duminică, 18 aprilie 2021

Colectiv

Documentarul "Colectiv" este nominalizat la Oscar. Este primul film românesc care reușește această performanță. Și nu, "Mihai Viteazul" al lui Sergiu Nicolaescu n-a fost nominalizat - a fost doar propunerea României la acea vreme.

Am văzut "Colectiv" doar la începutul anului, pe HBO. Mă așteptam să fie doar despre incendiul de la Colectiv. Știam și că durează 3 ore și mă întrebam dacă nu e prea lung...

A fost o surpriză să constat că filmul este mai mult despre putreziciunea sistemului de sănătate relevată de incendiul de la Colectiv decât despre Colectiv în sine, dar titlul rămâne extrem de pertinent - situațiile prezentate ne afectează colectiv.

Partea despre investigațiile Gazetei Sporturilor este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism pe care le-am văzut, acolo sus în top cu "Spotlight" și cu "All the President's Men". 

Partea cu modul în care Vlad Voiculescu vine din mediul ONG să reformeze un sistem corupt, numai ca sistemul să se reimpună la alegeri, este partea care ne doare cel mai tare și nu credeam că va rezona în alte țări. Credeam că e doar partea noastră de mocirlă, de personaje abjecte, de neînțeles pentru oamenii care fac nominalizări. Dar s-a înțeles, povestea a trecut sticla. Cu atât mai puternic pentru români, pentru că am trăit zi de zi cu personajele alea.

Dar partea care m-a zdrobit e povestea celor direct implicați în Colectiv - părinții îndurerați și supraviețuitorii, care se au doar unii pe alții ca suport. Cele mai răvășitoare imagini sunt cele cu Tedy Ursuleanu, al cărei trup schilodit e o amintire vie a incendiului, dar și a imposturii criminale a autorităților, care ne-au asigurat în acele zile că avem tot ce ne trebuie și că în spitalele noastre e la fel de bine ca în Germania. Ședința foto a lui Tedy e, poate, cea mai puternică secvență vizuală creată vreodată într-un film. Pentru că viața bate filmul. Expoziția ei e un moment de speranță. La fel momentul când primește o mână bionică... Iar faptul că Vlad Voiculescu a ținut portretul ei în biroul de ministru e un gest care m-a impresionat. Mă întreb câți miniștri ar fi făcut la fel...

Ar fi minunat pentru memoria victimelor de la Colectiv și a victimelor sistemului medical din România ca acest documentar să câștige Oscarul. Măcar atât, ca reparație morală. Nu vor fi uitați. Ar fi bine și pentru România, chiar dacă cele arătate, în fond, sunt o mare palmă. Nu e o Românie pitorească, e o Românie abjectă, cu unele licăriri de speranță. Un portret corect pentru vremurile pe care le trăim, nu? Din păcate, în ultima vreme aud că favorit este documentarul cu scafandrul și caracatița... să vedem... decernarea premiilor este peste o săptămână.

duminică, 4 aprilie 2021

Evoluția spam-ului

 Cu ani în urmă, când scriam foarte des pe blog, ajunsesem să am un număr de cititori pe care l-aș numi azi... impresionant. Pe atunci, erau tot felul de spam-uri în comentarii, de cele mai multe ori transparente în intenție. Gen "Cumpărați Viagra". Erau 5-10 pe zi. Le ștergeam și publicam doar comentariile de la cititorii adevărați. M-am luat cu alte activități în viață și am abandonat blog-ul. Acum, că m-am întors, am descoperit în inbox vreo 2000 de comentarii nemoderate. 99% în engleză. Și 95% mesaje pozitive și de încurajare în legătură cu articolele. Evident erau spam-uri, dar în zi de azi nu înțeleg ce câștigau inițiatorii dacă le-și fi publicat. Puținele comentarii de la cititori reali pe care le-am ignorat ani de zile (scuze!) erau în română și au fost ușor de găsit (vorba vine, ușor... mi-a trebuit un pic de răbdare). Dar, da, a durat cam 30 de minute să șterg tot inbox-ul și să ajung la zi.

Vă las aici câteva mostre, ca să vedeți ce insidioase au devenit spam-urile astea. Mă gândesc că dacă acest blog ar fi fost în limba engleză, aș fi publicat câteva dintre ele... cu bună-credință și pentru un pic de ego masaj.

N-am găsit o variantă mai bună să le public, deci dacă vreți să le citiți în toată splendoarea lor, trebuie să le expandați.













Ok, măcar aici am înțeles că se urmărea ceva. Un click. Sau o reclamă.





Aici m-aș fi prins că e spam. Plimbă ursul, spammere, greșeli de gramatică faci tu, bine?!

Dar, ca parte bună, am învățat multiplele sensuri ale cuvântului fastidious (adică în engleză nu e un cuvânt exclusiv negativ, cum credeam și cum e în română)...