Promiteam într-un post anterior să vă povestesc o întâmplare à la Caragiale ce mi s-a-ntâmplat.
Într-o zi agitată la birou, primesc un telefon cam pe la ora 15.30. Număr pe care nu-l aveam în agendă. Probabil un client. Şi vocea masculină mă întreabă, cu un ritm al vorbirii asemănător unei persoane care citeşte un nume de pe o foaie şi nu e sigur dacă a găsit persoana potrivită:
-Alo, ...Lavinia Florea?
Eu:
-Da. [că eu eram]
-Auzi [deja avea o intonaţie de om care dorea ceva de la mine, şi parcă obraznic], tu ai stat cândva pe str. Speranţei, nr. 13, ap. 99? [da, adresa tocmai ce-am inventat-o. Dar el mă întrebase chiar adresa din buletin].
- Nu AM STAT. Acolo STAU. [şi deodată îmi dau seama că dau prea multe informaţii, de parcă eram la Poliţie, la interogatoriu. Mă rog, n-am fost decât la Jandarmerie, dar imaginea mea e formată după filmele americane. Mă trezesc, deci, din limbariţă şi zic:]
- Dar de ce întrebi.
- Păi ai primit o scrisoare din Franţa şi m-am gândit că vrei să o recuperezi.
[Hm….scrisoare din Franţa. Extrem de plauzibil. Trimisesem o felicitare de Sărbători unei familii franceze dragi mie şi nu am primit niciun semn de viaţă. Tăcerea era suspectă, dar iată că se explica printr-un răspuns trimis tot prin poşta clasică, dar la o adresă greşită. În acel moment mă gândeam că poştaşul o pusese în cutia vreunui vecin. Şi întreb:
- Dar cum a ajuns la tine? Tu ce adresă ai?
- Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99.
- Păi asta-i adresa mea!
- Poate a fost adresa ta, acum e a mea!
- [Distrată, crezând că e o farsă din partea lui Seb, singurul care ştia de felicitarea către Franţa] Ei, na, e adresa ta! Te pomeneşti că stai cu mine şi eu nu ştiu! Dar de unde ai numărul meu de telefon?
- De la compania de internet. [Da, aveam aceeaşi companie. Şi faptul că tipul a primit numărul ridică importante semne de întrebare privind protecţia datelor personale]. Auzi, eu nu vreau decât să-ţi dau scrisoarea. Puteam la fel de bine să o arunc pe geam. Probabil că familia respectivă are vechea ta adresă şi de-aia a ajuns aici.
[Eu, ştiind că am o singură adresă în Cluj]
- Păi nu aveau cum să pună o altă adresă. Eu una singură le-am dat. Şi nu m-am mutat în ultimii doi ani.
- Nu se poate, că eu stau de peste 2 ani aici.
- Aici unde?
- [Pe cale să-şi piardă cumpătul] Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99! În chirie la Man Răzvan. Nu aici ai stat şi tu?!
- DECI: eu stau ACUM pe Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99. Şi nu e apartamentul lui Man Răzvan. Nu a fost niciodată!
- Auzi, îţi baţi joc de mine? Vrei scrisoarea sau nu?
- Păi şi eu te-aş putea întreba acelaşi lucru. Dar trebuie să existe o explicaţie. Poate adresa diferă printr-un mic detaliu. [şi, ca să fiu şi mai convingătoare, decid să-i destăinui bănuiala ce-mi încolţise de ceva vreme în cap, pe baza faptului că primisem cu o zi în urmă o somaţie de la ANAF pe adresa mea, dar pe numele dlui TRF Traian (da, ăia i-au scris greşit numele, că doar nu l-o fi chemat TRF şi nici n-o fi vreo funcţie-alint gen IPS) care avea, se pare vreo 2 firme în lichidare]. Precis asta s-a întâmplat. Şi eu am primit o scrisoare pe numele altei persoane...
- Da, un drac. Vrei scrisoarea sau ţi-o arunc pe geam?
- Unde eşti acum? [întrebam cu gândul de a-i propune o întâlnire, să vedem cât de depărtate sunt adresele identice].
- Unde să fiu? Acasă.
- [Eu, deja prăpădindu-mă de râs] Pe Str. Speranţei, nr. 13, ap. 99?
- DA!!!
- Ce etaj?
- 2!
- Ce scară?
