Lupta pentru Rosia Montana e un razboi de uzura. Sa schimbam strategia!

Aveti mai jos textul scris de Radu Cocean, universitar clujean si o veche cunostinta de-ale mele din cercul debateri-lor, despre cum trebuie sa abordam rezistenta pe termen lung. Subscriu in totalitate.

***

Un scenariu plauzibil pentru ce se va intampla mai departe cu proiectul de lege propus de Guvern e urmatorul: oricare dintre cele doua camere va fi sesizata prima, va petrece 60 de zile lucratoare in discutii sterile, fara a lua o decizie concreta – adoptand, astfel, tacit proiectul (vezi, in acest sens, art. 89 din Regulamentul Senatului sau Art. 113 din Regulamentul Camerei Deputatilor). Acesta va fi pasat, ulterior, celeilalte camere, care va aloca un spatiu semnificativ dezbaterilor in comisii si in plen, si inapoi la comisii si inapoi in plen... Personal, cred ca se va discuta pe seama acestui proiect pana cand nu va mai interesa pe nimeni – si abia apoi se va trece la vot, intr-o tara complet desensibilizata fata de subiect.

In acest context, opozitia fata de proiect trebuie gandita ca o actiune cu bataie lunga. Protestul impotriva exploatarii aurului la Rosia Montana e un maraton, nu o cursa de 100 metri garduri... Spun asta pentru ca am vazut:

- cum, dupa modelul Bucuresti, se multiplica demonstratiile de protest – daca duminica trecuta, frecventa propusa era de una pe sapamana “Ne vedem duminica viitoare”, acum ele sunt zilnice;
- cum apar opinii ale unor activisti care, dupa 6 zile, incep sa-si piarda rabdarea – si vor o radicalizare a mesajului, “pentru a avea impact” (dand like-uri la fiecare branci cu jandarmii si aplaudand sosirea ultrasilor din galeriile de fotbal la demonstratii);
- cum se escaladeaza tonul in chemarile adresate catre populatie – daca in prima duminica manifestatiile au reprezentat “Proteste”, cele de duminica aceasta sunt “Mari adunari si marsuri” etc.

Sincer, ma intreb daca vom putea tine ritmul asta in crescendo al manifestatiilor, chiar si dupa ce se termina concediile si vacanta, chiar si dupa ce vine frigul si incep ploile. Ma intreb daca vom reusi sa tinem mass-media aproape, fara a fi fortati sa facem ceva “tot mai dramatic” in fiecare zi – sa nu uitam ca pe agenda publica apar permanent alte subiecte si, inevitabil, la un moment dat, in lipsa unei decizii reale in Parlament, proiectul de lege va deveni yesterday’s news. Ma intreb daca vom reusi sa-i tinem in piata pe toti cei care vor incepe sa se intrebe “are we there yet?”, dupa o saptamana, dupa o luna, dupa doua luni de proteste... in fine, ma intreb cum vor reactiona restul cetatenilor, implicati in problema doar la nivelul ca trec zilnic prin zonele de protest (sau, ma rog, le ocolesc zilnic, pentru ca sunt blocate) – cata rabdare vor mai avea, inainte sa inceapa sa injure online sau on-site, la vederea protestantilor asezati pe caldaram.

Asta e motivul pentru care viziunea mea asupra campaniei de salvare a proteste e putin diferita fata de apasarea la infinit a pedalei de acceleratie a manifestatiilor, pe care nu o consider fezabila ca strategie de lupta pe termen lung. ... nu ma intelegeti gresit: da, avem nevoie si de manifestatii de amploare – dar le putem gandi ca evenimente majore, cu o frecventa saptamanala: “duminica, de la ora 17, manifestam in centru”. In restul zilelor, putem sa ne axam pe:

- celule de permanenta: am putea amplasa corturi, ca birouri de informare si coordonare prin oras – nu doar in piete, ci si in cartiere. In aceste spatii, deschise publicului 24h/24 pentru discutii si acces la materiale informative, ar urma sa fie prezenti maxim 20-25 de manifestanti, permanent altii, prin rotatie - o cifra acceptabila si pentru orase in care e mai greu sa mobilizezi mii de oameni pe strazi, in fiecare zi. In acest fel, oricand, la orice ora (si la 6 dimineata, si la 18 seara) flacara protestului e vizibil mereu vie;

- diversificarea gamei de evenimente – sustinerea de concerte pentru cauza, prezentarea de filme documentare si expozitii de fotografie (in incinta facultatilor, a galeriilor din mall etc.) Mai ales in orasele mari, ar trebui sa realizam conexiunea cu oamenii de cultura ca lideri de opinie – ganditi-va, de exemplu, la impactul unui episod din Robotzii in care Mo “be din iazu’ cu cianuri”;

- ar trebui sa organizam gale de strangere de fonduri, pentru a putea demara campanii media clasice – doar asa o sa intram in contact si cu populatia rurala (adica cu peste 50% din Romania), din zone unde protestele noastre si Facebook-ul nu ajung, dar ajunge TVR-ul si Radio Romania Actualitati. Un clip video sau un spot audio, difuzate obsesiv la ora de maxima audienta, ne-ar ajuta sa promovam ideea simpla si nesofisticata ca proiectul asta nu e bun pentru tara;

- nu in ultimul rand, sa ne axam, in zilele in care nu sunt programate demonstratii de amploare, pe campanii de informare 1-on-1, din-usa-in-usa, prin care sa convingem, personal, alti cetateni. Nu de alta, dar, daca se ajunge la referendum, chiar toata lumea are un vot.

