Fusei duminică la meci. De handbal feminin, în caz că vă întrebaţi. Dacă v-aţi gândit automat la fotbal, să vă fie ruşine! Mie echipele din Cluj ce practică "sportul rege" nu-mi provoacă niciun fior. Alt sport la care v-aţi fi putut gândi şi la care mă duc este baschetul. Dar duminică a fost zi de handbal. "U" Jolidon a jucat în sferturile Cupei Cupelor cu croatele sponsorizate de o celebră firmă de vegeta. De altfel, o super echipă, venită din Liga Campionilor. Podravka Koprivnica.
Clujul a intrat greu în meci, iar la pauză speram doar să egalăm în repriza a doua şi mă obrăzniceam să cred că putem bate la 3 goluri. Personal, am fost cu ochii pe Carmen Amariei, care e o jucătoare senzaţională. Un fel de superstar pe teren. Câştigătoare a Ligii Campionilor. Dacă am avea un star system ca americanii, ar urmări-o paparazzi pe stradă ca pe Shaq... Dar suntem doar la Cluj. Unde, oricum, mulţi o admiră. În prima repriză a fost excesiv de generoasă cu pasele, iar finalizările colegelor ei nu au fost strălucite. Mi-aş fi dorit să tragă mai des la poartă. Dar poate dorea să-i demonstreze lui Tadici, prezent în sală, că nu mai e egoista de altădată...
În a doua repriză a prins aripi. Şi cu ea şi echipa. Mă distra că, judecând după exclamaţiile din jur, toată lumea gândea la fel: "Du-te, Carmen!", "Trage, Carmen!", "Dă-i-o lui Carmen!", "Du-te singură!", "Bine, Carmen!"... Şi a fost de bine. Carmen a tras o singură dată aiurea la poartă, Seno şi-a revenit după 40 de minute aproape dezastruoase, Cristina Dogaru a fost inspirată... deci victorie la 6 goluri. Mă bucur că avem şi la Cluj o astfel de echipă şi mă bucur că am asistat la cel mai prestigios meci al clubului din toată istoria lui.
A fost şi un element care a stricat atmosfera frumoasă şi din teren şi din tribune. Fotbalul. Chinuiţii de fotbalişti jucau în deplasare, iar conducerea clubului s-a gândit să proiecteze meciul pentru galerie. Problema a fost că a început meciul de handbal, iar exaltaţii din galerie încă fluierau pentru ce se întâmpla la Vaslui şi se uitau pe pereţi. Prin urmare, conducerea a hotărât să stingă calculatorul. Mamăăă, ce supărare!!!! Băiatul cu hardul - mesagerul, cum ar fi - era să şi-o ia în freză. Măi şi cum mai urlau băieţii şi cum mai înjurau şi cum mai aruncau cu ce apucau!... lumea din cealaltă tribună se prăpădea de râs. Până la urmă s-a anunţat rezultatul - nula-nula, deci puteau să nici nu joace :D - şi s-au liniştit micuţii. Pe parcursul meciului de handbal, crainicul a lansat îndemnul de a aştepta echipa de fotbal la aeroport...Rezultatul? Ridicări din sprâncene şi zâmbete compătimitoare. Iar la sfârşit, conducerea clubului şi-a cerut scuze pentru întreruperea meciului de fotbal. Micuţii s-au simţit răzbunaţi.
Cred că am mai pus întrebarea asta: de unde atâta exaltare pentru un sport în care nu avem rezultate? Şi admiţând că entuziasmul e admirabil, de ce nu există încă mai multă exaltare/mai mulţi bani pentru sporturi în care avem rezultate?
luni, 10 martie 2008
Despre Carmen [şi câteva menţiuni despre fotbal]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Lavinia, tie îţi place un sport sau altul în funcţie de rezultatele României pe plan internaţional în sportul respectiv?
Restului românilor cred că nu. ;)
Le (ne) place fotbalul pentru că aşa au fost crescuţi (cu dragoste de fotbal), pentru că majoritatea au chiar jucat fotbal şi deci îl înţeleg mai bine, etc, etc,etc
Romanii au fost crescuti cu dragoste de fotbal? =))
Foarte tare! Eu am fost crescuta cu dragoste de toate sporturile. Tatal meu a facut efortul sa ma invete regulile sporturilor celor mai uzuale, intr-o vreme in care si tenisul, si rugby-ul, si baschetul, si handbalul, si patinajul, si atletismul, si boxul, si polo-ul erau uzuale. Intre timp, am facut eu efortul sa invat si despre altele. Si da, cred ca sporturile in care avem rezultate merita expunere mediatica si sustinere financiara. Nu de alta, dar dintr-atata fotbal la TV, asocierea libera a cuvantului "sport" este, pentru multi [pentru romani, cum zici tu], cu fotbalul. Ceea ce mi se pare o dovada de simplitate cognitiva [asa ii spun colegele mele, psihologe, prostiei].
De acord cu ce zici tu despre expunere mediatică şi finanţare. Cu finanţarea s-ar putea rezolva, cu ceva voinţă politică. Cu expunerea mediatică e mai greu, mai ales în cazul tembeliziunilor comerciale.
Dar când e vorba de preferinţele maselor (simpli dpdv cognitiv, da' mulţi) nu prea ai ce face, nu? Ei ştiu fotbal, vor fotbal.
"Ei stiu fotbal, deci vor fotbal". Foarte interesanta afirmatie. Imi aduce aminte de doua debate-uri. Unul era pe telenovele, altul pe Stirile de la ora 5. De obicei, o parte spunea ca acest gen de programe se difuzeaza pentru ca le cere publicul. Eu am sustinut intotdeauna ca publicul il ai asa cum ti-l formezi. Daca il inveti cu 5 meciuri de fotbal pe saptamana, cu stiri despre freza lui Mutu etc, asta va cere. Ii poti crea niste false nevoi. Si cum suntem de acord ca masele nu au, de regula, puterea de a discerne, ajung sa ceara...Dar cred ca daca s-ar da la televizor mai mult din alte sporturi, s-ar cultiva gustul si pentru ele. Oricum, e bine ca acum oferta e diversa, ca vezi ce e important din alte sporturi la Televiziunea nationala, la Sport.ro etc. Visez, insa, la ziua in care nu stirea ca Vasluiul a facut egal cu Galatiul deschide buletinele sportive, ci aceea ca Rulmentul Brasov s-a calificat in semifinala Cupei Cupelor, batand o super echipa, cum e Krim Ljubljana.
Trimiteți un comentariu