s-a vorbit deloc despre ea. Adică nu ne-a zis nimeni să ne uităm în sus prin obiectivul aparatului. Poate s-ar fi văzut ceva. Ulterior, uitându-mă la poze, am descoperit că în acea noapte chiar a fost ceva activitate. Adică luminile polare se desfășurau libere, dar, dacă n-am știut după ce să ne uităm, a fost degeaba pentru noi...

- Pentru pasionații de viață maritimă, există tururi cu barca pentru observarea balenelor.

- Diverse variații sunt posibile: de exemplu, poți să mergi cu barca în căutarea Aurorei. Sau poți rămâne peste noapte într-un cort al comunității Sami etc.

- Se poate face schi fond și schi de tură. De exemplu, când noi am fost cu sania cu câinii, alții din autocar au primit schiuri speciale și s-au dus într-o tură, ignorând complet câinii (iar mie mi s-a părut extrem de ciudat :))

- De vizitat Catedrala Arctică, un adevărat simbol al orașului.

- Vă recomand și să străbateți podul de câteva ori (e un alt punct de interes în Tromso; apare în toate pozele ;) )

 

- Bucurați-vă de noaptea polară. E o experiență deosebită. Soarele nu se ridică deasupra liniei orizontului, dar reflectă suficientă lumină vreo 3-4 ore. Cu o oră înainte de a apune soarele, atmosfera devine albastră. "Ora albastră" e un fenomen foarte poetic sau cel puțin așa l-am perceput eu.

- Dacă mergeți vara, bucurați-vă de ziua polară. La miezul nopții va fi lumină (midnight sun) și veți realiza că puteți face orice. De exemplu, vă puteți da cu barca.

*

Din punct de vedere logistic, pregătiți-vă pentru prețurile din Norvegia. O pizza e 100 de lei, o porție de paste e 100 de lei, o șaorma e 100 de lei, un burger e 125 de lei. La supermarket, prețurile par mai acceptabile. Prin urmare, dacă nu vă dau banii afară din casă, probabil că vă veți și găti pe parcursul sejurului. De exemplu, puteți închiria ceva prin AirBnb. Atenție, unele magazine sunt mult mai scumpe decât altele - de exemplu, căscați bine ochii la prețurile din Seven-Eleven.

Ca idee, o bere la restaurant era 50 de lei, numai că noi am prins o interdicție de a vinde băuturi alcoolice în baruri și restaurante, din cauza COVID. Asta a făcut bine bugetului!

Hotelurile diferă destul de mult ca preț. În ultima săptămână a anului, prețurile pornesc de la 500 de lei pe noapte în hostel (baie comună). În rest, cred că se pot găsi camere decente la 400 de lei.

Biletele de autobuz cele mai ieftine se iau de pe aplicația Troms Billett. Costă cam 19 lei să vii de la aeroport în centru. Dacă îți iei bilet direct de la șofer e mai scump. Taxiurile nu sunt recomandate - am citit o poveste cu o plată de 195 RON pentru 5 minute cu mașina.

*

Mi-am lăsat o parte din inimă în Tromso, unde iarna a fost iarnă și am fost suficient de ocupată pentru a nu ma uita nicio secundă la televizor. Temperatura de -5 grade e una plăcută. La -15 începi să suferi un pic. Mi-ar plăcea să revin și vara, poate pentru o croazieră printre fiorduri.

*

La întoarcere, am avut 4 ore escală în Bodo. De la aeroporul Bodo până în centru se fac 15 minute pe jos (n-o să credeți așa ceva!). Am pornit să explorăm și am ajuns la concluzia că în acel oraș nu e nimic interesant - sper că nu distrug corola de minuni a lumii cu afirmația asta... Probabil sunt activități precum cele de mai sus și așa veți găsi ceva interesant de făcut. Vara, puteți face multe drumeții. Altfel, mai bine nu mergeți.

*

Pe ansamblu, a fost, de departe, cea mai frumoasă vacanță de iarnă pe care am petrecut-o în străinătate. Mai frumoasă decât vacanțele la schi, în care lucrurile sunt oarecum monotone. Am o imagine idealizată despre iarna în copilărie, deci aș spune că această vacanță a fost la fel de frumoasă ca iernile copilăriei, la bunici, când mă dădeam cu sania pe dealul din spatele casei și când gerul ăla bun ne făcea tuturor bujori în obrăjori.

