marți, 20 mai 2008

Bullshit!

Am ajuns din greşeală azi la Purificarea. Mă bucur că am intrat gratis, că altfel mi-ar fi părut foarte rău după bani. Nu-mi pasă de ce zic esteţii şi profunzii, dar mie mi s-a părut pur bullshit. Nu, nu mi s-a părut şocant. Scene de amor homosexuale, împingerea unei ţevi prin fundul unui bărbat, tăiere de limbă, mâini, picioare, penisuri, gâturi, spâzurare, injectare – sunt ok, I can handle it. Cea mai şocantă mi s-a părut scena în care un personaj a fost silit să-şi lingă urina de pe podea – şocant pentru că m-am gândit direct la incalificabilul fenomen Piteşti. Pe de altă parte, cred că am înţeles şi mesajul – purificarea fiecărui personaj prin suferinţă. La sfârşit am rămas cu întrebările: Aşa, şi? În plus, de ce aşa?

Nu-mi pasă că a primit nush câte premii şi că e regizor Andrei Şerban. Dacă împăratul mi se pare gol, voi spune ce văd. Dacă Pavarotti ar fi cântat manele într-un decor reuşit, tot bullshit aş zice că e. Actorii au fost foarte buni, dar trebuie să aibă şi ce juca. Ce dracu, nu mai scrie o Andromaca, un Romeo şi Julieta, o Scrisoare pierdută...? Măcar e bine că mi-am înţeles limitele digestiei artistice.

Vă mai dau nişte exemple de bullshit cu etichetă atractivă. Pun mai jos un fragment dintr-un post care a rămas nepublicat:

Am avut de ales între a vedea Planet Terror (poate nu-i ăsta titlul original, dar e pe aproape; ce mi-e Căcat Gheorghe, ce mi-e Căcat Vasile)şi Atonement. Film de Tarantino (în fine, produs şi făcut după reţeta lui) versus adaptare după o carte a unui scriitor de mare succes, film cu nominalizări la Oscar şi despre care ştiam doar că e trist. Instinctul meu ţinea cu Atonement (poate şi datorită stării pe care o aveam la ora proiecţiei), dar m-am lăsat convinsă de argumentul raţional al altcuiva că Tarantino e tare şi că orice film de-al lui e interesant. Instinctul (aici tradus şi prin experienţă) îmi zicea să nu mă uit înainte de a citi un sinopsis, nişte opinii, un ranking pe IMDB, ceva... Şi ce-a ieşit? Câteva zeci de minute pierdute din viaţa mea cu o porcărie. Un amestec grotesc („cu intenţie şi viziune artistică”, ştiu, stiu...) de Scary Movie, Mumia, Thriller (clipul lui Michael Jackson), Kill Bill, I Am Legend, Die Hard şi scuze dacă-mi scapă ceva. Măcar la Scary Movie poţi să râzi în hohote, dacă suporţi genul. Oricum, un film de la care aş fi plecat dacă eram la cinema, iar aşa că am fost acasă, am găsit lucruri mai bune de făcut. A mai fost odată un film în competiţia TIFF la fel de kitsch şi de nul, dar bine că nu-mi amintesc cum îi zicea. Ştiu doar că stăteam lângă Radu Mihăleanu (Trenul vieţii, Va, Vis et Deviens) care era în juriu şi care privea consternat şi jenat „opera” regizorului aspirant cu viziune înţeleasă şi apreciată doar de câţiva esteţi cu stea în frunte. (Apropo de I Am Legend – altă imbecilitate. Parcă ar fi fost The Descent, dar cu Will Smith. Singurul motiv pentru care m-am uitat până la sfârşit a fost că la început a apărut Emma Thompson şi vroiam să văd când mai apare. N-a mai apărut. Aici s-a aplicat principiul puştii lui Cehov sau strategia lui Hitchcock din Psycho?). Din fericire, pentru a-mi tăia greaţa, am văzut şi Atonement şi am putut spune cu satisfacţie I TOLD YOU SO!!!

Apropo de bullshit: căutaţi emisiunea omonimă a lui Penn şi Teller pe You Tube. E mortală!

9 comentarii:

Anonim spunea...

