duminică, 14 aprilie 2019

Corifeii care ne-au rămas

Luna trecută am fost la Teatrul Național, unde ne-au cântat foarte frumos cei 3 corifei, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu și Nicu Alifantis. Pe Andrieș l-au pomenit, dar se pare că nu l-au putut convinge să vină. Au cântat 2 ore și cred că le-a fost greu să-și selecteze repertoriul. Puteau să cânte lejer 4 ore. Sau 6.

Săptămâna trecută, Sebi a luat bilet la Cenaclul Flacăra, că "sunt invitați Vintilă și Baniciu". Eu i-am zis că una-i să fie invitați, alta e să vină. Dar au venit! A venit și Cristi Minculescu. A venit și Ducu Bertzi. Mi-am dat seama că ultima dată îl văzusem pe Ducu Bertzi acum vreo 15 ani, la festivalul medieval de la Sighișoara, într-o perioadă în care Pasărea Colibri era trupa supremă și cânta cu invitați. Printre ei, Ducu Bertzi. Și mi-l amintesc pe Ducu Bertzi cântând:

Ș-amu beu, c-amu mi-i bine,
Că și-i Pittiș lângă mine,
Că și-i Pittiș lângă mine...

Câteodată știi că trăiești un moment istoric, altă dată ai conștientizarea asta ani mai târziu...

Că s-a stins Florian Pittiș ar echivala cu trecerea în neființă a lui Bob Dylan în SUA. Dar să sperăm că America nu trebuie să treacă prin asta prea curând. România a pierdut un corifeu, dar i-au rămas câțiva.

Pentru mine, corifeii șefi sunt Vintilă și Baniciu. Mi-au trebuit 20 de ani să-i deosebesc. Cred că o fac bine de anul trecut:) Tot așa cum unii oameni nu disting decât pe ghicite stânga de dreapta, genele de sprâncene, socrii de cuscrii etc, așa eram eu cu cei doi domni Mircea...

Ce vreau să spun e că e un privilegiu să-i văd, de fiecare dată. Dacă aș putea să-mi fac abonament, aș plăti oricât. Spectacolele lor mi se par momente istorice...

Maestrul Vintilă mi s-a părut un pic obosit. La Cenaclu, a vrut să cânte primul și mi-am închipuit că s-a dus să se culce, că doar n-o să stea 4 ore să-și termine alții cântările (cică cenalcurile astea pot să dureze și peste 5 ore...). Pe de altă parte, egoist, mă întreb la câte spectacole de-ale lui mai trebuie să merg, ca să aud din nou "Bricheta lui Fănel"? :) Cred că am auzit-o live o singură dată, să tot fie 10 ani?, tot la Casa de Cultură a Studenților. Și o dată la emisiunea lui Teo Trandafir - a trecut atâta vreme, încât, între timp, Teo a ajuns să poate S la haine (estimare proprie). Așa că las asta aici, până data viitoare când îl revăd pe maestru și poate îmi fac curaj să-i cer o dedicație.



Cât despre maestrul Baniciu, el este comediantul dintre ei. A apărut pe scenă la Cenaclu spunând că-și cere scuze pentru întârziere, dar întârziase avionul. În avion erau și Cristi Minculescu, și Maia Morgenstern și George Mihăiță - și i-a zis publicul că cei 2 M, împreună cu Mălăele urmau să aibă a doua zi spectacolul 3 M -, la care el a replicat: "vă dați seama ce avion talentat?!". Apoi a cerut la microfon, cu scuzele de rigoare, să i se aducă geanta neagră, că-i trebuie ceva și n-a avut timp să se pregătească, cum a trebuit să sară direct pe scenă. Apoi a zis că vrea să cânte "Viața la țară" și a început: "Eu vara nu dorm...". Total entertainer. 💗

Las aici piesa lui de debut, despre care Alifantis mărturisea la concertul corifeilor că-i place foarte mult...


Oameni care ne inspiră

Când am decis pe la 17 ani să dau admitere la Jurnalism, o aveam ca model pe Andreea Esca, emblema ProTv, cel mai modern post de televiziune la acea vreme. Andreea a rămas o emblemă pentru jurnalismul românesc: celebră, competentă, jovială, polivalentă - un model demn de urmat 20 de ani mai târziu.

Destul de repede în timpul studenției mi-am dat seama că: 1. nu toată lumea poate fi Andreea Esca; 2. Andreea Esca, prezentatorul de știri, nu există fără reporterul de teren, care îi aduce știrea, fără realizatorul care derulează investigații etc. care trebuie prezentate. Prin urmare, am început să fiu atentă la restul jurnaliștilor. Și am descoperit-o la un moment dat pe Paula Herlo. I-am urmărit campaniile și i-am admirat tenacitatea. La "România, te iubesc" s-au tratat, sub coordonarea Paulei, subiecte extraordinare. "Tu știi ce mai face copilul tău?", "Avem viață în sânge", "Vreau și eu părinții mei", "Tu știi ce mai fac părinții tăi?". Paula a fost inițiatorul registrului național de transplant, a ajutat la schimbarea legii adopțiilor, făcând să se dubleze numărul de copii adoptabili, iar mai recent a făcut parte din trio-ul de doamne formidabile care contruiesc de la zero un spital pentru copiii bolnavi de cancer.

Am avut plăcerea s-o văd pe Paula recent ca speaker la un eveniment al clinicii Regina Maria. Și am înțeles, mai mult ca oricând, că, dacă aș fi continuat pe calea jurnalismului, ca Paula Herlo aș fi vrut să fiu.