marți, 29 decembrie 2015

Despre Malta

Cum concediul în cauză a avut loc în septembrie 2014, în loc de un jurnal la cald vă ofer niște amintiri și sfaturi de călătorie. Adică doar esența.

În Malta se ajunge, cel mai simplu, cu charterul și cu sejurul plătit la o agenție. În fiecare joi, de la București. Dacă nu mă înșel, există și ceva zboruri de Wizair către Valetta, deci varianta unui sejur pe cont propriu e fezabilă și merită luată în considerare. A fost prima noastră vacanță de vară printr-o agenție de turism și îmi amintesc și acum că am observat imediat particularitățile. De exemplu, pe avion, cei 3 ghizi responsabili de excursie încep să facă atmosferă, să ofere informații interesante despre destinație, dar și să-ți spună ce mare nevoie ai de ei. De exemplu, afli că Malta e foarte mică și că primește în fiecare vară peste 1 milion de turiști (la o populație de 400 mii de locuitori), deci că e supraaglomerată și toate lucrurile trebuie rezervate din timp. Cum ar fi transportul, excursiile cu barca, participarea la festivaluri tradiționale. Poate te întrebi ca turist abia urcat în avion "Și cum o să fac asta?!" Ei, bine, nu trebuie să te îngrijorezi - ghizii tăi au soluția la îndemână. Vezi, ce baftă ai?! Soluția constă într-un set de 5 sau 6 excursii, pe care le poți achiziționa separat sau ca pachet (un pic mai ieftin, reducere de volum) și care îți garantează că vei vedea exact ce trebuie din Malta: capitala, o festa tradițională, Laguna Albastră (cred că este câte una pe fiecare insulă din lumea asta), o excursie cu barca de jur împrejurul mini-arhipelagului maltez (Malta e compusă din 3 insule: Malta, Gozo și Comino, ultima minusculă, cu un hotel și o biserică și populație permanentă de 1 persoană - care are grijă de hotel) și, dacă vrei, excursie pe mare în Sicilia. A fost fascinant să văd câtă lume s-a aruncat și a cumpărat măcar o excursie în plus. Noi știam de acasă că e bine să-ți aranjezi singur excursiile că ieși mai ieftin și, chiar dacă nu am fi știut, nu am fi cumpărat pe loc, pentru că ne place să ne facem planuri pe îndelete, la fața locului.

Nu am avut mult timp să ne documentăm despre Malta înainte, dar știam, de exemplu, că nu trebuie să ne facem griji pentru transportul în comun - autobuzele circulă foarte frecvent, iar abonamentul pentru o săptămână era foarte accesibil - 6 sau 7 euro (de vis!). Ce urma să aflăm la fața locului, însă, e că unii șoferi sunt extrem de nesimțiți și pot decide, pur și simplu, să nu oprească în stație, chiar dacă le faci semne disperate. Am aflat de la recepționistul hotelului unde stăteam (când ne-am întors într-o seară târziu și omul băuse destul de bine, probabil crezând că nu se mai întâlnește cu nimeni până a doua zi dimineața) că șoferii de autobuz aproape îi urăsc pe turiști și că, la cât e de ieftin abonamentul, nu putem avea pretenții. Dacă vroiam să n-avem probleme, trebuia "să luăm un taxi". Practic, gazda noastră spunea că sunt prea mulți turiști, cu putere de cumpărare limitată și că ar fi preferat să vină doar jumătate din ei, dar mai înstăriți. Poate așa ar fi fost și șoferii mai liniștiți (poate ar fi rămas și fără job, dar poate merg prea departe cu analiza). Deci, știam că putem ajunge oriunde cu autobuzul, deși ghizii încercau să ne inculce ideea că autocarul lor e indispensabil. Pe ansamblu, cei 6-7 euro au fost niște bani cheltuiți cu mare folos. Ce mai e evident, chiar dacă nu știi dinainte, e că se circulă pe partea stângă - Malta și-a declarat independența față de Marea Britanie abia în 1964 - și cred că au moștenit și prizele lor idioate. În rest, foarte important, nu au apă potabilă, deci cumpăratul sticlelor cu apă a fost o activitate aproape zilnică. Din punct de vedere cultural aș mai menționa ce ne-a zis ghidul nostru - că "în Malta s-au întâlnit calmul britanic cu lenea mediteraneană", deci nu vă așteptați la servire rapidă, nici politicoasă. De altfel, singurul restaurant decent în care am fost era deținut de englezi (l-am luat de pe TripAdvisor). A, da, și peste tot ți se vorbește de moștenirea Cavalerilor Ioaniți, cei care au transformat o insulă sterilă într-un punct strategic al Mediteranei (Hitler a vrut s-o distrugă, localnicii au trăit multe luni în subsoluri, iar sacrificiul Maltei în Al Doilea Război Mondial a fost recunoscut și compensat de Regina Angliei).

A rezultat că nici nu era nevoie să ne documentăm prea mult. Practic, se pot afla multe bătând insulele în lung și-n lat, cum am făcut și noi. Cel mai frumos loc pentru mine e La Valetta, sit UNESCO, în care am ajuns într-o zi caniculară și am fost recunoscători pentru orice curte de muzeu cu vegetație. Valetta - ca, de altfel, toată țara are culoarea calcarului și o frumoasă simetrie dată de consistența arhitecturală. Mi-am plăcut străduțele înguste și înclinate, magazinele de suveniruri hand-made (mai ales argintăriile), dar cel mai mult mi-a plăcut portul și fortificațiile lui. Sau poate marea care le încearcă limitele în fiecare zi? E momentul pentru poze, ca să economisesc 1000 de cuvinte.