Stiu ca tot ceea ce propun mai sus presupune un plus de organizare, leadership si creativitate si e imposibil de aplicat pe modelul actual de organizare a evenimentelor – gen flash mob. O miscare populara pe termen lung e, insa, o lupta surda, de uzura si nu poate trai doar din entuziasm.

Protest 1 Septembrie 2013 - Salvam Rosia Montana!

Am fost cateva mii - estimati voi din imagini cate, va rog, ca presa n-a cazut de acord (intre peste 1000 si peste 5000). In primul rand, respect pentru cei care au relatat despre acest protest/mars, pentru ca tendinta in mainstream este sa se treaca rezistenta sub tacere (ba, cica se inventeaza sondaje cum ca 63% dintre romani ar fi de acord cu proiectul). De exemplu, TVR a aratat protestele legate de Siria. Deocamdata, am vazut doar pe Digi 24 materiale (asta incepe sa se distinga drept singura televiziune de calitate).

A fost primul protest, dar ne vedem si duminica viitoare, la aceeasi ora. Daca e nevoie, o vom face saptamanal - iar cand vor veni studentii, vom fi cu zecile de mii.

Ce s-a strigat? Pai, sa vedem:
"Nu corporatia face legislatia" (nici n-ar fi nevoie de o astfel de precizare intr-o tara normala)
"Uniti, salvam Rosia Montana"
"Vrem natura, nu cianura"
"Nu vrem sa fim o natie de sclavi"
"Toate partidele, aceeasi mizerie"
"Jos guvernul"

"Demisia"

"S-a dat spaga barosana pentru Rosia Montana"
"Solidaritate"
"Nu cedam"
"Romania, trezeste-te!"

Mi-ar placea ca data viitoare sa cantam imnul national - acolo sunt cele mai bune si potrivite lozinci. Nici Marseilleza nu e rea:))

Si am si imagini.

Pot sa spun ca sentimentul a fost extraordinar! Nu mi-am batut gura degeaba in online. Cred cu tarie ca internetul e al nostru, asa cum strada e a noastra.

 

Nu uitati:

• Contactati-va parlamentarii!
• Folositi kit-ul de activist si imprimati mesajele de salvare a Rosiei Montane! http://www.rosiamontana.org/kit-de-activism-strada-e-a-noastr
• Ne vedem in strada saptamana viitoare!

 

Revoluţia începe la Roşia Montană!

Daca a existat vreodata un moment pentru lupta civica, acel moment este acum. Dintre toate porcariile, escrocheriile si jafurile facute de clasa politica de dupa Revolutie, niciuna nu se compara cu proiectul de lege care ar permite inceperea exploatarii la Rosia Montana. Daca a fost vreodata nevoie de spirit nationalist, acum e momentul. Patriotismul poate parea ceva demodat intr-o lume globalizata, in care ne dorim sa fim europeni inainte de a fi romani, dar cred ca asta e momentul cand acest sentiment amortit ar trebui sa se trezeasca in fiecare dintre noi.

Am share-uit zilele astea stiri si opinii in favoarea salvarii Rosiei Montane asa cum e ea cum n-am mai facut-o pana acum. Pentru cei care simt ca informatia e disipata, am hotarat sa strang cat mai multe link-uri in aceasta postare. De asemenea, va invit din start sa dati like paginii gestionate de Alburnus Maior - e o colectie impresionanta de informatie: https://www.facebook.com/rosia.montana.in.unesco

In plus, contactati-va prietenii si intrebati-i daca sunt siguri ca au stiut ce au facut atunci cand au dat like paginii Gold-ului: https://www.facebook.com/ProiectulRosiaMontana
Eu jur sa-i desprietenesc pe toti cei care au facut-o din convingere.

Sper sa ne vedem cat mai multi la proteste si nu uitati sa le scrieti celor care va reprezinta! Mi se pare inacceptabil ca oameni apropriati mie - familie, prieteni - declarati clar impotriva proiectului se complac intr-o dulce letargie (unora li se trage de la convingerea ca o sa fie "cum o vrea Dumnezeu") si chiar mi-au spus ca n-o sa faca nimic (de dimineata mi se scuza cineva ca "e mort civic"). Pai, inviati odata! Niciodata imnul national n-a avut atata sens in ultimii 23 de ani! Sa ne desteptam cu totii, pentru ca e acum ori niciodata! DECI: contactati-va parlamentarul! Aveti aici doua surse cu datele de contact:
http://www.protectiamediului.org/cine-te-reprezinta/
http://legea.rosiamontana.org/
Un simplu mesaj in care va identificati si in care cereti un vot "NU" va conta pentru a arata cat de mare e rezistenta.