*

Secțiunea de reclame. Dacă vreți să mă încurajați să mai scriu și să vă dau niște idei, vă invit să vă faceți rezervări pornind de la aceste link-uri.

• Hotelul din Oslo - camera + baia aveau 9 mp, dar e tot ce îți trebuie. Foarte bine gândit. Iar ca preț, nici n-ai fi știut că ești în Norvegia. Dacă nu vă place acest hotel, dați scroll în aplicația Booking.Com și alegeți-vă altceva.
• Hotelul din Tromso - aș spune că a fost un fel de hostel sau un fel de cabană la munte. Dar era în centrul orașului, ceea ce e grozav, și era situat de partea bună a podului - adică pe partea de unde pleacă toate acele autocare cu care te poți duce în tururi. E la 5 minute de mers la vale de Radisson Blu. Si avea bucatarie in care puteai gati!

Cum să vă rezervați tururile de care menționam? Aveți aici link-urile.

• Reni + "A chance of Northern Lights" - dacă mergeți pentru acea șansă la Auroră, amintiți-vă să vă uitați în sus, prin obiectiv! Apropo, aproape orice telefon va face o treabă bună. Eu am cumpărat o aplicație care n-a mers deloc (nu mai știu cum se chema, dar era recomandată pe diverse blogguri și costa 5 lei). Nu o recomand. Dacă mergeți cu aparat foto profesional, bănuiesc că deja știți să vă aduceți și un trepied. Dacă vreți să știți dacă aveți șanse de Auroră în locația voastră, instalați-vă "My Aurora Forecast" (a, încă un pont: acel indice KP de la 1 la 9 e irelevant în Tromso; cu cât e mai mare, cu cât Aurora se vede mai la sud, numai că în Tromso sunteți suficient de în nord, deci nu trebuie să vă preocupe indicatorul ăsta).
• Reni - dimineața
• Cu sania trasă de câini - dimineața
• Cu sania trasă de câini - seara. La fel, Aurora poate fi deasupra; căutați-o. Aveți șanse bune, mai ales că sunteți la 45 de minute de luminile orașului.
• Turul pentru observarea balenelor
• Turul pe apă pentru observarea Aurorei
• Turul cu autocarul pentru observarea Aurorei. Îl recomand pe ăsta pentru că 1. a fost un succes în cazul nostru. 2. Ghizii (italieni) au fost foarte simpatici. 3. Ghizii îți fac poze cu aparat profesional și apoi le poți descărca GRATIS de pe site. E mare lucru să fie gratis; am citit că sunt tururi unde poza costă 25 de GBP.

Dacă vreți să vă încercați șansele de Auroră pe cont propriu, acum că știți ce să căutați, ați putea lua telecabina și s-o așteptați acolo, la Belvedere. În seara în care am văzut-o, a fost darnică și s-a arătat în multe locuri. De exemplu, un grup de băieți cazați la același hotel au urcat la belvedere și au văzut ceva de genul:

OK, dacă trebuie să așteptați până după ora la care coboară ultima telecabină, nu disperați, puteți coborî pe jos, pe SherpaWay. Între noi fie spus, puteți coborî și pe fund, e distractiv. Important este să nu uitați să luați niște frontale cu voi!

*

Dacă vreodată mergeți în Norvegia inspirați de această postare, lăsați-mi un comentariu. Și poate, la rândul vostru, mă ajutați să rezolv cel mai mare mister: de ce nu-și curăță de zăpadă norvegienii șoselele și trotuarele?!   

Djokovic vs. Australia... game, set, match Australia

 Astăzi știe toată lumea la ce mă refer, dar, pentru cei care vor citi postarea peste 10 ani (da, se întâmplă, mi-am revăzut și eu postări mai vechi de 10 ani...), haideți să facem un mic rezumat:

- Turneul de tenis de grand slam Australian Open a anunțat în urmă cu câteva luni că regulile de intrare în Australia presupun să fii vaccinat împotriva COVID19.

