Din nou in Polonia

Am revenit in Polonia dupa vreo 6 ani jumatate. Data precedenta fusesem in Wroclaw, la un interviu la Google (si-mi amintesc ca am pus o poza cu pantofi pe blog – altceva nu-mi amintesc, pentru ca nu suport sa recitesc ce scriu, sa ma vad in inregistrari etc.).

Intr-un sertar al mintii mele, sumarizasem tara asta cu cateva idei: “De doua ori populatia Romaniei, zlotul cu 10% mai puternic decat leul, tara un pic mai dezvoltata economic decat a noastra, mai destepti in a face revolutie, orase cu mostenire germana ale caror piete centrale arata minunat, tara lui Karol Woytyla, o salata de castraveti foarte buna, bautori la fel de rezistenti ca romanii, oameni OK, dar nu la fel de prietenosi ca romanii; pe ansamblu – imi place”.

Stiam ca participarea la conferinta despre BPO/SSC imi va face placere si m-am bucurat ca urma sa vad un alt oras decat cele pe care le vizitasem anterior. Adica Poznan. In luna mai am avut vreo 6 zboruri cu WizzAir, suficiente cat sa le citesc revista interna din scoarta-n scoata. Stiam, astfel, despre Poznan ca e al 6-lea oras ca marime din Polonia (un fel de Craiova, deci), ca graffiteurii au dat un aer interesant unor cladiri si mai stiam – despre Polonia in general – ca s-a reinventat din punctul de vedere al modei si ca femeile de toate varstele devin niste fashioniste.

Buun. Asteptari trasate. In Polonia ajungi prin Germania, cand e vorba de zboruri, deci m-am inhamat cu rabdare pentru escala prin Munchen. In plus, cum mi se intampla de cate ori calatoresc undeva, ma gandeam daca stiu pe cineva in tara de destinatie. Si da, dintr-un proiect al UE, gen Youth in Action, pastrasem legatura cu cineva si m-am gandit, in treacat la acea persoana. Si uneori Coehlo are dreptate – ca nu stiu cum sa spun altfel - dar, cum ieseam eu de la baia de langa portile de imbarcare spre Polonia, supriza! dau nas in nas cu acea persoana. Sa-ti stea mintea-n loc, nu?! Cati factori au trebuit sa se coroboreze ca sa existe aceasta intalnire: de la cum am ajuns noi sa calatorim spre Polonia in acea zi, la cum am hotarat eu sa ies din coada de la poarta de imbarcare si sa merg la baie, la faptul ca randul de imbarcare spre destinatia ei era pe traseul meu, la unde era ea pozitionata in coada ei – inca 10 secunde si nu ne-am fi intalnit! Ne-am actualizat reciproc informatiile vitale in 5 minute si am zburat una spre Poznan, cealalta spre Varsovia.

In Poznan, la aeroport, ai o senzatie de “fix asa-i si-n Cluj”: aeroport mititel, nou refacut (am aflat mai tarziu ca gazduirea catorva meciuri de la Euro 2012 a avut o influenta pozitiva in acest sens). Doar ca e o diferenta de care te prinzi ulterior: nu-ti cere nimeni sa te legitimezi la intrarea in tara, ca asa-i in Spatiul Schengen… Uite, o diferenta in favoarea Poloniei, in comparatia cu Romania. Sa va mai zic cateva: asa sala de conferinte n-avem noi in toata Romania – oameni din Bucuresti mi-au confirmat asta (sau, cine stie, poate avem in Craiova?). Blocurile lor comuniste arata mai bine decat ale noastre, pentru ca majoritatea au fost renovate (am auzit odata pe cineva la televizor ca polonezii au declarat blocurile comuniste drept monumente semnificative pentru secolul 20 si ca au reusit sa aloce fonduri pentru refacerea lor; n-am verificat, dar nu m-ar mira sa fie si pe fonduri europene, pe deasupra). Polonia a fost singura tara europeana care n-a intrat in recesiune. Mai mult, economia lor zbarnaie: PIB-ul le-a crescut cu 41% din 2005 in 2013 si si-ar dori sa intre in G20, dar se vor multumi sa ajunga in urmatorii 5 ani in Top 20 (acum sunt pe locul 22, parca), pentru ca locurile in G20 se dau si pe criterii geografice, iar Europa are destui reprezentanti. Din punctul de vedere al industriei in care lucrez, ei au reusit sa puna pe picioare o asociatie a tuturor companiilor din BPO/SSC si sa negocieze cu guvernul tot felul de facilitati; la ei, domeniul serviciilor creeaza cele mai multe job-uri noi in fiecare an si este al doilea mare angajator (peste 150.000 de locuri de munca), dupa automotive si inaintea mineritului. Deci chiar pot face economie bazata pe cunoastere. Totusi, nu stiu pana unde se mai pot intinde – sunt pe punctul in care par a nu mai gasi suficienti vorbitori de germana si franceza, deci problema bazei de selectie a talentelor e stringenta si la ei. E posibil sa se fi intins prea mult – in acest moment au 40% din piata europeana de BPO/SSC…

Despre Poznan, in particular, pot spune ca are o piata veche gen Wroclaw intalneste Amsterdam (cu acele cladiri in forma de turta dulce), are niste mall-uri si parcuri excelente, dar are si o anomalie groaznica: alaturi de un sir de case istorice contruite in piata mare (pe care le poti intelege, totusi), au niste cladiri comuniste cu un nivel ce gazduiesc ceva muzeu, in mijlocul aceleiasi piete. E cea mai proasta idee pe care am vazut-o vreodata; eu le-as darama si as lasa piata veche sa respire. In fine.

Deci, Polonia nu e “un pic mai dezvoltata” decat Romania; e chiar mult inainte.

Cat despre oameni, imi pastrez parerea ca nu-s peste poate de prietenosi. Daca ii intrebi ceva, raspund, dar nu au pic de caldura latina. In schimb, tot ce se zice despre noul suflu vestimentar e adevarat: femeile de aici isi etaleaza feminitatea cu tinute care in corporatiile din Romania ar fi interzise prin codul vestimentar. Adolescentele sunt rebele cu pantaloni scurti si camasi lejere, corporatistele sunt cocotate pe tocuri de 7 cm+, au fuste scurte si bluze transparente. Si asta e normalitatea cotidiana. In paranteza fie spus, va anunt ca veti vedea vara poloneza si in garderoba mea. A, era sa uit sa mentionez un film autoironic prezentat la conferinta (de fapt, au facut o serie intreaga). Se pare ca polonezii sunt nemultumiti notorii (se plang mult la serviciu, nu le plac orele suplimentare si au tot felul de legi care le dau zile libere si ii protejeaza) si vor sa faca din asta un brand. Si se pare ca nu beau asa de mult pe cat ar crede altii.

 

Cand trag linie, as incheia cu un banc pe care l-am auzit mai demult:

Pe vremea comunismului, in Romania, intra cineva in alimentara si nu gaseste nimic. Totusi, o intreaba pe vanzatoare
- Aveti carnati?
- Nu.
- Aveti crenvursti?
- Nu.
- Nici polonezi?
- Ei, daca am fi avut niste polonezi…