Link-uri utile:
1. Cititi cat este de absurd proiectul de lege inaintat de guvern. Este, fara exagerare, inceputul sfarsitului democratiei in Romania. Expropriere in numele unui privat, de catre acel privat, licenta pentru distrugerea naturii si a mostenirii culturale - ce mai, are de toate, mai ceva ca-n Orwell: http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/

2. Cititi cum sta faza cu banii si cu protectia mediului, de fapt! Acest proiect ilegal a costat partea romana pana in prezent 40 milioane de euro, bani imprumutati de la canadieni. Participatia dupa mirifica renegociere a crescut la cca. 25%, dar asta nu va insemna nimic daca ei vor face majorare de capital si ne vor dilua contributia. De unde va avea statul roman echivalentul? Pai tot dintr-un imprumut de la ei! Deci, e mai bine sa ne asumam pierderile acum, sa-i despagubim si sa-i aruncam afara odata pentru totdeauna! Cat despre protectia mediului de dupa proiect - surpriza! - tot pe banii nostri s-ar face! Cititi si va cruciti: http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/

Apropo: Apusenii sunt mai valorosi decat toti banii din lume! Ma gandesc sa le scriu si parlamentarilor din afara Transilvaniei, sa ma asigur ca vor vota si ei pe principiul "Moldova nu-i a mea...".

3. Vedeti o luare de pozitie a unui europarlamentar, care explica dimensiunea previzionata a dezastrului ecologic care SIGUR s-ar intampla (ati vazut voi constructii neerodate de natura?!?) si cat ne-ar costa ca despagubiri spre alte state, in comparatie cu niste accidente mai micute, care deja s-au petrecut: http://www.youtube.com/watch?v=Bz3F71z0atU

Gasiti aici o lista a dezastrelor ecologice din ultimii ani de la minele de aur: http://silviacolfescu.blogspot.ro/2013/08/lista-accidentelor-cu-cianuri-la-minele.html

4. Pozitia Academiei Romane. E un document mai vechi, dar nimic esential nu s-a schimbat. Apropo, pe cand un comunicat al UBB, de exemplu?
http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

Similar, pozitia ASE Bucuresti: http://www.observatorulurban.ro/24-argumente-contra-proiectului-roia-montana.html?searched=rosia&highlight=ajaxSearch_highlight+ajaxSearch_highlight1

4. Nu uitati ca Rosia Montana e doar inceputul. S-a zis ca e "regina de pe tabla de sah". Dupa care ne vor face sah-mat instant: http://www.cotidianul.ro/tradarea-de-tara-a-facut-ca-romania-sa-devina-o-colonie-193547/

5. Daca n-ati vazut filmul "Rosia Montana - un loc pe marginea prapastiei" de Fabian Daub, s-o faceti! Si distribuiti link-ul prietenilor vostri din strainatate, ca e in engleza! http://www.youtube.com/watch?v=2D-sIbnnpBI&sns=tw

In rest, cateva marturii in imagini.

Am facut ieri o gluma proasta, dar extrem de reala, pornind de la o poezie de B.P. Hasdeu, facuta celebra de Florin Piersic: "Ati fost vreodata la Abrud?" Nu? Pai, grabiti-va, ca daca porneste exploatarea la Rosia Montana, il vor duce apele cand se va sparge barajul, aflat la doar 2 km distanta. In poza de mai jos, stalpul incercuit e la marginea Abrudului, iar toata valea pe care o vedeti pana acolo s-ar transforma intr-un lac de cianuri (benigne, desigur...):

Nu uitati de satul Geamana si de ce s-a intamplat acolo. Poza panoramica va da o idee despre cat de adanc e lacul de steril de acolo.

Nu uitati nici de accidentul de la Certej din 1971. Fara doar si poate, la Rosia ar urma sa fie mai rau: http://adevarul.ro/locale/hunedoara/exclusiv-certej-1971-tragedia-uitata-89-vieti-ingropate-300-mii-metri-cubi-namol-atenTie--fotografii-Socante--1_50aea54a7c42d5a6639eb6b8/index.html

Cat despre solutii:
- la Rosia Montana trebuie eliminat acel PUZ declarat ilegal in cateva randuri, prin care nicio activitate economica in afara de minerit nu primeste autorizatii. Atunci se va putea dezvolta turismul. Si alte afaceri (au mai existat investitori, dar au fost goniti in suturi de alesii locali, vanduti RMGC). Am mai spus-o: Rosia Montana ar trebui sa fie Mecca turismului romanesc, pentru ca este localitatea cu cea mai veche atestare documentara din tara. Si apropo, daca vom reusi s-o salvam, va deveni si Mecca democratiei in Romania - locul in care revolutia civismului a invins coruptia si tradarea de tara. Deci inca un motiv pentru pelerinaje la Rosia Montana.
- inscrierea in patrimoniul UNESCO e o sansa imensa. Puteti citi intr-o postare mai veche de-ale mele care sunt argumentele (http://laviniaflorea.blogspot.ro/2012/08/sa-salvam-rosia-montana.html). Sa ne-ntelegem: Rosia Montana are sanse mari sa primeasca tutela UNESCO.
- Rosia Montana a supravietuit 2000 de ani datorita mineritului. Mai sunt destule bogatii acolo (apropo, metalele despre care nu se vorbeste sunt mult mai valoaroase decat aurul si argintul - cititi aici:http://www.buciumul.ro/2012/02/01/e-oficial-valoarea-celorlalte-metale-rare-de-la-rosia-montana-e-mai-mare-de-patru-ori-decit-cea-a-aurului/), deci s-ar putea reporni mineritul clasic. Si sa fie o afacere romaneasca.
- oamenii din Rosia nu mor nici acum de foame. Si nu vor muri niciodata. Vor trai ca si pana acum din cresterea animalelor. Si din afacerile pe care si le vor putea deschide cand se va termina cu PUZ-ul ala ilegal. Apropo, nu v-ati intrebat niciodata de ce numai localnicilor din Rosia li se plange de mila ca n-au locuri de munca? De Ocna-Mures ati auzit? Ati plans mult cand s-au desfiintat 3000 de locuri de munca? Dar pentru cei din Moldova, unde somajul e in floare - ati varsat vreo lacrima, stimabili (=))) aparatori ai RMGC?