- Djokovic, numărul 1 mondial, urmăritorul unui nou grand slam, cu care ocazie va deveni cel mai titrat tenisman din istorie, a păstrat un oarecare mister în legătură cu statusul lui privind vaccinul... pe care toată lumea l-a citit că ar fi echivala cu refuzul vaccinării.

- Cumva, Djokovic a primit întăriri pozitive din partea Tennis Australia și a guvernului statului Victoria cum că s-ar califica pentru o intrare scutită de vaccinare, pentru că ar fi avut recent COVID (pentru a doua oară). Prin urmare, s-a îmbarcat și a sosit în Australia. [Citește mai mult]

Zurich, Lucerna, Basel

 A 5-a ieșire a lui 2021 a fost în fereastra pe care orice pasionat de călătorii o așteaptă cu nerăbdare și o fructifică: minivacanța de 1 decembrie.

Din nou, preț de bilet avatajos, luat cu 2 luni înainte de la Wizzair, cu destinație Basel. Avion plin și oameni care mergeau în toate direcțiile de acolo - Franța, Germania, Elveția.

De la aeroportul Basel am mers spre gară și am luat un tren direct spre Zurich. De la început, prețurile încep să te lovească. Un franc elvețian e cu 5% mai mic decât euro, deci o să vă faceți o impresie. Drum de o oră și un pic cu trenul, 35 de franci... 20 de minute cu autobuzul, 6 franci... așa, pentru început...

*

Zurich-ul ne-a întâmpinat înnorat, dar pregătit de Crăciun. Cohorte de turiști stăteau la coadă să intre în magazinele marilor branduri de lux din industria fashion, pe când sute de oameni obișnuiți invadau străzile într-o frenezie pe care eu am asociat-o cu căutarea cadourilor de Crăciun. Un oraș în care ne-am bucurat de centru, admirându-l de pe un mal și de pe celălalt al Limmatului. Recomandări de sezon: [Citește mai mult]

Malaga, Ronda, Marbella

În ciuda pandemiei, anul 2021 a fost unul încărcat în materie de călătorii pentru noi. Ieșirea nr. 4 în afara țării a fost în zona Malaga. Când prinzi prețuri de 100 de lei pe sens pentru Spania - îți.iei.bilet.fără.discuție.

*

Málaga, capitala Coastei Soarelui, e în Andalucia, un loc pe care l-am pus pe listă cândva demult în trecut - acum vreo 15 ani, când Sebi a primit într-un proiect internațional un tricou pe care scria "Junta de Andalucia"... ei, a venit și timpul... Era în a treia săptămână a lui octombrie, anno Domini 2021...un foarte bun mod de a-ți lua adio de la vară...

Am aterizat seara, la 21:30 și am luat ușor autobuzul care te duce în centru (plata la șofer). Am remarcat de la început infrastructura, în special bulevardele largi. Cazarea ne-am luat-o exact în centrul istoric, deci într-o primă plimbare am văzut Teatrul Roman, Catedrala, muzeul Picasso (căci este orașul de baștină al lui Picasso), străduțele șic și multele restaurante și terase pline ochi de turiști. Câteva observații: [Citește mai mult]

Iubire creștinească

 În drum spre Campionatul de Tenis de Masă (vezi postarea anterioară), pe autobuzul 30, am asistat la o conversație pe care nu cred că mi-aș fi putut-o închipui singură. Genul ăla de crâmpei de realitate care îi inspiră pe scriitori și care sunt puse într-o carte. Bine și pe blog, în cazul meu.

*

Două bătrânici. Una vorbește despre o ea, malefică. N-am prins de la început despre ce era vorba, dar bătrânica zice, în concluzie:

- Și tu, Lenuță, poate o trăznește Dumnezo.

Lenuța nu zice nimic, dar e un pic stânjenită.

Povestitoarea nu și-a încheiat povestea. Continuă cu un alt episod cu malefica.

- Și când a luat o grămadă de bani de la APIA, i-am zis: "Dă-mi și mie din ei, că pământul a fost a' lu mama și a' lui tata, nu al tău". Dar mi-a zis că nu-mi dă nimic.

Lenuța nu se bagă.

- Și tu, Lenuță, poate o spânzură Dumnezo.

