Dude cu staif

A inceput TIFF-ul si cu el o serie de filme de 2 bani care te iau prin surprindere. La cei 15 ani de experienta ca spectator, am invatat demult sa nu ma duc la niciun film, daca nu a luat ceva premii. Asa ca azi am fost la "Statele Unite ale dragostei", film polonez, care a luat Ursul de Argint pentru scenariu la Berlin. Cica povestile a 4 femei nefericite, imediat dupa caderea Zidului Berlinului. In realitate, o colectie de nuditate gratuita, urmarita insistent, un voyerism premiat. O colectie de cururi si penisuri goale in ipostaze explicite, si sa mor daca am inteles valoarea artistica! Povestile celor 4 femei se intersecteaza in anumite scene, care sunt prezentate apoi si din perspectiva unui alt personaj. Un procedeu atat de ras-utilizat, incat, sincer, l-as cataloga drept facil. O singura poveste s-ar salva din mizeria asta de film: cea a directoarei de scoala, amanta doctorului din localitate, care constata uimita, ca, dupa 6 ani de relatie, la moartea sotiei, doctorul o paraseste. Socata de respingere, se razbuna spunandu-i adevarul fiicei adolescente a doctorului. Fata e socata si fuge de directoare pe un rau inghetat. Gheata se rupe, fata dispare in adancuri, iar directoarea ramane pe mal, fara sa schiteze vreun gest. In rest, aproape irelevant ca actiunea se intampla in 1990 - OK, sunt blocuri comuniste (alea-s acolo si acum), profesoara de rusa isi pierde postul, exista magazine de inchiriat casete video (si porno, si pentru toata familia), oamenii pleaca sa lucreze in Germania. Deci slabuta si localizarea temporala.

In concluzie, 100 de minute din viata pe care n-o sa le recuperez niciodata. Sutele de spectatori de la Republica au iesit si s-au dus cu capul invartindu-li-se, desi regizorul era in sala si ar fi asteptat intrebari. Am preferat sa ies la aer, pentru ca altfel i-as fi spus de la obraz ca a facut un film stupid si irelevant, care m-a invatat, totusi, ca faptul ca ai luat un premiu la Berlin nu inseamna mare lucru. Probabil de-aia n-o sa ajung in juriu la festivaluri:) Nu in ultimul rand, merita consemnata conversatia unui cuplu tanar:
El: Ei, si pe o scala de la 1 la 10, ce nota i-ai da filmului?
Ea: Zero.
El: Mda...

Sau observatia unei fete: "Daca m-as fi uitat la Sex and the City ala penibil din Dubai or something, as fi fost de 1000 de ori mai castigata".

Ce mai, genul de film care a umplut casa, pentru ca oamenii pun pret pe premii. Asa cum, recent, cineva si-a pus ochelarii pe podeaua unui muzeu, si fraierii au inceput sa le faca poze, ca, deh! credeau ca se afla in prezenta unui act artistic. Deci, daca va intrebati "oare sunt prea prost sa inteleg arta?", raspunsul este "Nu. Unii ne iau pe toti de prosti".

Apropo, s-ar fi impus steluta rosie pentru film nerecomandat minorilor.

***

Care erau sansele sa dau a doua gherla consecutiva, o ora mai tarziu, de data asta la un film "distins" cu marele premiu special al juriului la Venetia - "Anomalisa"? Nu stiu, dar s-a intamplat. Alte 90 de minute din viata irosita. Apropo, nu putea scrie dracului nimeni in AperiTIFF ca filmul asta e o ANIMATIE 3D? In gen Guinoles? Penibil - din nou asteptari inselate. De remarcat ca papusile erau corecte anatomic si atentia la detalii in timpul scenelor sexuale nu a lipsit. O alta prostie cu staif. Sa nu ziceti ca nu v-am prevenit! :)