Cu toata rusinea ca le-am copiat de pe Facebook (sa ma ierte Edmond Kreibik), iata niste poze care sa va ajute sa asociati imagini cu numele de Rosia Montana:

Si cateva facute de mine:

Galerii de valoare UNESCO. Cica le-am muta in alta parte (sic!) si am rezolva problema.

FanFest. Cel mai odihnitor concediu pe care l-am avut vreodata.

Acesta este un monument al naturii, pentru ca nu e din acelasi tip de roca precum restul muntelui, un fenomen ilogic dpdv geologic. Cica-l mutam si pe asta in alta parte.

In concluzie, am realizat - poate cam tarziu? - ca Rosia Montana este mai mult decat un simbol al luptei pentru ecologie si patrimoniu - este o lupta pentru insasi libertatea democratica. Daca scenariul cel mai negru se va produce si vom pierde aceasta lupta, eu nu mai vreau sa traiesc in aceasta tara. Eram pe punctul de a-mi cumpara un apartament la Cluj, dar n-o s-o fac, pentru ca sunt convinsa in cam 30-40 de ani aceasta zona ar fi in vecinatatea unui imens dezastru ecologic. Iar pentru mine si pentru copiii mei nenascuti, am datoria de a cauta un viitor mai bun. Si, cu siguranta, nu-mi pot inchipui un viitor fara libertate.

Mai sunt 30 de minute pana la protest. Purcedem!

PS: La capitolul divertisment, vedeti aici cat de impartiala este comisia UNESCO aflata in vizita la Rosia Montana. De asemenea, o reintalniti pe o tanti, eroina in clipurile de manipulare ale RMGC (cea care se plange ca trebuie sa croseteze sosete pentru a-si intretine familia), autoproclamata "purtatoarea de cuvant a femeilor din Rosia Montana", cum se autoproclama drept zoofila, de aceasta data (ce ma uimeste este ca nu o face cu rusine, ci ca pe un titlu de glorie - acuma, serios, daca esti zoofil, n-ar trebui sa fii mai umil?). http://www.youtube.com/watch?v=p43fV0UcYIw

Să salvăm Roşia Montană!

Sunt încă sub imperiul participării la Fân Fest 2012 şi mi se pare că e o datorie de onoare să împărtăşesc ce am învăţat şi ce am văzut cu acest prilej la Roşia Montană. Din păcate, se ştie prea puţin şi se tace prea mult în legătură cu Roşia Montană, dar, atâta timp cât există social media, oamenii ca mine nu au voie să tacă. Aşadar, cu scop de informare, situaţia, pe capitole, se prezintă cam aşa:

Proiectul
O companie canadiană - Roşia Montana Gold Corporation (RMGC) - doreşte să extragă aurul, argintul şi restul metalelor aflate în 4 munţi de la Roşia Montană, cel mai mare zăcământ de acest gen din Europa. Procedeul ales este de decoperta acei 4 munţi şi de a extrage aurul prin cianurare pe loc, prin construirea unui lac de 400 de hectare de ape cu cianuri. Lacul de acumulare va fi ţinut în loc de un baraj de 185 m, se va forma peste nişte sate şi cimitire şi se va extinde până la 1,5 km de oraşul Abrud. RMGC promite crearea de mii de locuri de muncă şi redarea zonei circuitului turistic după încheierea exploatării (sic!). Durata exploatării a fost revizuită de companie de-a lungul timpului - iniţial vroiau să ne facă felul în 8 ani, acum cică în 25. Din toată afacerea asta, statul român rămâne cu 19 şi ceva la sută. Personal, când cu peste 10 ani în urmă am auzit pentru prima dată de proiectul asta, am cuplat "lac-cianură-pericol de mediu în judeţul meu" şi am spus un NU de neclintint. Pentru cei care vor să audă mai multe, voi continua.

Miza şi colateralele proiectului
Compania estimează că la Roşia mai sunt 300 t de aur şi 1500 t de argint. Probabil există mai mult, dar e în avantajul lor să declare mai puţin, pentru a plăti redevenţe mai mici. Minereul de la Roşia conţine până la 3,5 g de aur la tonă, dar, foarte interesant, conţine metale rare, unele chiar mult mai scumpe decât aurul şi în concentraţii mult mai mari (în unele cazuri de până 300 de grame pe tonă). De exemplu, acolo de găsesc galiu, vanadiu, indiu, cadmiu, seleniu.

