Despre eroii de altadata

Acum 3 zile discutam cu un domn englez despre fotbal. Cu un domn englez care isi aminteste cum Romania a eliminat Anglia cu un 3-2 dupa un penalty cauzat de Neville printr-un fault la unul de-ai nostri (omul credea ca era Hagi, pentru ca, uite, legendelor li se atribuie reusite chiar si in meciuri in care n-au jucat), si care stie jumatate din echipa noastra de aur din 1994 (I-am zis ca-i stiu pe toti din acea echipa si mi-a zis ca e normal - si englezii stiu toti componenta echipei campioane din 1966, chiar daca nu erau nascuti pe atunci). M-a intrebat ce face Hagi acum si i-am spus. Cred, apropo, ca e foarte frumos ce a realizat Hagi cu Viitorul. M-a intrebat si ce face Gica Popescu si i-am zis ca, in afara de faptul ca el si Hagi s-au casatorit cu doua surori si, deci, si-au facut copiii verisori, e in inchisoare. Si i-am zis provestea.

Nu mica mi-a fost mirarea sa-l intalnesc pe Gica Popescu aseara in aeroport (era cu sotia lui) si apoi sa calatorim cu acelasi avion spre Cluj. Mi-am dat seama ca timpul trece repede si ca cei 3 ani s-au scurs. Gica Popescu era jovial - lumea il aborda, el zambea si statea de vorba cu ei. Hamalii din Cluj i-au cerut autografe si au fost in al noulea cer ca le-au primit (se imbratisau ca dupa o mare victorie dupa ce Gica Popescu s-a urcat in autobuz). Insa eu ma gandeam la altceva (si mi se parea ca citesc aceleasi ganduri pe fetele altor pasageri): cat de trist e sa vezi un erou decazut! Cat de trist ca nu mai pot sa-l privesc ca inainte! Acum 5 ani i-as fi cerut, inevitabil cu emotie si un soi de smerenie, un autograf. Azi n-am cum sa nu-mi amintesc ca a facut inchisoare...

In acelasi avion era o fata care semana cu Alina Dumitru (campioana olimpica la judo), dar mi-a fost rusine s-o intreb daca e ea ( suspectam ca nu e...). Mi-as fi facut cu drag si mandrie o poza cu adevarata Alina Dumitru.

In alta ordine de idei, pe pagina de Facebook a lui Hagi se posteaza regulat imagini cu golurile lui. Primeste zeci de mii de like-uri, mii de share-uri si sute de comentarii TOATE positive (fanii sunt mai ales din Romania si Turcia). Totusi, mai exista respect si o scala a valorilor in lume...

De sezon

Dacă te doar pometele ca și când ai fi încasat un pumn sau ca și când te-ai fi lovit de ușă, dar n-a fost cazul, să știi că ai sinuzită. De obicei, ca simptome auxiliare vei avea intensificarea durerii la aplecarea capului și secreții nazale. Cică contează și culoarea. Galbene.

Pași către un tratament:
1. suni la clinica privată și afli că te pot primi peste o săptămână
2. te și vezi mort peste o săptămână și te burzuluiești la clinica privată
3. clinica privată te primește printre programări și te tratează ca pe un star
4. cumperi medicamente de 100 de lei și urmezi tratamentul. Cu antibiotice, desigur.
5. hidratare și vitaminizare adecvată; mă tem că vinul nu e indicat
6. te bucuri oricum că n-ai Zika sau gripă porcină.

Sănătate!

"Aproape" nu conteaza

Am fost la 4 lei distanta sa intru pe lista (scurta a) castigatorilor la loteria bonurilor fiscale, cu data bonului chiar de ziua mea. Daca am mai fi luat o Cola, ceva, in seara aceea, la restaurant...

In rest, recomand Cewe, via DM. M-am cadorisit de ziua mea cu un album printat cu pozele din vacantele din ultimii 3 ani.

Ce mi-ai adus?

Am fost in delegatie in Franta si, in loc sa-i aduc lui Sebi ceva, nu i-am adus incarcatorul de telefon pe care mi l-a imprumutat ( pentru ca eu mi-am pierdut de 2 ani incarcatorul de iPhone si de atunci mi-l incarc prin Mophie, cu incarcatoare de imprumut sau prin calculator). In aceeasi dimineata, pentru ca m-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am lasat cartea in avion, pe cand devenise mai interesanta. Incarcatorul ma asteapta la Receptia hotelului (trebuie sa gasesc un coleg francez sa mi-l ridice si sa mi-l trimita spre casa printr-un coleg roman - poate cei 2 se vor intalni in Olanda, de exemplu), pe cand despre carte n-am primit vesti de la Lufthansa lost property. Urati-mi succes la recuperat!

Rezolutii de anul nou

Cred ca in fiecare noapte dintre ani, oamenii isi fac lor insilor promisiuni pe care nu le vor indeplini.
De exemplu, cred ca m-am intalnit azi la worldclass cu minim 50 dintre cei care si-au promis ca vor face mai mult sport. Cum spunea John Oliver in show-ul lui: secretul rezolutiilor de anul nou este sa accepti esecul. Sa faci sport e greu, deci, daca vrei sa-ti creasca ritmul cardiac, ai putea sa te uiti la filme de groaza si nu e nevoie sa mergi la sala. In felul asta, poate am si eu spatiu personal la yoga, la Pilates, la dus etc, etc.

Serios, oameni buni, imbratisati esecul. Cu cat mai repede, cu atat mai bine:)