Scriu rândurile astea după ce m-am întors de la Viena, după ce au trecut peste 18 ore de comentarii. Și, să recunoaștem, comentariile de a doua zi sunt una dintre plăcerile Eurovisionului.
Aș începe cu începutul: experiența unui show live Eurovision. Cel mai interesant e să vezi ce se întâmplă în spatele camerlor, cum se produce cel mai mare show muzical de televiziune din lume. Experiența în sală și cea de la televizor sunt complet diferite. Am prins bilete când nu mă mai așteptam, cu o săptămână înainte, la revânzare (să nu cumpărați decât de pe site-uirile recomandate de organizatori, că Viagogo și alte cele pot fi țeapă!), și am avut locuri în picioare, mai aproape de spatele sălii, astfel încât vedeam ce se petrece și în camera verde, care era la vedere. Sunt 3 show-uri de repetiție cu public înainte de fiecare show live (show-urile live sunt cele două semifinale și finala). Dacă biletele costă 150 de euro fiecare (sunt unele mai ieftine și unele mai scumpe), într-o sală de 10.000 de locuri (avem așa ceva și la Cluj), se încasează 1,5 milioane de euro per show. Cu 12 show-uri faci 18 milioane de euro. Dar și organizarea costă între 20 și 60 de milioane. Asta e o paranteză pentru cei care cred că vorbim de un biet concurs muzical...
Am avut loc să mă mișc, să dansez, să mă manifest pe piesele preferate. Te puteai duce la baie sau la standurile cu băuturi oricând. Înainte de show, erau locuri cu photobooth și alte asemenea. Controlul de securitate a fost strict, mai ales pentru a nu lăsa în sală mesaje controversate, gen Free Palestine. Astfel, nu puteai să-ți aduci steagul de acasă; se puteau folosi doar cele cumpărate la fața locului. Biletele se prezentau împreună cu actul de identitate. Garderoba era gratuită, chiar pe holuri, iar bagajele mai voluminoase gen ghiozdan se lăsau contra cost la niște dulapuri-vestiare din parcul în care se află clădirea evenimentului.
Organizatorii au fost atenți. Transportul public a fost gratuit - mă refer la drumul către și de la sală - pentru posesorii de bilet. Pe panourile tramvaielor scria We love song contest and U. Nici nu-i greu să iasă un eveniment reușit, având în vedere că publicul Eurovisionului este extrem de prietenos. Am stat la coadă la securitate cu oameni de toate vârstele; cred că m-a suprins doar proporția relativ însemnată a oamenilor de 50+.
Mi-am dat seama că niciodată n-am fost atât de familiară cu cântecele unei ediții înainte de finală. Am ascultat toate cântecele în semifinale, plus în drum spre Viena. Deci la Grand Final Preview Show le-am ascultat cel puțin a treia oară. Deci la unele știam să cânt anumite pasaje. Lângă noi au fost două fete din Israel care au cântat toate piesele, cu excepția celor din Albania, Croația și Finlanda, că deh! greu să știi limbile alea. Aș vrea să mulțumesc în numele celor mici de înălțime artiștilor care au avut în program înălțarea sau cățărarea pe ceva. Danemarca, Australia, Moldova, Polonia etc.
În timpul show-ului, am primit niște semnale, care cred că s-au concretizat în rezultate. De exemplu, reacția publicului a fost extraordinară la Australia și Moldova. S-a cântat și s-a dansat. De asemenea, multe urale la toate piesele dance, cum ar fi Danemarca, Germania, Bulgaria, Suedia. Grecia era mare favorită a publicului, cu multă lume purtând căciuli cu urechi de pisică pentru Ferto. Aș fi vrut ca reacția publicului austriac să fie mai bună pentru România (s-a și văzut că am luat doar 3 puncte de la ei); cei care au reacționat erau deja fani. De exemplu, eu. Înaintea concursului, marea favorită era Finlanda. 46% șanse de câștig (42% chiar înainte de concurs). Dar reacția publicului a fost reținută. Am aplaudat ritmat cu toții, am susținut-o pe virtuoza Linda, dar problema e că nu ai ce să fredonezi. Nu știm și nici nu avem de gând să învățăm limba finlandeză, sorry. A fost pentru prima dată când mi-am dat seama că Finlanda poate avea suprize. Și, la fel, mi-am dat seama că tot pe diaspora ne bazăm pentru Alexandra. În rest, erau câteva piese care impuneau respect prin calitate, chiar dacă nu le înțelegi. Gen Albania și Croația. Sau câteva vocaliste foarte bune, precum fata din Polonia și cea din Franța.