La Roşia se extrage aur de peste 2000 de ani şi nu oricât, ci în cantităţi imense. De exemplu: rezerva naţională a României este de 106 t (locul 40 în lume), dar în vremea lui Traian s-au dus de aici 500 de tone. Cu aurul ăsta, Traian a plătit datoriile imperiului, inclusiv către armată, a creat inflaţie, dar tot a fost cel mai bun dintre împăraţi (cred şi eu!). Exploatarea s-a derulat, se crede, fără întrerupere, şi în evul mediu, şi în Renaştere, şi pe timpul austro-ungarilor, şi până în vremurile comuniste şi post-revoluţionare, mina de stat închizându-şi porţile în 2006, când nu mai era voie să primească ajutor de stat (iată unul dintre dezvantajele în a fi membru UE...). Deci, în paranteză fie spus, dacă vedeţi aur în Europa de Vest, sunt şanse mari să fie de la Roşia... Revenind, această continuitate a mineritului în zonă a creat un univers subteran fabulos, cu sute de kilometri de galerii, fiecare cu specificul ei - cele dacice sunt rotunde, cele romane - trapezoidale, cele medievale sunt neregulate - galerii care sunt declarate monumente şi care ar merita să intre în patrimoniul universal protejat de UNESCO. Dincolo de ce se află sub pământ, deasupra lui se găsesc monumente ale naturii - Piatra Despicată şi Piatra Corbului -, la care se adaugă 50 de construcţii declarate monumente istorice. Compania ştie acest lucru, dar nu e foarte impresionată: două cariere sunt desenate exact peste doi munţi protejaţi prin lege, cele două pietre de sute de tone fiecare  vor fi ridicate din loc şi reaşezate după încheierea exploatării - zic ei, senini -, iar după ce vor distruge 80% din galeriile subterane şi vor distruge peisajul din jurul centrului istoric, vor sprijini înscrierea Roşiei Montane pe lista UNESCO. Logic, nu? Că doar banul bate cultura şi istoria în ţările neo-bananiere cum e a noastră.


Patrimoniul de la Roşia Montană

Compania a cumpărat peste 80% din proprietăţile din Roşia Montană şi din jur. Unii oameni s-au mutat la Alba-Iulia, alţii - pe unde au mai avut treabă, bucuroşi că au putut face o afacere imobiliară (în funcţie de cât pâmânt aveai, câştigurile puteau fi fabuloase; chiar am auzit de un caz de ordinul sutelor de mii de euro). RMGC susţine sofistic că toţi cei care au vândut susţin proiectul, cam tot aşa cum cei care n-au fost la referendum îl vor pe Băsescu în continuare la Cotroceni.

Compania a cumpărat şi case monumente istorice, faţă de care adoptă două tipuri de tratament: 1. pe unele le lasă să se dărâme natural - se încalcă astfel obligaţia legală de a întreţine monumentele istorice şi 2.pe altele le-a înscris pe o lungă listă de aşteptare, le-a marcat cu plăcuţe care spun că vor fi renovate odată cu demararea proiectului minier. Al doilea tip de tratament este de dată recentă şi este o reacţie mimetică la ceea ce fac organizaţiile care vor, într-adevăr, să salveze patrimoniul Roşiei, pe principiul: dacă voi reabilitaţi case, reabilităm şi noi, ca să vă arătăm că nu vrem să distrugem localitatea. Dar să fie foarte clar: adevăratele reabilitări le face Asociaţia ARA (compusă, preponderent, din arhitecţi), care se preocupă de folosirea de materiale originare tradiţionale, pe când RMGC pune un banner pe clădire, dărâmă jumătate din ea, iar în ce rămâne pune termopane şi înlocuieşte lemnul cu beton şi tencuiala de var cu cea din ciment (acest al doilea tip de tencuială este cumva etanş şi determină apa să urce până la nivelurile de lemn ale clădirii, distrugându-le). Un exemplu care mi-a rămas în minte în urma turului în care am fost ghidaţi de reprezentantul ARA, Ştefan Balici, e cel ar renovării Primăriei (apropo, clădirea e concesionată companiei, pentru a deveni hotel, în timp de Primăria plăţeşte chirie şi îşi desfăşoară activitatea într-o clădire goldistă): plafoanele din] bârne de lemn au fost înlocuite cu beton, "pentru că erau în stare avansată de degradare"; cam tot aşa, dacă o biserică de lemn se degradează, ar trebui s-o reconstruim din cărămidă, nu?

M-am simţit mult mai deşteaptă după turul satului presărat de comentariile lui Ştefan, de la care am învăţat care e specificul arhitecturii din Roşia: o combinaţie între structura tradiţională a caselor (prispă de lemn, materiale tradiţionale) şi faţade care imită arhitectura urbană cultă (căci da, în vremea de glorie, până la naţionalizarea din 1948, localitatea era aproape un oraş; oamenii exploatau aur în nume propriu, luau în concesiune zone din mină şi îşi plăteau partea la stat, se îmbogăţeau când dădeau de aur, dar puteau să-l şi piardă peste noapte, în funcţie de viciile fiecăruia; localitatea avea prăvălii, birturi, bănci şi cazino, deci era normal ca şi casele să aibă înfăţişare urbană). Pe scurt, RMGC a renovat (nu reabilitat) o clădire şi se face că lucrează la alte câteva zeci; între timp, a demolat 247 de case. Prin contrast, cu resurse minime şi cu ajutorul voluntarilor, Asociaţia ARA face minuni - de exemplu, datorită lor casa parohială a Bisericii Unitariene a redevenit un spaţiu cultural (după ce timp de 20 de ani nu a putut fi locuită); dacă vreţi, îi puteţi susţine participân la proiectul Adoptă o Casă (www.adoptaocasa.ro).

