Au trecut vreo 6 săptămâni peste mine, cu nunţi şi înmormântări, întămplări banale, dar şi cu unele remarcabile. Nu ştiu exact de unde să încep.
De exemplu, la întoarcerea din Croaţia, cu 4 zile întârziere faţă de plan, aş fi scris cu revoltă despre odiseea reparării maşinii. Din fericire, aproape mi-a trecut. Oricum, m-am maturizat mult în zilele cât am avut maşina stricată, mi-a crescut rezistenţa la frustrare.
Poate aş fi scris şi despre concediu (adică de perioada dinainte de incidentul cu maşina), cronologic, amplu şi cu poze. Dar parcă e prea departe în timp. De fapt, am trecut repede peste amintirea concediului şi nici măcar nu m-am mai uitat la poze. Când voi avea timp să mă uit, voi pune şi pe blog.
Între timp, Norişor a împlinit un an. I-am luat crap şi am vrut să fac un colaj de fotografii. Iar problema timpului.
În apărarea mea, timpul pe care nu-l dedic scrisului îl dedic amenajărilor interioare. Estimez că până la începutul lui decembrie voi avea fiecare lucru din casă la locul lui. Cum proiectele de construcţii/amenajări sar mai întotdeauna din deadline, toleranţa mea pentru încheierea proiectului se întinde până la Crăciun.
Apropo, de Crăciun+ziua mea+Revelion m-aş duce la Viena şi Bratislava. Totuşi, parcă am o strângere de inimă când mă gândesc la un concediu în care să plec cu maşina proprie...
Să închei cu ceva de interes general. În Bosnia am fost urmăriţi de poliţie (prima dată când am văzut flash-urile, am crezut că am dat peste un român căruia nu-i convine cum conducem) şi traşi pe dreapta pentru nişte becuri (poziţii, frâne, nu ştiu exact care) nefuncţionale. Cum aveam becuri de rezervă şi am promis să le reparăm în Sarajevo (să ne înţelegem, conversaţia a fost bilingvă - fiecare parte în limba ei; din fericire, siguranţa se zice la fel), ne-au lăsat să plecăm. Problema cu schimbatul siguranţei a fost că am scos-o şi pe cea responsabilă de radio. Codul pe care îl aveam în acte nu corespundea, iar la service au cerut 100 RON ca să descopere codul. Soluţia din care poate învăţa toată lumea e că pe Club Ford, pe net, poţi găsi un progrămel care îţi generează codul radio în funcţie de ceva serie (a şasiului, oare?). Deci, oricum, informaţia e putere.
duminică, 17 octombrie 2010
Recuperări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
hmmmm, as vrea sa spun ca-ti inteleg frustrarile in legatura cu masina, dar sunt mandra posesoare a unui permis de conducere de mai bine de 8 ani, timp in care nu am condus aproape deloc. asa ca ma abtin cu gratie. dar ma simt "moraliceste" obligata sa-ti cer clar si raspicat poze cu Norisor. macar asa sa ma consolez si eu pt ca nu-mi pot lua pisica.
Cristina
Eu am permis de conducere de 16 ani si una-doua greseli, chiar daca au fost minime, m-au descurajat, desi am condus in mod regulat timp de trei-patru ani.Mi-e teama mai mult ca nu stiu sa ma feresc rapid de nebunii din trafic.(azi, la Scoala de soferi trebuie sa inveti doua lucruri: sa conduci masina si sa stii sa te feresti de soferii nebuni).Nu cred ca Lavinia are probleme de genul asta(daca s-a ,,batut" ea cu aia de la Google!, n-are treaba cu deceptiile in urma defectiunii la masina, ca , pana la urma, totul cred ca a fost din cauza nenorocitilor alora de la benzinarie care au pus apa in combustibil ca si noi am patit-o, tot pe la ei), ci, pur si simplu, i-a fost deranjat concediul. Uitarea acestei experiente va interveni atunci cand va scrie despre bucuriile concediului si va revedea pozele cu chestiile faine din acest concediu.Dar si mai ,,trecute la spate" aceste of-uri vor fi in decembrie, cand va pleca cu avionul la Viena.:)
Apropo, visez de mult sa fiu unul dintre spectatorii Concertului de Anul Nou de la Viena.Cred ca visez degeaba.(biletele se cumpara in ianuarie acelasi an) :(
Deci, da-le incolo, si scrie-ne si noua despre frumusetile si ineditul concediului din vara asta, dar vrem si poze cu Norisor. Totusi, merita, ca are si ea o varsta si a fost cam neglijata dpdv al afirmarii.
Trimiteți un comentariu