Se vedea pe Lenuța că ar vrea să ajungă la destinație cât se poate de repede, dar era prizonieră. Așa că a început o conversație sigură:

- Oare când scăpăm de pandemia asta?

Campionatul European de Tenis de Masă

 ... a fost organizat la Cluj.

Echipa feminină era campioană en titre, și-a respectat blazonul și a ajuns în finală.

Am urlat și am aplaudat cât s-a putut, însă aurul a fost câștigat de Germania.

La băieți, ne-am atins obiectivul și am ieșit din grupe.

Ce vreau să povestesc e ce se strigă din tribune, cu accent pe faptul că nu întotdeauna suporterii sunt de ajutor.

S-o luăm pe rând.

Prima categorie de scandări este cea a numelui sportivului. Toate bune aici: "E-li-za!", "Ber-ni", "Da-na" (aici nu știu dacă Danielei Dodean-Monteiro i se zice Dana sau nu. S-a prins că despre ea e vorba și nu cred ca a fost vreo problemă).

A doua categorie e cea a încurajărilor generice: "România!", "Luptăm, luptăm și câștigăm", "Pentru noi, luptă pentru noi" (de ce să lupte sportivii pentru noi și nu pentru ei înșiși n-am înțeles niciodată).

Și ajungem la ultima categorie, cea în care suporterul vrea să fie suportiv, dar strigă lucruri care pe mine, dacă aș fi sportiv, m-ar enerva. 

• De exemplu (când sportivul era condus): "Adună-te!", "Revino-ți", "Turează motoarele!". Nu era mai cinstit un "Pe ei, pe mama lor!" sau scandarea numelui?
• Când fetele erau conduse 2-0 în finală de Germania, Daniela Dodean-Monteiro, aflată la ultimul meci la națională, era ultima șansă a echipei. O înfrângere însemna pierderea partidei. Dar Dana a luptat și, încet-încet, ne-a dat speranțe. Lumea a început să strige: "Salvează-ne!". Chiar ne-a salvat pe moment, dar nu știu cât de mult i-a plăcut să audă acele... încurajări.
• Când echipa juca bine, se auzeau încurajări ca niște obrăznicături. Striga unul "Eleganță. Rafinament. Simplitate". Și i-a zis asta și lui Ovidiu Ionescu și Elizei Samara... Cred că aș fi fost perplexă în locul lor.
• Când era clar că vom bate Franța în semifinale la fete, era un deștept care striga "A la maison!". Iar la final a strigat "C'est pas Champes-Elysees, c'est Champs-Eliza!". Isteț, nu?

Oricum, unele dintre scandările astea erau deliciul unor spectatori. Era un suporter care striga tot timpul "Luptă pentru noi! Come on!". Era atâta de ilară adăugirea aia în engleză (pronunțată mai mult "Coman"), încât de câte ori omul începea cu "Luptă pentru noi", erau unii care adăugau cu un chicot "Come on!".

La final, a fost doar argint. O medalie muncită de un trio de aur, de care ne va fi dor. Nu mai știu în ce sport mai vedem argintul ca pe un semi-eșec. Fetelor, nu s-a scandat, dar meritați "Bravo!" și "Mulțumim!". De asemenea, echipa de băieți are viitor: "Come on!"

Sicilia

Când ai zbor din orașul tău către Catalnia la 119 lei pe sens... îți.faci.rezervare.punct.

*

Așa a început un super-agreabil city-break de 3 zile jumătate, în care am bifat Catania, Taormina și Siracuza. Perioada 24-28 august.

*

Catania a fost un oraș de tranziție pentru excursia noastră. Gazda s-a oferit să ne ridice de la aeroport seara (am plătit 20 de euro, în condițiile în care taxiul ar fi fost 25-30... pe de altă parte, probabil am fi găsit un autobuz la 1 euro, însă am ales să nu căutăm). Tot ea ne-a dus în zona în care se mănâncă, în mod tradițional, carne de cal la grătar... dar am ales să mâncăm în altă parte.