Rezistenţa de la Roşia Montană
Când în anul 2000 a venit ditamai corporaţia canadiană "ca să-i salveze", locuitorii din Roşia Montană erau uniţi. Se gândeau la dreptul lor la proprietate şi s-au opus proiectului. Nu ştiau în ce luptă de avântă, n-au vrut această luptă şi nici nu aveau cum să fie pregătiţi pentru ea. Din fericire pentru noi toţi, oamenii ăştia au mintea ascuţită şi coloană vertebrală indestructibilă. Opoziţia lor s-a concretizat prin înfiinţarea Asociaţiei Alburnus Maior, condusă de Eugen David, o asociaţie care, cu ajutorul activiştilor care i s-au alăturat pe parcus, ţin piept de 12 ani corporaţiei malefice, în ciuda banilor, avocaţilor şi lobbiştilor ei. Cu timpul, unitatea s-a pierdut (familii au fost dezbinate, prietenii au luat sfârşit, există chiar oameni co-proprietari cu RMGC pe casa moştenită de la părinţi), dar nucleul dur al rezistenţei a rămas neclintit. Aceşti oameni nu pot fi corupţi şi nu se dau bătuţi. Dacă era după planurile iniţiale ale RMGC, deja ar fi terminat de distrus Roşia şi s-ar fi bucurat de aur în Canada. Totuşi, munţii ăia sunt încă pe locul lor, iar mesajul rezistenţei s-a făcut cunoscut şi datorită festivalului-protest Fân Fest (apropo, moto-ul festivalului, "ţinem munţii în loc", e genial). Dacă are cineva vreun dubiu, Fân Fest se desfăşoară pe proprietate privată, pentru că Primăria, chiriaşă şi slugă la Gold, nu i-ar da în veci autorizaţie.

Rezistenţa anti-goldistă se bazează pe argumente ce ţin de dreptul la proprietate privată, de mediu şi de patrimoniu. Simt nevoia să insist puţin pe demersul de declarare a Roşiei Montane ca sit UNESCO. Câteva date tehnice: înainte de a fi declarat astfel, un sit trebuie să fie înscris de cel puţin un an pe lista tentativă a monumentelor UNESCO. Pentru ajunge pe această listă tentativă, Ministerul Culturii din România este singurul abilitat să trimită o documentaţie la UNESCO. Asociaţiile din Roşia Montană au întocmit această documentaţie şi au trimis-o la minister. Academia Română şi alte foruri consultative s-au pronunţat în favoarea înscrierii pe lista tentativă, deci ultimul lucru ce rămânea de făcut era ca ministrul culturii să trimită un plic la Paris. În mod ciudat, însă, chiar şi miniştrii care înaintea ocupării postului susţineau Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, odată ajunşi pe scaun, au nevoie de mai mult timp, "ca să se informeze". Un trist exemplu e Kelemen Hunor, care, în ultima zi de mandat, a trimis dosarul Râmetea (localitate cu 90% din populaţie de etnie maghiară) pentru lista tentativă, dar a uitat de Roşia Montană. Nici nu mă aşteptam la mai mult, având în vedere că alt ministru UDMR, al mediului, Laszlo Borbely a spus că ar bea din lacul de decantare cu cianură de la Roşia Montană (domnu' ministru, dacă vă e sete, lacuri din astea există prin Brazilia, de exemplu, deci drum bun!). Aici ar mai fi de precizat un caz de Cascadorii Râsului (de fapt, chiar nu e de râs): primarul goldist a declarat că nu doreşte ca Roşia Montană să intre pe lista UNESCO. Este, probabil, un caz unic în lume. Cred că expresia care se folosea pe vremuri în aceste cazuri era "trădător de ţară şi de neam".

Personal, sper să apară un ministru al culturii cu un dram de curaj, care să cumpere un timbru pentru Franţa. Foarte pe scurt, pentru că e important şi vreau să marchez, totuşi, subiectul, motivele pentru care Roşia Montană trebuie să fie în patrimoniul UNESCO sunt:
1. universul subteran format din galeriile miniere din ere diferite
2. monumentele istorice şi naturale de suprafaţă
3. patrimoniul imaterial. Aici intră faptul că în galeriile romane s-au găsit celebrele plăcuţe cerate cu inscripţii romane, care ne-au permis să aflăm foarte multe despre dreptul roman. De asemenea, despre Roşia şi împrejurimi au scris Geo Bogza şi Ion Agârbiceanu, iar în unele ţări, atunci când o carte se referă la o localitate, acea localitate este protejată de stat, chiar şi de cianuri. În plus, Roşia Montană a fost platoul de filmare pentru mai multe filme din anii '70 şi '80 (câteva de care am aflat şi eu sunt Nunta de piatră, Duhul aurului şi Flăcări pe comori).