Tot pe insula Malta am vizitat Pretty Bay în Il-Bajja s-Sabiha, minunatul templu megalitic Magar Qim (de neratat!!), din stația de autobuz am văzut intrarea în Grota Albastră, din mers am văzut și niște stânci mai speciale care tot apar pe vederi, Xaqqa Clifs (bine, pe astea ar fi bine să le vezi de pe mare, nu de pe uscat), și celebrul dom al catedralei din Mosta (al 3-lea dom fără sprijin din lume, celebru și pentru că bomba care l-a străpuns în război în timpul slujbei nu a explodat și poate fi admirată și azi într-o încăpere specială). Toate astea se pot face într-o zi, cu autobuzul.








Evident, nu am putut rata participarea la o festa - o petrecere organizată de fiecare localitate, la date diferite, care constă în împodobirea străzilor, parcurgerea lor în coloană de către oficialități, preoți, localnici și turiști - coloana e deschisă de niște purtători de... prapuri sau steaguri? -, spectacol de muzică și, gherete cu mâncare și, bineînțeles, artificii lucrate manual. 



Pe Gozo ne-am permis să ne rătăcim pe străzile Victoriei, am mers într-un orășel care găzduia un festival de vin (încă mai folosesc cu drag paharul cumpărat drept bilet în seara aceea), am petrecut o după-amiază la Fereastra de Azur (monument al naturii care se va prăbuși în viitorul apropiat, din cauza eroziunii și a loviturilor constante din partea valurilor) și m-am aflat cel mai aproape în viață de Brad și Angelina. De fapt, eram într-o barcă în timpul unei excursii (contractate pe cont propriu), când ghidul ne-a spus că cei doi filmează pe Gozo. Sebi a zis că precis așa le spune tuturor turiștilor. Dar, nu - era pe bune, am verificat ulterior. Având în vedere că lungimea diagonală maximă a insulei e de 15 km, înseamnă că m-am aflat la maxim 15 km de Brangelina. Tot pe Gozo am văzut un alt templu megalitic, mai celebru (Ggantjja), dar nu atât de bine conservat și nici atât de bine organizat precum cel din sud. De altfel, întreg sudul Maltei e necunoscut - mult mai puțini turiști, mult mai puține autobusuri, chirii mai mici... toată lumea știe de St. Paul's Bay și de St. Julien, stațiunile de lux și de distracție (noi am fost cazați în Mellieha, dacă bine-mi amintesc - asta vine la 40 de minute cu autobuzul de Valetta) din nord. Dacă m-aș întoarce în Malta, cel mai probabil m-aș duce undeva în sud, departe de cohortele de turiști.

Am avut doar două probleme cu Gozo:
1. La întoarcerea de la festivalul de vin, într-o sâmbătă seara, am luat feribotul înapoi spre Malta, însă acolo nu mai circula niciun autobuz (au nevoie și șoferii să fie liberi fix în seara cea mai animată, nu?!), ceea ce ne-a luat prin surprindere. Puteam să dormim în gara-port, să ne întoarcem în Gozo și să ne cazăm acolo, s-o luăm pe jos 8 km până la hotel... dar am fost norocoși și ne-am lipit de niște pelerini, care ne-au luat în autocarul lor și ne-au dus gratis până la destinație.
2. După baia în minunata Lagună Albastră și după o oră și ceva pe barcă la întoarcere, am făcut prima infecție urinară din viața mea și cine a trecut prin asta poate să confirme că nu-i mișto să ți se întâmple în concediu...




Alte lucruri demne de consemnat:
- în portul Valetta, într-o seară, am asistat la nunta unor suedezi. A fost un super spectacol terminat în salbe de tun, iar lumea s-a strâns ca la urs (poate să-mi zică și mie dacă i-a stat bine mirelui în pantofii ăia de velur și fără șosete?)


- ne-am făcut niște prieteni de călătorie care ne-au zis că ghizii grupului nostru le-au vândut o excursie în jurul insulei plus masă la bord cu 40 de euro de persoană, dar au făcut-o doar în jurul Gozo și s-au întors pe același drum (adică prin estul insulei Malta) pentru că "așa a decis căpitanul, din cauza anticipatei schimbări a vremii"; a rezultat că noi ne-am luat pe cont propriu aceeași excursie minus masa, cu 15 euro (vezi harta)

- ghizii ne-au reperat că nu ne-am luat nicio excursie de la ei și ne aruncau priviri dezamăgite - odată ne-au și întrebat "voi ați fost cu noi în vreo excursie?". Presiunea nu a avut niciun efect.
- am hotarât că în Sicilia e mai bine să mergi când ești în Italia (excursia cu ghizii noștri era 115 EUR și însemna câteva ore pe mare...)
- mâncarea tradițională celebră în Malta e iepurele, dar nu mi s-a părut că-l fac spectaculos (la grătar, cu sos de piper l-am mâncat eu)
- Sfântul Pavel a trecut pe acolo și i-a creștinat, iar maltezii nu au uitat asta
- maltezii au o băutură tradițională dulce-amăruie, kinny, care trebuie încercată o dată în viață
- am trecut și pe la Popeye Village, unde s-a turnat filmul cu Robin Williams; nu merită dați banii de intrare (se vede bine și de sus)

 
- cost total? cam 600 de euro de persoană, cred. Bani bine cheltuiți. Aș reveni, cu siguranță. Am încercuit locurile de interes pe hartă.
Și, desigur, să nu uităm de colecția de mâțe:)







Niciun comentariu: