Orientarea spre client la români (Cine-i născut în februarie)

Azi e ziua lui Sebi şi l-am târât după mine prin Polus, pentru a-i cumpăra cadoul - un costum. Ceea ce nu-i cel mai simplu obiectiv de atins - veţi constata că sunt puţine locuri cu marfă de calitate. Unul dintre locurile cu marfă bună este Pada Murre. Aici am găsit cel mai frumos costum gri, 48 slim, cu pantaloni clasici (poţi să-ţi alegi între pană şi clasici), pe care era cât p-aci să-l achiziţionez. Pe când îmi făceam eu socotelile - costa 800 RON - vânzătoarea se gândeşte să ne stimuleze:
- Aţi auzit de cardul nostru de fidelitate? Atenţia pe care i-o acordăm o încurajează să continue: Aveţi reducere de 10% la a doua cumpărătură şi 30% de ziua dvs.
[Dacă asta nu se numeşte să-ţi pună Dumnezeu mâna în cap, atunci nu ştiu ce s-ar numi aşa, îmi zic! Iar ei:]
- Păi astăzi e ziua lui!
- Chiar? [Deja trebuie să vă închipuiţi o mică părere de rău în glasul ei.]
- Chiar! Primim reducere?
- Păi...nu prea cred... din păcate, cardul trebuie trimis şi validat la Oradea, s-ar întoarce doar peste o săptămână...
- Nici dacă cumpărăm ceva, apoi cumpărăm costumul şi se consideră a doua cumpărătură?
-....?!...staţi s-o întreb şi pe colega; poate măcar reducerea de 10% s-ar putea face.
Le lăsăm nişte minute să discute, după care suntem anunţaţi sec că nu se poate face nimic.
Trebuie să recunosc că în timpul ăsta mă gândeam în felul următor: OK, dacă nu aş fi ştiut de reducere, aş fi cumpărat costumul, chiar dacă un pic părea cam scump. Pe de altă parte, dacă sunteţi gata să-mi daţi reducere data viitoare, măcar 10% puteţi să-mi daţi şi azi. 720 RON azi sunt mai buni decât 720 RON săptămâna viitoare. Dacă îmi faceţi un favor şi mai mare şi-mi daţi 30%, ca să se bucure omul de ziua lui, v-aţi făcut un client pe viaţă. În cel mai rău caz, o reducere de 10% tot trebuie să daţi. Poate aveţi un card personal pe care îl puteţi folosi; şi, poate, dacă vreţi să fiţi extra nice, puteţi da un mic cadou - gen, o cravată - dincolo de ăia 10%. Prin urmare, le spun frumos vânzătoarelor că le rog să-şi sune şefii, să vadă ce se poate face, promiţând că urmează să ne întoarcem.
Şi ne întoarcem peste două ore, aşteptând un minim de 10%. Doar că ni se spune că şefii n-au putut fi contactaţi.
- Bine, mulţumim, la revedere.

Şi iată-mă acum scriind şi analizând mai atent situaţia:
1. În cel mai bun caz, mi-aş dori să găsesc un costum mai mişto, la acelaşi preţ. Şi să-l cumpăr din altă parte.
2. În cazul în care nu găsesc mâine, m-am gândit la planul B. Pentru 240 RON, cred că merită să-l pun în aplicare. Am nevoie de un om de bine născut în februarie (după 10 încolo), care să fie dispus să vină cu mine să cumpărăm un mărunţiş, să-şi facă card, iar de ziua lui să vină cu mine şi să-l folosească pentru a cumpăra cu reducere costumul cu pricina. Şi apoi să râdă cu mine. La urmă. Mai bine. Mulţumesc anticipat! Promit să mă revanşez faţă de omul de bine.

____

Update: Am cumpărat de la Steilmann, cu 560 RON, redus 60%. Sunt mulţumită. De fapt, rânjesc a satisfacţie. Ştefan, merci că te-ai oferit, oricum!