Şpilul politic
Dacă aţi citit până aici, probabil că vă e clar că demararea proiectului RMGC ar fi o catastrofă. Atunci de ce nu e respins odată pentru totdeauna? Am lăsat să se întrevadă răspunsul în rândurile de mai sus, dar iată-l, negru pe alb: pentru că avem politicieni corupţi, la toate nivelurile.

Una dintre marile probleme ale localităţii este că Planul Urbanistic Zonal prevede că în Roşia Montană se permite ca activitate economică doar mineritul. Adică, dacă vrei să-ţi construieşti o pensiune, nu poţi, pentru că Primăria nu-ţi dă autorizaţie pe motiv că turismul nu-i ca mineritul. Juriştii rezistenţei au contestat acest act, care a fost declarat nul în mod irevocabil. Dar ce au făcut consilierii în proxima şedinţă? Au prelungit valabilitatea actului. Deci, ia-o de la capăt. Auzeam de ceva plângere penală împotriva lor, ceea ce ar fi perfect justificat, pentru că ceea ce fac ei e un abuz în serviciu cras. Deci de aici se înţelege că orice alternativă economică este zădărnicită arbitrar de aleşii locali (personal, mi se pare o încălcare a drepturilor mele fundamentale: dacă îmi merge mintea să construiesc un atelier de olărit la Roşia, nu voi putea, pentru că nu mă lasă de la Primărie. Incredibil!!!!). Evident, nu poţi atrage fonduri europene pentru turism, pentru că nu te armonizezi cu planurile de dezvoltare a localităţii. Mai trist e că anul trecut Primăria nu a autorizat începerea unei afaceri cu materiale de construcţii ecologice care ar fi creat 100 de locuri de muncă.

Buuun. Acum, altă mostră a corupţiei endemice. La un moment dat, careva de la Ministerul Culturii a dat descărcare de sarcini arheologice pe munţii protejaţi. Rezistenţa a anulat deciza în instanţă. Ba, mai mult, decizia a fost dată pe fond - instanţa a precizat că patrimoniul de la Roşia este prea valoros pentru a fi distrus prin proiectul corporaţiei.

Şi acum, preferatul meu: preşedintele ales şi suspendat (cel puţin până mâine) Traian Băsescu este cel dintâi goldist. Ne amintim cu toţii apelul lui televizat la deblocarea proiectelor care ne vor aduce 4 miliarde de euro şi sute, chiar mii de locuri de muncă (repet, statul român are sub 20%, iar cu locurile de muncă e o altă mistificare: sătenii sunt angajaţi pe maxim 3 luni, prin rotaţie, pentru munci necalificate). Ei bine, stimabilul Băsescu a vizitat de 4-5 ori Roşia Montană în ultimii ani (aşa e frumos: să-ţi vizitezi periodic sponsorii care te-au susţinut prin două campanii şi pe fii-ta genială printr-una) şi a avut tot felul de declaraţii. De exemplu, nu înţelegea de ce zice lumea că la Roşia se poate face turism şi că are patrimoniu, că doar el era "singurul turist". Ca şi când un patrimoniu nu poate exista în lipsa turiştilor. Apropo, din punctul meu de vedere, chiar dacă zona ar fi nelocuită, chiar dacă n-ar exista galeriile de mină, tot consider proiectul criminal faţă de mediu. Mai grav decât atât, când sătenii i-au spus că legislaţia nu permite demararea proiectului, preşedintele greu de demis a spus: "Facem legislaţia după proiect". Şi să vedeţi până unde au mers: au încercat să treacă tacit prin Comisia Juridică a Senatului o modificare a legii minelor, astfel încât companiile private să poată face exproprieri în numele statului în cazul unor proiecte majore. Noroc că s-au prins activiştii. De notat şi că acea propunere n-a fost nici aprobată, nici respinsă, ci probabil se aştepta un moment de scădere a vigilenţei.

Politica a intrat şi în biserici (ce afirmaţie banală, chiar truistică, nu?). În biserica ortodoxă se citeau comunicate de presă ale RMGC. Poate mă înşel, dar ce am înţeles eu e că singurul preot al rezistenţei este cel unitarian. De altfel, deşi congregaţia lui e mică, biserica lui e vie: acolo s-au ţinut atelierele şi conferinţele din timpul festivalului, acolo s-au proiectat filmele lui Dan Piţa, în prezenţa lui Dan Piţa, filmate acum 40 de ani la Roşia, acolo este găzduită o expoziţie a studenţilor la arhitectură. Preotul reformat s-a sucit şi el. Asociaţia ARA avea proiectul şi fondurile să-i renoveze casa parohială, dar în ultimul moment a zis că renovează cu Goldul. Vedeţi mai jos ce a făcut RMGC în ultimii 5 ani şi cum arată casa acum.

