luni, 10 martie 2008

Despre Carmen [şi câteva menţiuni despre fotbal]

Fusei duminică la meci. De handbal feminin, în caz că vă întrebaţi. Dacă v-aţi gândit automat la fotbal, să vă fie ruşine! Mie echipele din Cluj ce practică "sportul rege" nu-mi provoacă niciun fior. Alt sport la care v-aţi fi putut gândi şi la care mă duc este baschetul. Dar duminică a fost zi de handbal. "U" Jolidon a jucat în sferturile Cupei Cupelor cu croatele sponsorizate de o celebră firmă de vegeta. De altfel, o super echipă, venită din Liga Campionilor. Podravka Koprivnica.

Clujul a intrat greu în meci, iar la pauză speram doar să egalăm în repriza a doua şi mă obrăzniceam să cred că putem bate la 3 goluri. Personal, am fost cu ochii pe Carmen Amariei, care e o jucătoare senzaţională. Un fel de superstar pe teren. Câştigătoare a Ligii Campionilor. Dacă am avea un star system ca americanii, ar urmări-o paparazzi pe stradă ca pe Shaq... Dar suntem doar la Cluj. Unde, oricum, mulţi o admiră. În prima repriză a fost excesiv de generoasă cu pasele, iar finalizările colegelor ei nu au fost strălucite. Mi-aş fi dorit să tragă mai des la poartă. Dar poate dorea să-i demonstreze lui Tadici, prezent în sală, că nu mai e egoista de altădată...

În a doua repriză a prins aripi. Şi cu ea şi echipa. Mă distra că, judecând după exclamaţiile din jur, toată lumea gândea la fel: "Du-te, Carmen!", "Trage, Carmen!", "Dă-i-o lui Carmen!", "Du-te singură!", "Bine, Carmen!"... Şi a fost de bine. Carmen a tras o singură dată aiurea la poartă, Seno şi-a revenit după 40 de minute aproape dezastruoase, Cristina Dogaru a fost inspirată... deci victorie la 6 goluri. Mă bucur că avem şi la Cluj o astfel de echipă şi mă bucur că am asistat la cel mai prestigios meci al clubului din toată istoria lui.

A fost şi un element care a stricat atmosfera frumoasă şi din teren şi din tribune. Fotbalul. Chinuiţii de fotbalişti jucau în deplasare, iar conducerea clubului s-a gândit să proiecteze meciul pentru galerie. Problema a fost că a început meciul de handbal, iar exaltaţii din galerie încă fluierau pentru ce se întâmpla la Vaslui şi se uitau pe pereţi. Prin urmare, conducerea a hotărât să stingă calculatorul. Mamăăă, ce supărare!!!! Băiatul cu hardul - mesagerul, cum ar fi - era să şi-o ia în freză. Măi şi cum mai urlau băieţii şi cum mai înjurau şi cum mai aruncau cu ce apucau!... lumea din cealaltă tribună se prăpădea de râs. Până la urmă s-a anunţat rezultatul - nula-nula, deci puteau să nici nu joace :D - şi s-au liniştit micuţii. Pe parcursul meciului de handbal, crainicul a lansat îndemnul de a aştepta echipa de fotbal la aeroport...Rezultatul? Ridicări din sprâncene şi zâmbete compătimitoare. Iar la sfârşit, conducerea clubului şi-a cerut scuze pentru întreruperea meciului de fotbal. Micuţii s-au simţit răzbunaţi.

Cred că am mai pus întrebarea asta: de unde atâta exaltare pentru un sport în care nu avem rezultate? Şi admiţând că entuziasmul e admirabil, de ce nu există încă mai multă exaltare/mai mulţi bani pentru sporturi în care avem rezultate?

marți, 4 martie 2008

Avem echipă de polo

Am tot auzit în treacăt că în România doar două sporturi de echipă au şanse să ajungă la Olimpiadă - handbalul feminin şi polo-ul - iar ieri i-am văzut pe băieţi în acţiune. Au bătut clar Rusia şi au şanse mari să ajungă la Beijing. Ştiu că la un moment dat poloiştii noştri au făcut un calendar pentru a atrage atenţia asupra acestui sport. După meciul de ieri şi-au câştigat tot respectul meu şi sper că au sensibilizat şi nişte sponsori. Mă bucur pentru orădeni că au ocazia să asiste pe viu la turneul preolimpic.

luni, 3 martie 2008

Campanie anti-rable

Cred că am mai zis că m-am săturat de ţara asta, dar, până emigrez, m-am gândit c-ar fi bine să fac ceva util pentru comunitatea locală. Am identificat o problemă - prezenţa a numeroase maşini abandonate pe spaţiul public - şi m-am gândit să încerc să schimb măcar un pic situaţia.

Azi am făcut primul pas: am reclamat o maşină abandonată în zona în care lucrez (e o Dacie sub care au crescut muşchi înalţi de 5-10 cm).

Al doilea pas este să vă invit pe toţi să faceţi la fel cu rablele care vă deranjează (nu cred că trebuie să dau argumente, dar, pentru orice eventualitate: 1. avem criză de locuri de parcare, iar aceste maşini ocupă abuziv spaţiul public; 2. sunt inestetice; 3. unele au devenit depozit de gunoi; 4. unele sunt abandonate în locuri care pun în pericol siguranţa rutieră - alei înguste, treceri de pietoni, intersecţii etc.; 5. proprietarii lor încalcă legea).

Ca să vă fie mai uşor să vă struniţi, să vă explic cum am procedat eu:
- am sunat la dispeceratul Primăriei Cluj-Napoca: 592301, 598526
- am dat detalii despre vehiculul abandonat (adresă, marcă, culoare, stare, dacă are sau nu număr de înmatriculare şi dacă are, care e acela, de când timp e abandonată - musai să fie de peste un an)
- mi-am dat numele, adresa şi numărul de telefon (partea asta e opţională şi se foloseşte doar pentru a fi informat despre stadiul demersului)

Ce se va întâmpla:
- Primăria va trimite Poliţiei notificarea
- Poliţia va constata abandonul, va identifica proprietarul şi-i va trimite o somaţie
- până la urma va ridica maşina
- eu voi fi anunţată în scris în termen de 30 de zile care a fost rezultatul.

Modalităţi alternative de sesizare: pe lângă faptul că puteţi telefona la Primărie, puteţi depune o sesizare în scris la registratura Primăriei (ghişeul 1 sau 2).

Legea în virtutea căreia am acţionat este 421/2002. O puteţi citi, de exemplu, aici.