Am revenit in Polonia
dupa vreo 6 ani jumatate. Data precedenta fusesem in Wroclaw, la un interviu la
Google (si-mi amintesc ca am pus o poza cu pantofi pe blog – altceva nu-mi
amintesc, pentru ca nu suport sa recitesc ce scriu, sa ma vad in inregistrari
etc.).
Intr-un sertar al
mintii mele, sumarizasem tara asta cu cateva idei: “De doua ori populatia
Romaniei, zlotul cu 10% mai puternic decat leul, tara un pic mai dezvoltata
economic decat a noastra, mai destepti in a face revolutie, orase cu mostenire germana
ale caror piete centrale arata minunat, tara lui Karol Woytyla, o salata de
castraveti foarte buna, bautori la fel de rezistenti ca romanii, oameni OK, dar
nu la fel de prietenosi ca romanii; pe ansamblu – imi place”.
Stiam ca participarea
la conferinta despre BPO/SSC imi va face placere si m-am bucurat ca urma sa vad
un alt oras decat cele pe care le vizitasem anterior. Adica Poznan. In luna mai
am avut vreo 6 zboruri cu WizzAir, suficiente cat sa le citesc revista interna
din scoarta-n scoata. Stiam, astfel, despre Poznan ca e al 6-lea oras ca marime
din Polonia (un fel de Craiova, deci), ca graffiteurii au dat un aer interesant
unor cladiri si mai stiam – despre Polonia in general – ca s-a reinventat din
punctul de vedere al modei si ca femeile de toate varstele devin niste
fashioniste.
Buun. Asteptari trasate.
In Polonia ajungi prin Germania, cand e vorba de zboruri, deci m-am inhamat cu
rabdare pentru escala prin Munchen. In plus, cum mi se intampla de cate ori
calatoresc undeva, ma gandeam daca stiu pe cineva in tara de destinatie. Si da,
dintr-un proiect al UE, gen Youth in Action, pastrasem legatura cu cineva si
m-am gandit, in treacat la acea persoana. Si uneori Coehlo are dreptate – ca nu
stiu cum sa spun altfel - dar, cum ieseam eu de la baia de langa portile de
imbarcare spre Polonia, supriza! dau nas in nas cu acea persoana. Sa-ti stea
mintea-n loc, nu?! Cati factori au trebuit sa se coroboreze ca sa existe
aceasta intalnire: de la cum am ajuns noi sa calatorim spre Polonia in acea zi,
la cum am hotarat eu sa ies din coada de la poarta de imbarcare si sa merg la
baie, la faptul ca randul de imbarcare spre destinatia ei era pe traseul meu,
la unde era ea pozitionata in coada ei – inca 10 secunde si nu ne-am fi
intalnit! Ne-am actualizat reciproc informatiile vitale in 5 minute si am
zburat una spre Poznan, cealalta spre Varsovia.
In Poznan, la
aeroport, ai o senzatie de “fix asa-i si-n Cluj”: aeroport mititel, nou refacut
(am aflat mai tarziu ca gazduirea catorva meciuri de la Euro 2012 a avut o
influenta pozitiva in acest sens). Doar ca e o diferenta de care te prinzi
ulterior: nu-ti cere nimeni sa te legitimezi la intrarea in tara, ca asa-i in
Spatiul Schengen… Uite, o diferenta in favoarea Poloniei, in comparatia cu
Romania. Sa va mai zic cateva: asa sala de conferinte n-avem noi in toata
Romania – oameni din Bucuresti mi-au confirmat asta (sau, cine stie, poate avem
in Craiova?). Blocurile lor comuniste arata mai bine decat ale noastre, pentru
ca majoritatea au fost renovate (am auzit odata pe cineva la televizor ca polonezii
au declarat blocurile comuniste drept monumente semnificative pentru secolul 20
si ca au reusit sa aloce fonduri pentru refacerea lor; n-am verificat, dar nu
m-ar mira sa fie si pe fonduri europene, pe deasupra). Polonia a fost singura
tara europeana care n-a intrat in recesiune. Mai mult, economia lor zbarnaie: PIB-ul
le-a crescut cu 41% din 2005 in 2013 si si-ar dori sa intre in G20, dar se vor
multumi sa ajunga in urmatorii 5 ani in Top 20 (acum sunt pe locul 22, parca),
pentru ca locurile in G20 se dau si pe criterii geografice, iar Europa are
destui reprezentanti. Din punctul de vedere al industriei in care lucrez, ei au
reusit sa puna pe picioare o asociatie a tuturor companiilor din BPO/SSC si sa
negocieze cu guvernul tot felul de facilitati; la ei, domeniul serviciilor
creeaza cele mai multe job-uri noi in fiecare an si este al doilea mare
angajator (peste 150.000 de locuri de munca), dupa automotive si inaintea
mineritului. Deci chiar pot face economie bazata pe cunoastere. Totusi, nu stiu
pana unde se mai pot intinde – sunt pe punctul in care par a nu mai gasi
suficienti vorbitori de germana si franceza, deci problema bazei de selectie a
talentelor e stringenta si la ei. E posibil sa se fi intins prea mult – in acest
moment au 40% din piata europeana de BPO/SSC…
Despre Poznan, in
particular, pot spune ca are o piata veche gen Wroclaw intalneste Amsterdam (cu
acele cladiri in forma de turta dulce), are niste mall-uri si parcuri
excelente, dar are si o anomalie groaznica: alaturi de un sir de case istorice
contruite in piata mare (pe care le poti intelege, totusi), au niste cladiri
comuniste cu un nivel ce gazduiesc ceva muzeu, in mijlocul aceleiasi piete. E
cea mai proasta idee pe care am vazut-o vreodata; eu le-as darama si as lasa
piata veche sa respire. In fine.
Deci, Polonia nu e “un
pic mai dezvoltata” decat Romania; e chiar mult inainte.
Cat despre oameni, imi
pastrez parerea ca nu-s peste poate de prietenosi. Daca ii intrebi ceva, raspund,
dar nu au pic de caldura latina. In schimb, tot ce se zice despre noul suflu
vestimentar e adevarat: femeile de aici isi etaleaza feminitatea cu tinute care
in corporatiile din Romania ar fi interzise prin codul vestimentar.
Adolescentele sunt rebele cu pantaloni scurti si camasi lejere, corporatistele
sunt cocotate pe tocuri de 7 cm+, au fuste scurte si bluze transparente. Si
asta e normalitatea cotidiana. In paranteza fie spus, va anunt ca veti vedea
vara poloneza si in garderoba mea. A, era sa uit sa mentionez un film autoironic
prezentat la conferinta (de fapt, au facut o serie intreaga). Se pare ca polonezii sunt nemultumiti notorii (se
plang mult la serviciu, nu le plac orele suplimentare si au tot felul de legi
care le dau zile libere si ii protejeaza) si vor sa faca din asta un brand. Si
se pare ca nu beau asa de mult pe cat ar crede altii.
Cand trag linie, as
incheia cu un banc pe care l-am auzit mai demult:
Pe vremea comunismului, in Romania, intra cineva in alimentara si nu gaseste nimic. Totusi, o intreaba pe vanzatoare
- Aveti carnati?
- Nu.
- Aveti crenvursti?
- Nu.
- Nici polonezi?
- Ei, daca am fi avut niste polonezi…