 

Din ce am observat, gradul de optimism şi încredere al localnicilor în noua guvernare diferă. Sunt unii care îşi pun speranţa în USL pe baza acţiunilor precedente: Rovana Plumb şi Daciana Sârbu au avut luări de poziţie în Parlamentul European împotriva exploatării cu cianuri. Ciudat - de fapt, trist de normal în România - Rovana Plumb, azi ministru al mediului, le-a cerut organizaţiilor de mediu să nu o preseze să ia o decizie până la alegeri. De înţeles. Lobby-ul RMGC lucrează. Pot să înţeleg că e rândul USL să-i sugă pe ăştia de bani, dar încă mai sper că o să le ajungă, că odată ajunşi la guvernare vor avea curajul să-i arunce în şuturi din ţară. Alţi localnici sunt mai resemnaţi. Nu au de ce să creadă în politicieni. De asemenea, sunt dezamăgiţi şi de vectorul anti-băsist reprezentat de Antene: de ce nu au mediatizat cazul Roşia Montană înainte de referendum? Cred că încă 1 milion de oameni ar fi ieşit să-i spună "la revedere" preşedintelui iubitor de cianuri. Să vedem...

Despre Roşia Montană şi Fân Fest, în general
În final, câteva observaţii disparate.

• În Roşia Montana au fost 800 de votanţi pe liste la locale. 
• Primarul a venit la Fân Fest într-un jeep condus de doamna Eli (din câte am înţeles, responsabilă cu dezvoltarea comunitară şi HR-ul la corporaţie). Jeep-ul avea numărul RMP (oare era maşina Primăriei, că ale corporaţiei se identifică prin RMG? Şi dacă e a Primăriei, e OK s-o conducă domnuca Eli?). 
• La Fân Fest au venit 4000 de oameni. Noi am stat 5 zile şi 4 nopţi la cort şi vrem să ne întoarcem şi în afara festivalului. 

• Prezenţa lui Dan Piţa a fost, pentru mine, momentul culminant. Mi-aş dori să vină şi mai multe personalităţi la ediţiile următoare. Regizorul a fost foarte emoţionant: în biserică erau şi câţiva actori amatori care apăreau în filme - pe atunci copii de vreo 6 ani, azi adulţi în toată firea. Întrebat dacă mai face un film la Roşia Montană, Dan Piţa a întrebat destul de interesat: "Aveţi un scenariu?", la care oamenii i-au răspuns epocal, iar el a fost de acord că e subiect de film: "Avem un scenariu. De groază. Ceea ce trăim acum". 

 

• Concertele au fost foarte reuşite (se pare că nu sunt target-ul Implant pentru Refuz; e pur şi simplu prea mult pentru mine), cu cap de afiş Luna Amară şi Subcarpaţi. 

 

• Am apreciat implicarea mediului academic: pe baza conferinţei ţinute la UBB anul trecut, s-a scos o carte, care analizează din punct de vedere ştiinţific proiectul minier şi se declară împotriva lui. De asemenea, ca soluţii alternative se propun turismul şi mineritul neintensiv, fără cianuri.

• Ne-am bucurat să susţinem micii întreprinzători locali. Tanti care făcea plăcinte, magazinul din colţ, persoanele care vindeau afine sau ştergare în cadrul Târgului Handmade/Târgului Ţărănesc, ghereta de la Tău - toate sunt semne că există viaţă după minerit. Sper din suflet că mai multă lume va vizita Roşia Montană între Fân Fest-uri.

•  În loc de munţi, aici vor fi 400 ha de lac cu cianură. Atenţie, accidentul de la Baia Mare, unde era un lac de 11 ha, ne-a costat peste 100 milioane de euro daune către Ungaria.

• M-am bucurat să văd mulţi străini, care vor duce mesajul mai departe. Mă bucur că oameni care nu ştiau mare lucru despre Roşia au putut să-şi pună toate întrebările - unele stupide, gen: "Compania a reabilitat 400 de case?" Răspuns: "Nu, dragă, ăla e numărul de la casă" - şi să li se explice pas cu pas ce şi cum.

• Am apreciat vizita în galeria amenajată de fosta companie de exploatare, RoşiaMin. Am intrat 156 de trepte în subteran şi am călătorit 2000 de ani în timp. Ghidul de la galerii avea un nemaipomenit dar al naraţiunii, astfel că am aflat atât fapte, cât şi legende ale mineritului. Am aflat de vâlve şi de holoangări şi de povestea lui Mihăilă Grita - minerul care s-a putut bucura de aur doar pentru că a construit 7 biserici şi 7 şcoli. 

• Am aflat de luptele crunte duse de preotul Simion Balint. Am învăţat mai mult despre Horea, Cloşca şi Crişan în 2 zile mai mult decât în 12 ani de şcoală. Am realizat că e cazul să-l recitesc pe Agârbiceanu, pentru că acum am o cu totul altă înţelegere.

•  Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc organizatorilor pentru ceea ce fac, pentru ceea ce reprezintă, precum şi tuturor voluntarilor. Un gând special pentru Eugen, Călin, Zeno şi Ştefan, pentru momentele educative pe care ni le-au oferit. Multumesc, Maia Morgenstern şi Dragoş Bucur, pentru spoturile de protest şi conştientizare pe care le-aţi făcut. Mulţumesc, membri ai Alburnus Maior şi aliaţilor voştri, pentru tot ce faceţi. Nu sunteţi singuri!

De vizitat:

• www.adoptaocasa.ro
• http://www.facebook.com/#!/rosia.montana.in.unesco
• www.simpara.ro
• www.facebook.com/asociatia.ara
• http://rosiamontana.org/
• http://www.rosiamontana.net/
• www.fanfest.ro
• www.monumenteuitate.ro

PS: Roşia Montană este cea mai veche localitate atestată documentar din România .