În intervalul pentru votare (deși asta era doar repetiția), a fost genial să văd așa de mulți foști concurenți. Lordi, Verka, Alexander, Ruslana. Și mi-a plăcut că au făcut un întreg moment cu și despre Billy Joel și a lui Vienna.
La final, s-a intrat în legătură directă cu toate țările și s-au dat niște puncte la întâmplare. În locul artiștilor, erau filmați bucurându-se voluntarii.
Și am ajuns în ziua finalei.
Am mers în Piața Primăriei, în Eurovision Village. Intrare liberă, dar cu securitate (nici aici nu erau permise steagurile din afară), standuri de mâncare și băutură, o scenă cu prezentator și DJ, două umbrele gigantice (foarte utile, că a plouat aproape toată seara), multe ecrane și multă voie bună.
Deja ascultam piesele cel puțin a patra oară.
Lângă noi, un grup vesel cu steaguri grecești, care cântau (chiar cu talent!) toate piesele. Mi s-a confirmat energia pentru Australia și Moldova. Iar la Bulgaria, la secvențele de dans, lumea a luat-o razna. Comparabil doar cu Ferto. Sebi îmi menționase că Bulgaria a urcat la casele de pariuri de pe 15 pe 3 în ultimele două zile. Mi-am zis că o să fie sus la televoting. Dar tot nu părea genul de piesă pe care să o voteze juriile.
S-a dansat pe Moldova. A fost frumos. Apoi s-a întâmplat ceva și efectiv au redus volumul în difuzoare. Astfel că pe momentul României eu l-am auzit doar pe românul de lângă mine care a cântat toată piesa, relativ fără talent. Eu am încercat să compensez cu o abordare mai melodioasă, dar nu cred că am salvat situația. Aș fi preferat să o aud mai bine pe Alexandra. Chair înainte de a începe, un austriac și-a întrebat prietana: Asta-i piesă de mers la toaletă? Iar ea a zis: Nu, nu, e printre favoriți.
Și, deci, am așteptat voturile pe cai mari. 12 puncte de la juriul din Luxemburg pentru România. Bun, excelent. Și apoi o combinație de secetă și punctaje mici. Mă și gândeam: băi, nimic de la Serbia. Adică voi trimiteți hard rock, noi la fel, și nu ne dați nimic?! Sau Finlanda. Voi trimiteți rock 9 ani din 10 și nu votați o piesă rock? Nimic de la Franța, Germania, Australia... și de la multe, prea multe țări. Dar nu-i nimic, că vin cele 12 puncte tradiționale din Moldova. Dar ăla a fost șocul țării. Păi măi inteligenților, România și Moldova ar trebui să-și dea 12 puncte, plus 12 de la public, deci 24 din principiu. Să nu ne prefacem mironosițe și să pretindem că geografia nu contează. Normal că geografia și istoria contează, nu fiți fraieri! A fost un moment în care am început să mă întrb dacă 30+ de ani de experiență de Eurovision sunt inutili. Chiar nu va fi România în top 5? Ce Dumnezeu se întâmplă? Nu vreau lumea să se asocieze cu o potențială controversă pentru choke me? Nu mai e la modă rockul? A, și cum de a luat Bangaranga așa de multe puncte de la JURII?! OK, moment de știu că nu știu nimic. Bine, știam că UK sau Belgia vor lua 0 puncte. Unele lucruri sunt la mintea cocoșului. Ce m-a surprins a fost că Ucraina i-a dat UK-ului 1 punct. Asta ar fi fost breaking news.