Centrul Cataniei arată impresionant seara și mai puțin impresionant ziua, când îți dai seama câte clădiri ar avea nevoie de renovare... Drumul pe care l-am făcut pe jos din centru la gară ne-a dus prin niște cartiere lipsite de strălucire. Sicilia e o zonă relativ săracă a Italiei și asta se vede pe clădiri. Am văzut apartamente la 1000-1100 EUR/mp.

Câteva ore seara și câteva ore dimineața îți ajung să-ți faci o impresie asupra orașului. Merită să te pierzi pe bulevarde, în parcuri și, desigur, să mănânci canolli la cea mai celebră cofetărie, Savia (mă rog, îți iei canolli la pachet și îi mănânci în parc, că e greu să prinzi masă). Deci, iată, momentul acela din Nașul:

Leave the gun, take the canolli!

*

Drumul cu trenul de la Catania la Taormina durează cam o oră și costă vreo 5 euro, dacă nu mă înșală memoria.

Taormina are un vibe deosebit. Ne-am simțit extrem de bine aici, deși am avut o oarecare strângere de inimă referitoare la faptul că o cazare la hoteluri decente costă 600-700 de lei pe noapte.

Ce să faci în Taormina? Să te plimbi pe Corso. Să mânânci!!! Să mergi la plajă. Să urci sus, pe cetate. Să stai în parc. Să te dai cu cabina. Să vizitezi teatrul antic. Să te duci pe Corso, din nou și din nou. 

Pro tip: de la gară spre centru ia autobuzul - costă 1 euro - în loc de taxi - 25-30 de euro.

*

Poate vă așteptați deja să zic ceva despre Etna. Da, Etna e aproape și multă lume merge acolo din Catania sau din Taormina. Excursiile organizate cu autocarul costă vreo 80 de euro. Noi am ales să nu facem acea excursie, din motive subiective: am urcat deja pe Teide, în Tenerife, care cred că e culmea experienței de vulcan din Europa de sud.

*

Ultima destinație a mini-vacanței: Siracuza. Am luat trenul 2,5 ore din Taormina (vreo 10 euro biletul). Un sicilian autentic mi-a spus că e frumos pe Ortigia. Dacă te uiți pe hartă, vezi că Ortigia e unde e orașul vechi. Ne-am cazat la Piazza Duomo nr. 1. Mai bine nu se putea. Cost cu mic dejun inclus: 500 de lei pe noapte.

Sunt unele orașe cu care rezonezi de la prima vedere. Așa a fost Siracuza pentru mine. De la gară până în centru îmi spuneam la fiecare pas: "Orașul ăsta îmi place mult de tot!"

Ce să faci în Siracuza? Să te plimbi pe străzi. Să mănânci!!! Să te duci la plajă. Să vizitezi biserici. Să te tot plimbi. Să înveți despre cel mai de seamă fiu al urbei, Arhimede. În paranteză fie spus, am devenit obsedată de Arhimede. Probabil cel mai mare geniu al omenirii până la Leonardo da Vinci. Am petrecut ore în șir citind despre el. Ansamblul sculptural care i s-a ridicat e absolut senzațional (nu ca locație, ci dpdv al conceptului) - îți explică în simboluri contribuțiile pe care Arhimede le-a avut la știință. De la legea cu corpurile scufundate în lichid, la calculul lui pi, la geometrie, la legea pârghiilor, la proprietățile oglinzilor... Și când te gândești că a trăit între 287 și 212 î.e.n. Absolut uimitor. Dacă am simțit vreodată nevoia să îngenunchez în fața unei statui, a fost în fața statuii lui Arhimede...

Și cum să nu iubești un oraș în care municipalitatea are grijă de pisici?!

*

Și pentru că ne-a plăcut așa de mult în Siracuza, era să rămânem, din greșeală, acolo. Credeam că va fi simplu să luăm trenul spre Catania într-o sâmbătă dimineața, dar n-a fost așa. Nu mai erau bilete și am avut noroc că o doamnă conductor ne-a zis că stația de autobuz era după colț. Și am prins la mustață unele dintre ultimele bilete și astfel am ajuns la timp la aeroport. Lecția? Rezervați-vă biletele de întoarcere la timp, online, fie la tren, fie la autobuz.

*

Urmarea la acestă excursie e că ne-am uitat la Nașul 1, 2 și 3 pe HBO. Pe curând, Sicilia!