- 3!
- Măi să fie! Eşti la mine acasă!!!Apartament sau garsonieră?
- GARSONIERĂ!
- Băi, nu se poate! Dacă nu-i o farsă, atunci e un telefon din lumi paralele!
- DA? No bine.
Şi a închis exasperat.
Prin birou, isterie generală. Unii colegi îl suspectau tot pe Seb. Prin urmare, după ce mă calmez, îl sun pe om înapoi:
- Auzi, Seb te-a pus să fac asta?
- CE?! Nu, tu, eu am o scrisoare. Dacă vrei să ne întâlnim să ţi-o dau, bine, dacă nu, o arunc. Dar fiind că e din Franţa, mă gândesc că e importantă pentru tine.
- Cum te cheamă? [Omul mi-a zis numele şi părea că vorbeşte foarte serios].
Hotărâm să ne întâlnim la Casa Piraţilor, foarte aproape de noi amândoi, după ce ies eu de la serviciu. S-a dovedit că omul era super OK. La telefon devenise cam necioplit pentru că îl exasperasem eu. Şi da, există două adrese cvasi-identice. Diferenţa e numărul de bloc. Eu am C1, el C5. Şi da, mi-am recuperat scrisoareaJ Şi am aflat că la firma de internet figurez cu restanţă, deşi am dovada că mi-am plătit taxa la zi...
8 comentarii:
dar ce ai cautat tu la interogatoriu la jandarmerie?
daca imi amintesc bine, erai de fata cand s-a intamplat. cred ca era dupa debate si mai erau de fata hudrea si tina. si trebuia sa fac o poza pentru moftu'. bianca felseghi vroia sa faca un material despre greselile de gramatica din denumirile institutiilor. si eu vroiam sa fac o poza cu "corpul de jandarmi judetean". si in timp ce faceam poza, au venit baietii si m-au dus la seful lor. si imi tot ziceau ca e obiectiv militar. si eu ziceam ca sunt in spatiul public si ca sunt in mijlocul orasului. si am baut o cafea cu seful lor, care m-a rugat sa nu ajunga incidentul in presa. si in zi de azi nu stiu ei ce vroiam de la ei...si in timpul asta tu ma sunai ca disperata, sa vezi daca m-au arestat sau nu...remember?
eu îmi amintesc perfect episodul, ne-am distrat atunci!
genială întâmplarea cu scrisoarea, incredibil!
apropo de internet, al meu l-au tăiat vreo 3 zile măgarii de la UPC, cică n-am plătit (evident că plătisem) şi a trebuit să fac scandal juma de ora la telefon ca să-mi meargă internetul iar.
Dar tot n-am priceput. De unde avea numărul tău de telefon. Chiar de la providerul de internet? Scandal, ceva?
remember, remeber, ca toate institutiile astea cu niscai epoleti erau in isterie generala, ca doar era razboiul din irak si noi eram cu americanii. si jandarmii aia, de fapt, de asta erau speriati, sa nu fii tu vreo spioanche musulmana si sa le arunci in aer corpul ala judetean cu tot cu ei. (Nici la echinox nu puteam sta dupa 8.00 pm ca acolo era consultaul american. din aceleasi considerente de secutitate).
P.S. hudrea, am pus bine punctul?
@hudrea: Da, chiar providerul i-a dat numarul. Omul primise scrisoarea si o pusese undeva. A retinut numele Florea. Cand s-a dus sa plateasca internetul si a zis adresa, l-a intrebat tanti de acolo daca il cheama Florea, Popescu sau cum il cheama pe el. Si atunci a zis sa-i faca lu'Florea un bine.Si i-au dat numarul si i-au zis si ca nu mi-am mai platit de cateva luni internetul...
No, ce sa zic...Baza de date neactualizata, divulgarea datelor personale...de data asta am zis sa nu ma supar, ca mi-au facut un bine. Si din toata intamplarea asta am invatat sa-mi scriu adresa completa in relatiile cu firmele/institutiile. Cu numar, bloc, scara si apartament...
in UPC veritas!
Amuzanta intamplarea ... slava domnului ca stau la casa si asa ceva se poate intampla mai rar.
Cipri S.
PS: Sa fiu eu singurul non-bloger ce-ti citeste blogul ??
cipri s., ce alte bloguri mai citesti?
Trimiteți un comentariu