Salutare!
Trebuie sa spun de la inceput ca eu sunt unul din acei "esteti cu stea in frunte", fan Tarantino si simt nevoia sa lamuresc ceva :) Planet Terror a aparut in cadrul unui pachet numit Grindhouse, care contine doua filme: Planet Terror, scris si regizat de catre Robert Rodriguez si Death Proof acesta din urma fiind scris si regizat de Tarantino. Pachetul se vrea un omagiu adus filmelor din genul action/horror al anilor 70, foarte apreciate pe vremea aia desi acum par kitchuri, cei doi fiind fani ai acelor filme. Deci de dragul corectitudinii iti recomand sa vezi Death Proof ca sa ai o opinie corecta despre Tarantino. Din punctul meu de vedere acesta este mult peste Planet Terror, incepand de la soundtrack pana la dialoguri, actiune si interpretare.
Vizionare placuta! :)

Lavinia spunea...

In primul rand, ar trebui sa spun ca n-am nimic cu Tarantino, mi-e relativ simpatic. Mi-au placut Pulp Fiction si Kill Bill, de exemplu. Si stiam ca Planet Terror e doar co-produs de el. O sa vad si Death Proof si comentez dup-aia. Dar, totusi, cum sa fii fan al unor filme d-alea (din anii 70)?

Anonim spunea...

Imi cer scuze daca am fost prea dur, nu prea imi gaseam cuvintele...
Si imi permit sa raspund la intrebare, chiar daca era una retorica. Cred ca nu e asa greu sa fii fan al unor filme de alea daca ai crescut cu ele, eu mai tin minte cand ne ingramadeam la Acel prieten cu video ca sa vedem fascinati, in traducerea inegalabilei Irina Nistor, cate un film de groaza (care acum ar fi doar graoznic). Si trebuie sa recunosc ca unele filme mai noi parca simt ca ma depasesc si tanjesc cateodata dupa o comedie buna sau un film care sa ma tina in tensiune pe tot parcursul lui, asa cum erau alea "mai vechi".
Poate daca ma nasteam si eu in '63... :)

Anonim spunea...

Lavinia dragă, un scurt periplu printre maţele imdb-ului ţi-ar fi spus că Planet Terror e scris şi regizat de Robert Rodriguez. Care Rodriguez e prieten bun cu Tarantino, dar totuşi nu e Tarantino. Ştiu, filmul tot prost e. Dar nu e al lui Tarantino.

Planet Terror face parte, alături de Death Proof (ăsta e al lui Tarantino) dintr-un pachet de 2 filme (numite generic Grindhouse), şi se vor ambele filme a fi omagii aduse filmelor de mâna a treia. Ăsta e contextul în care trebuie privite.

Planet Terror e stupid, chiar şi în contextul de mai sus, dar Death Proof e interesant, se vede amprenta lui Tarantino pe un film de mâna a treia.

E mai mult pentru cinefili, pentru obsedaţi de filme şi cinematografie, pentru tehnică cinematografică, pentru clişee cinematografice etc.

Lavinia spunea...

Mai, adevarul e ca inainte sa ma uit la el mi s-a zis ca-i de Tarantino, dar pe generic i-am gasit numele doar la co-producator. Puteam sa ma opresc atunci, dar m-am gandit ca daca a bagat bani, Tarantino gireaza si artistic pentru film...

Anonim spunea...

No, acu am văzut şi celelalte comentarii, nu mi le încărca browserul, nu ştiu din ce motive. Scuze pt repetiţii, văd că unele informaţii apăruseră deja.

Lavinia, bine reţin eu că tu eşti fan filme alb-negru din anii 50-60? :)

Lavinia spunea...

Ioi, anytime filme din 40-50-60 decat de-alea action/horror din 70! Daca imi amintesc bine, a fost o sectiune dedicata acelor filme kitsch la TIFF, nu demult...Ghice ce sectiune am ocolit...

Anonim spunea...

ma bag si-ti recomand si eu Death Proof, cu sunetul la volum peste medie..:)

Anonim spunea...

Din punctul meu de vedere, "Death Proof" este pentru horror-ul anilor '70 ceea ce este "Crouching Tiger, Hidden Dragon" pentru filmele cu shaolini zburatori din aceeasi perioada si chiar mai devreme. Remember Sora 13 si Biciul fermecat.