OK, și vine votul publicului, care de obicei schimbă tot. Am urlat de bucurie la Moldova, care a urcat pe locul 1. Me-ri-tat! Apoi, cu emoții pentru Alexandra. E radarul meu de Eurovision complet pe lângă? Vocile oamenilor din online erau toate într-o bulă? Faptul că pe aplicația Eurovision toată lumea poate să-și facă un top, iar România era pe locul 2, chiar nu contează? Dar apoi, prezentatoarea (apropo, pe ăștia îî chema un fel de Lolek și Bolek; pe ea Swarovski, pe el Ostrowski) începe să zică two hundred... și era clar că am dat lovitura! 232 de puncte! Locul 1 pe intermediar. Iar Moldova pe locul 2. Stop the count, cum ar fi zis Trump!
Am urlat într-un hal care are consecințe. Voi fi mai tăcută toată săptămâna asta, ca să mă refac.
Și apoi vine Israelul și ia un porcoi de puncte și trece în față. Ceea ce e un pic suspect. Huiduieli în piață. Înțeleg că au fost huiduieli și în sală. Anul trecut, Israelul a fost acuzat că a cheltuit 1 milion de euro pentru voturi la Eurovision. Pentru ei, concursul ăsta e mai mult decât un concurs; e o formă de soft power. Până și Harari a scris despre el înainte de finală. Să te vezi depășit de Israel s-a simțit ca un pumnal în inimă. Ei, am zis, lasă, că poate să câștige Australia sau Finnda... A, surpriză, au fost sub România.
Deci Israel sau Bulgaria. Moment în care piața a început să scandeze Bulgaria, Bulgaria. Să fim serioși, nimeni nu vrea un Eurovision în Israel. Chiar, l-ar putea organiza? Câte țări l-ar boicota? Ne place Bangaranga? Nu neapărat, dar mai bine decât Israel.
Iar reacția la victoria Bulgariei a fost unanimă. Bun, e un hit de vară, pentru tinerii de UNTOLD. Sau, dintr-un alt unghi, o prostioară dance, dar destul de în spiritul Eurovisionului. Nimic nu poate fi mai prostesc decât Netta cu Toy (ha! tot Israel), deci nici măcar nu mi se pare un câștigător ciudat. Neașteptat, da, dar nu ciudat. Și mă bucur că zarurile nu au fost aruncate. Dacă s-ar întâmpla tot ce zic cotele de pariuri ar fi foarte plictisitor.
Deci, poate, la anul mergem la Sofia :) Iar vara asta vom auzi pe la terase și la festivaluri acest Bagăranga produsă de un român - bravo lui! Tipul se numește Cristian Tarcea și a fost în juriul României la selecția națională.
Câteva cuvinte despre Finlanda, care a intrat în conclav papă și a ieșit cardinal. Noi chiar am aplaudat și am apreciat. Dar, dacă nu ați catadicsit să cântați un refern în engleză, oricât am vrea, nu putem fredona și nu putem să vă scoatem câștigători. Dacă nu engleză, atunci orice altceva de circulație internațională!
Cât despre Alexandra, locul 2 la televot, după locul 12 la juriu. Dar a egalat cel mai bun rezultat al României. Bravooooo! Rock on!
Rămâne să inserez aici diverse statistici și să adresez subiectul votului juriului din Moldova.
*
00:17 See you in Vienna, Alexandra!!!
*
Alexandra Căpitănescu intră cu numărul 3 în concurs. Am văzut pe net filmări de la repetiția pentru juriu de ieri. Momentul României este extraodinar. Am fost un pic surprinsă că Alexandra n-a ținut nota aia lungă și fantastică. Nu aș fi schimbat partea asta. Dar tot e cea mai bună vocalistă din concurs.
Alte numere bine cotate azi sunt Australia și Danemarca. Iar dacă vă place muzica grecească, atunci și Cipru.
Să fie muzică!
Am verificat și se poate vota din aplicație. Trebuie să ai un card emis în România legat de cont. Fiecare vot costă 6.17 RON. Fiecare persoană poate vota de 10 ori și-și poate împărți aceste voturi între mai multe cântece. Anii trecuți se putea vota de 20 de ori, dar Israel a fost acuzat de mânăreli și s-a schimbat regula. Ca întotdeauna, nu poți vota pentru România din România.
*
1. Bulgaria. O piesă disco care mie nu-mi spune nimic. Nu înțeleg nici scenografia.
2. Azerbaijan. Mi s-a părut că o văd pe Gloria Estefan. Piesa asta e de la Mamaia din anii 2000. Dar asta însemnă și că artista are voce bună. Că doar a câștigat The Voice la ea în țară. Mno, a intrat în scenă înaintea noastră și a folosit cordoane înaintea noastră.
3. România. Să ne bucurăm de show!
OK, acum putem respira. E faină ideea cu alter ego-ul. A ieșit foarte bine!
4. Luxemburg. Parcă fiecare ediție are o zână bună. Ia, asta a fost. Îmi amintește de Emmelie de Forest, care a câștigat în 2013. Nu poți vota împotriva unui cântec despre mama natură, nu? Deci probabil se califică.
5. Cehia. O voce bună. Gen Nemo și JJ. Piesa OK, dar nu știu dacă aș recunoaște-o mâine.
Big 4: Franța. Vine pe cai mari, pentru că fata chiar poate să cânte, ami ales pentru vârsta de 17 ani. Dar sincer, pentru mine, piesa n-are nicio direcție. Poate pentru ceva musical s-ar potrivi.
6. Armenia. Lift, sacou, pantaloni business, cravate și post-it-uri. Asta e petrecerea pe care am da-o toți, dacă am lua-o razna la birou. Nu știu de ce ar suna lumea pentru ei.
7. Elveția. Parcă cântă alter ego-ul profei de mate sau al stomatoloagei tale. Cred că se va califica și va fi la final pe la mijlocul clasamentului. Știam că e chitaristă, iar partea asta e mișto. Și văd că anul ăsta se poartă corzile.
8. Cipru. Piesă de dansat pe masă la tavernă. Literalmente, asta și zice. Văd că a reușit să-și facă rochie cu mai putin de 1 m de material. Cipru tot încearcă să-și descopere o a doua Eleni Foureira. Tot fără succes, deocamdată. Mai degrabă e Shakira de Cipru. Fata a devenit celebră în UK, după ce a fost la Insula iubirii. Jalla înseamnă mai mult. Cred că a avut scăpări de voce, dacă vă puteți desprinde ochii de la ea.
Austria. Calificată automat, pentru că e țara gazdă. Ce noroc! Ăsta e băiatul pe care nu l-au primit în Animal X în anii 90. Glumesc, dar numai un pic.
9. Letonia. Partea cu cioburile a arătat foarte bine. Ea a cântat bine, dar e genul de cântec pe care te duci până în bucătărie.
10. Danemarca. Top 3 ca favorit la pariuri la câștigarea concursului. Un pic cam prea gay club-ish... Dar i-a ieșit bine dpdv vocal. L-am auzit în înregistrări de pre-party cântând mult mai rău. Dar sincer, de ce ar fi în fața Alexandrei?
11. Australia. Delta e un mare star în Australia. A fost în juriu la The Voice la ei timp de 8 ani. A fost iubita unui Jonas brother (nu știu care, că nu-i deosebesc). A avut cancer la 18 ani și a trebuit să reînvețe să vorbească. Acum are 42 și se prezintă regal la Eurovision. Îmi place refrenul mult. Dar și dacă ar fi să fie cea mai bună piesă, nu putem lăsa Australia să câștige. Ce, vreți să vă uitați la anul la show la ora 3? :)
12. Ucraina. Încă o fată care cântă bine. Un cântec interesant. Foarte frumoasă transformarea în pasăre.
Big 4: Marea Britanie. O prostie, ca de obicei de la UK. E mare candidat la 0 puncte, ceea ce în sine e greu de realizat. Cred că în fiecare an în UK se organizează concursul Cine se poate întoarce acasă cu 0 puncte?
13. Albania. Prima țară suficient de deșteaptă să traducă versurile pentru televiziune. În principiu, o piesă care se va califica. E fix ce așteptăm de la o țară din Balcani.
14. Malta. Încă o piesă pe care poți merge la bucătărie. Ar fi potrivită pentru o reclamă la ceva (bijuterii? înghețată?) pe străzile Italiei. O eșarfă, o pală de vânt, nostalgie. Mi se pare că nu e îmbrăcat potrivit pentru ce cântă.
15. Norvegia. Mi-a plăcut mai mult ce am auzit decât ce am văzut. Aduce a Benson Boone?
14 mai 2026
*
Anul ăsta fac ceva diferit. Comentez Eurovisionul începând cu semifinalele. Sâmbătă îmi închipui că voi vedea show-ul de undeva de lângă sala unde se desfășoară, deci nu cred că am cum să scriu. Vineri voi vedea live show-ul de preview, iar până sâmbătă seara voi putea împărtăși impresii de la fața locului.
Mă bucur că apuc să văd show-ul într-un an în care și România și Moldova au piese bune. Eu aș paria pe top 3 pentru Alexandra Căpitănescu.
Ce mai știm despre anul ăsta? Că Finlanda este marea favorită. Sper că poate fi învinsă.
De anul ăsta, juriile naționale au 7 membri, dintre care 2 trebuie să aibă între 18 și 25 de ani. Deci asta ar avantaja piesa României în fața Finlandei, de exemplu.
5 țări s-au retras în semn de protest că Israelul a fost acceptat în competiție. Deci vor fi doar 25 de finaliști.
Sunt câte 15 intrări în fiecare semifinală, dintre care se califică primele 10. 5 țări sunt calificate din oficiu în finală: Austria (ca țară gazdă), plus the Big 5 (țările care contribuie cel mai mult financiar la organizare), care au devenit 4 (că Spania boicotează): Franța, Germania, Italia, UK.
*
Show-ul e deschis de Moldova, cu o piesă plină de energie, Viva Moldova!. O piesă care ar trebui să fie folosită în filmele de brand ale Republicii Moldova. Hai, Moldova! Let the show begin!
*
1. Moldova. Responsabili cu pornirea chefului. Energie maximă. Foarte tara piesa, bravo!
2. Suedia. Fata cu masca. De ce? De ciudată. Ba, oficial zice că e prea multă ură în lume, că primește destule comentarii despre coropul ei, așa că încearcă să nu-și arate fața. Mno, ne-a transportat la Untold. Dar eu pot să jur că am auzit piese similare la discotecă la începutul anilor 2000. Nu cred că a fost într-o formă vocală prea bună. Dar toată lumea pariază pe calificarea în finală.
3. Croația. În fiecare an, o țară din Balcani trimite un grup de iele la Eurovision. Acum e rândul Croației. Prestație agreabilă. Să puneți piesa asta pe coloana sonoră a unui film într-o zi.
4. Grecia. În fiecare an, există și un băiat (sau mai mulți) șui în concurs. De la Verka, la Karjiila, la băiatul cu espresso, la suedezii de la saună. Anul ăsta, Achilas e cel mai șui. Vi se pare că e dintr-un joc video? Perfect. Piesa asta vorbește despre viața lui. El a fost un copil sărac și gay dintr-un sat uitat al Greciei, care nu avea nimic, în afară de jocuri video și muzică. Ferto mou înseamnă adu-mi. El zice adu-mi imobiliare, sashimi tuna, palton de piele... adu-mi multe lucruri, ca să pot umple golurile din viață. La final zice ceva de genul: Mamă, dacă câștig, o să-ți cumpăr tot ce n-am avut. Piesa e cotată foarte bine (top 3) pentru votul publicului. Peste ani, va fi iconică. Acum, jumate din public va zice că e o prostioară. Abia aștept să mă duc la o tavernă în Grecia și să spun ferto mou!
5. Portugalia. Am adormit un pic la această prestație de zilele satului din anii 80. Nu cred că se califică.
6. Georgia. Și ăștia tot de la discoteca din anul 2000. Ultimul loc la pariuri. Și au cântat și slăbuț dpdv vocal. Pe ăștia nu apuc să-i văd live.
Big 4: Italia. Și băiatul ăsta și-a greșit deceniul. Charles Aznavour la 90 de ani părea mai modern. Totuși, e cea mai ascultată piesă pe Spotify dintre toate. Cred că se ascultă italienii între ei. După mine, piesa asta ar fi în top 5 de la coadă.
7. Finlanda. E o piesă bună, care mi-a rămas în cap de la prima audiție. Un solist bun și Pamela Anderson la vioară. Problema mea cu piesa asta e că nu au catadicsit să șpună măcar un refren în engleză. Deci nu înțelegem nimic. Dar stați, că am găsit traducerea pe TikTok. Zice ceva de genul Ieri nu-ți puteai lua mâinile de oe mine în club, azi nici nu mă bagi în seamă. Mă joc cu focul și tu ești o aruncătoare de flăcări. Dacă câștigă piesa asta, o s-o fredonez pe principiul Ken liiiii, dulibudibu daut iu... Totuși, e ceva demodat în piesa asta. Sau găsesc eu scuze de ce nu ar trebui să nu câștige.
8. Muntenegru. Ielele s-au întâlnit cu Untodul. Parcă e fix refernul de la Croația. Dar n-a avut bani de fustă. De ce aș vota așa ceva?
9. Estonia. Alți candidați la necalificare. Nu că ar fi foarte rău. E așa, ca pătrunjelul în supă. Mie mi-a amintit de Freaky Friday 2.
10. Israel. Piesa OK, vocea OK. Au gândit-o și cu franceză, și cu engleză. Dar parcă eu aud... inflexiuni arăbești. OK, se califică. O parte a Europei îl va vota din simpatie, o parte îl va boicota.
Big 4: Germania. Fetei i se spune Eleni Foureira de pe Temu. Ea a zis că știe și că e onorată. Deci nu o vor atinge ironiile noastre. Până și costumul seamănă cu al lui Eleni. Eleni cânta Fuego... ea cântă Fire. Pe de altă parte, refrenul se reține din prima și m-aș vedea dansând pe piesa asta. Ilinca Băcilă comentează la TVR și a zis A ye, a ye, a ye, fire... drăguț. Adică referință la Eleni. Pentru cine întreabă cine-i Eleni asta? O fată din Cipru care a luat locul 2, dar ar fi trebuit să câștige.
11. Belgia. N-are nici cap, nici coadă. Nici nu merită să fie pe fața B de pe caseta Andre din 1995.
12. Lituania. Mno, nu m-am documentat despre piesa, deci nu înțeleg ce a vrut să spună artistul. Ceva producție de operă, dar cam ca nuca în perete... Candidat la necalificare.
13. San Marino. A priori, știu că piesa se uită ușor, dar că va apărea Boy George. Piesă disco de acum 30 de ani.
14. Polonia. Gospel și R&B. Voce bună. Probabil se va califica, dar e cel mult de mijlocul clasamentului final.
15. Serbia. Nu Lavinia, ci Lavina. Metal de metal. Nu e pentru toată lumea. Cred că sunt destul de mișto. Și memorabili.